Concesionarea bunurilor proprietate publica

Concesionarea bunurilor proprietate publică este reglementată de art. 871-873 COD CIVIL și OUG NR. 54/2006.

Prevederea art. 871 Cod civil dispune că un concesionar al bunurilor proprietate publică are dreptul și obligația:

• exploatare a bunului concesionat,
• în schimbul unei redevențe și
• pentru o durata determinata,
• cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și a clauzelor din contractul de concesiune.

Dreptul de concesiune are un domeniu de aplicare mai amplu decât ce este reglementat de Codul civil, el putând să fie constituit atât cu privire:

• la lucrările publice și servicii (O.U.G. nr. 54/2006 privind atribuirea de contracte de achiziție publică, a contractelor de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii)  cât și
• la bunurile proprietate publică (art 871-873 Cod civil)

Dreptul de concesiunarea bunurilor proprietate publică:

• reglementat de art. 871-873 Cod civil și OUG nr. 54/2006,
• este un drept real principal, inalienabil, imprescriptibil și insesizabil

Calitatea de concedent o au:

• ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale pentru bunurile proprietate publică a statului
• consiliile județene respectiv consiliile locale când obiectul îl constituie bunurile proprietate publică a județului, a orașului sau a comunei

CONTRACTUL DE CONCESIONAREA

Contractul de concesiune:

• este actul juridic bilateral
• este un contract cu titlu oneros
• este încheiat pe o perioadă determinată
• încheiat în forma scrisă
• între proprietarul bunului, numit concedent și o persoană fizică sau juridică, denumită concesionar
• concesionarul are dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul unei sume de bani numită redevența (1 alin. 2 din OUG nr. 54/2006)
• dreptul conferă concesionarului aptitudinea de a poseda, folosi și dispune de bunul dat în concesiune, în condițiile stabilite de lege și de contract
• concesionarul acționează pe riscul și răspunderea sa

Art.1 alin.2 OUG nr. 54/2006

Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică, denumit în continuare contract de concesiune, este acel contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe.

 Redevența:

• este stabilită de către ministerele de resort sau organele de specialitate ale administrației publice centrale ori de autoritatea publică locală,
• se face venit la bugetul de stat sau bugetele locale

Concesionarul poate fi:

• orice persoană fizică sau juridică,
• persoană română sau străină
• are dreptul, și în același timp obligația de a exploata bunul

Obligațiile concesionarului

• obligația de a exploata bunul
• exercitarea dreptului constituie o adevărată obligație pentru concesionar,
• este cauza (scopul) contractului de concesiune,

Această obligație poate fi supusă controlului celui care a concesionat bunul (art. 872 alin. 3 Cod civil). Dacă nu este executată în mod corespunzător, poate să ducă la rezilierea contractului de către concedent (art.57 alin.1 lit.c din OUG nr.54/2006).

Prin art. 871 alin. 3 Cod civil se dispune că procedura de concesionare, încheierea, executarea și încetarea contractului de concesiune sunt supuse condițiilor prevăzute de lege. Prin OUG nr. 54/2006 și Normele metodologice de aplicare a legii este reglementată procedura administrativă de atribuire a contractului de concesionarea în urma unei licitații sau prin atribuire directă.

ART. 872 Cod civil  Exercitarea dreptului de concesionarea

1.  Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sancţiunea nulităţii absolute, concesionarul nu poate înstrăina şi nici greva bunul dat în concesiune sau, după caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii şi care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, să fie predate concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii.
2.  Fructele, precum şi, în limitele prevăzute de lege şi în actul de constituire, productele bunului concesionat revin concesionarului.
3.  În toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusă controlului din partea concedentului, în condiţiile legii şi ale contractului de concesiune.

 Conform prevederilor art. 872 alin. 1 Cod civil exercitarea dreptului de concesiune dispune că titularul poate exercita orice acte materiale sau juridice necesare asigurării exploatării bunului concesionat.

Sub sancțiunea nulității absolute, concesionarul:

• nu poate înstrăina sau greva cu sarcini bunul dat în concesiune sau,
• nu poate înstrăina sau greva cu sarcini bunurile destinate sau rezultate din realizarea concesiunii

Prin prevederile alin. 2 al art. 872 Cod civil se permite concesionarului:

• să dobândească în proprietatea sa fructele și productele bunului concesionat,
• să dobândească fructele și productele bunului concesionat în limitele prevăzute de lege și de actul de constituire,
• să aibă posesia, folosința și dispoziția asupra bunului concesionat

Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului.

