Garantarea dreptului de proprietate si a moștenirii

Garantarea dreptului de proprietate și a moștenirii

Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor. Dacă nu specifică bunurile asupra cărora se întind drepturile sale, vânzătorul unei moşteniri garantează numai calitatea sa de moştenitor.

Garantarea dreptului de proprietate

Garantarea dreptului de proprietate este esențială pentru stabilitatea economică și socială a unei societăți. Dreptul de proprietate este recunoscut ca un drept fundamental, oferind indivizilor securitate în privința bunurilor lor. Acest drept nu doar că protejează proprietarii de expropriere arbitrară, dar și încurajează investițiile și dezvoltarea economică, contribuind astfel la creșterea PIB-ului și a calității vieții.

Dreptul de proprietate

Dreptul de proprietate se referă la capacitatea unei persoane de a deține, utiliza, vinde sau transfera bunuri. Aceasta este garantat de legislația națională și internațională, având la bază principii precum securitatea juridică și respectarea contractelor.

• Protejează proprietarii împotriva exproprierii nejustificate și oferă un cadru legal pentru soluționarea disputelor.
• Proprietarii au dreptul de a dispune de bunurile lor, ceea ce stimulează economia prin investiții și comerț.

Moștenirea

Moștenirea implică transferul dreptului de proprietate de la o persoană decedată la moștenitorii săi. Aceasta este reglementată de legi specifice, care variază în funcție de jurisdicție.

• Legislația stabilește cine are dreptul la moștenire, condițiile de validitate a testamentelor și modalitățile de împărțire a bunurilor.
• Moștenirea nu este doar o chestiune de drept; ea implică și relații interumane complexe, care pot influența procesul decizional al moștenitorilor.

Există numeroase provocări în garantarea dreptului de proprietate și moștenire, cum ar fi:

• Disputele între moștenitori sau contestarea testamentelor pot duce la conflicte legale.
• Drepturile minorităților: unele grupuri pot întâmpina dificultăți în recunoașterea drepturilor de proprietate și moștenire, ceea ce duce la inegalități.

Prin prevederile art. 44 din Constituție a proprietății private, fiind legiferate:

• dobândirea dreptului de proprietate,
• exproprierea,
• naționalizarea și
• condițiile confiscării bunurilor dobândite ilegal