Posesia presupune:

• convingerea titularului că dreptul îi aparține,
• stăpânirea materială a bunului, atunci când acesta se afla în detenția altuia,
• ca urmare a încheierii unor acte juridice precum contractul de închiriere.

 Folosința – este atributul dreptului care îi permite utilizarea bunului prin efectuarea de act materiale, juridice, precum și culegerea fructelor (naturale sau industriale).

La închirierea bunului concesionat – se poate prevedea în contractul de concesionarea obligația concesionarului de a închiria numai printr-o procedură de licitație publică.

Dispoziția – în cazul dreptului de concesiune, dispoziția este doar materială și nu juridică. Art. 872 alin. 2 Cod civil dispune ca productele pot fi însușite de concesionar, în limitele prevăzute de lege și de contractul de concesiune.

Nu este exclusă nici posibilitatea efectuării unor lucrări asupra bunului concesionat care sunt necesare și utile pentru bun.

Sub sancțiunea nulității absolute:

• concesionarul nu poate înstrăina și nici greva bunul dat în concesiune, conform art. 872 alin. 2 teza a II-a Cod civil.
• este interzisă înstrăinarea sau grevarea bunurilor destinate ori rezultate din realizarea concesiunii
• aceste bunuri rezultate trebuie, potrivit legii sau contractului, să fie predate concedentului la încetarea, din orice motive a concesiunii.

În contractul de concesiune trebuie precizate în mod distinct categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii, respectiv:

• bunurile de retur ce revin de drept, gratuit și libere de orice sarcini concedentului la încetarea contractului de concesiune (bunurile de retur sunt bunurile care au făcut obiectul concesiunii)
• bunurile proprii care la încetarea contractului de concesiune rămân în proprietatea concesionarului (sunt bunurile ce au aparținut concesionarului și au fost utilizate de către acesta pe durata concesiunii)

Conform prevederilor art. 872 alin. 3 Cod civil exercitarea dreptului de concesiune este supusă controlului din partea concedentului în condițiile legii și ale contractului.

DREPTUL DE CONCESIONAREA ȘI DREPTUL DE ADMINISTRAREA -ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI

Între dreptul de concesionarea unor bunuri proprietate publică și dreptul de administrare corespunzător proprietății publice sunt:

a) Asemănări:

• ambele sunt drepturi reale și constituie modalități de exercitare a dreptului de proprietate publică
• nici unul dintre cele două drepturi nu constituie o dezmembrare a dreptului de proprietate publică

b) Deosebiri:

• dreptul de administrare poate aparține numai unor subiecte de drept public (regii autonome, prefecturi, autorități publice centrale și locale) iar
• dreptul de concesiune poate aparține numai unor subiecte de drept privat (persoane fizice sau juridice române sau străine) – art 868 alin.1 Cod civil
• dreptul de administrare se naște numai pe calea unui act administrativ de autoritate emis de organul de stat competent (guvernul, consiliul județean, consiliul local) iar
• dreptul de concesiune se naște exclusiv pe baza unui contract încheiat între concedent, titular al dreptului de proprietate publică, și concesionar, beneficiarul concesiunii

Dreptul de administrare conferă concesionarului poate să posede, să folosească și, în anumite limite, chiar să dispună de bunul primit.

Dreptul de concesiune conferă concesionarului numai dreptul de a poseda bunul, de a-l folosi în scopul stabilit de părți prin contract și de a-i culege fructele și, în limitele legii, productele.

Încetarea contractului de concesionarea este supusă condițiilor prevăzute de lege (art. 871 alin.3 Cod civil) adică:

• prin ajungere la termen – când contractul de concesiune încetează de drept dacă nu se prelungește prin acordul părților
• prin denunțarea unilaterală de către concedent – când va despăgubi pe concesionar
• prin reziliere unilaterală din partea concedentului – când concesionarul nu-și îndeplinește obligațiile contractual
• prin dispariția obiectului concesiunii dintr-o cauza de forță majoră
• prin renunțare în cazul imposibilității obiective de exploatare a bunului de către concesionar

Încetarea contractului de concesionarea este reglementată prin art. 57 alin. a, b, c, d, e din OUG nr. 54/2006. Dreptul de concesiune este apărat prin acțiune confesorie – art 873 Cod civil.

Soluționarea litigiilor referitoare la atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune se face în baza art.66 din OUG nr. 54/2006.

În art. 66 din OUG nr. 54/2006 există prevederi speciale privind soluționarea litigiilor referitoare la atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune. În cadrul acestor tipuri de litigii se pune problema apărării indirecte a dreptului de concesiune raportându-se la cel care l-a constituit, la concedent.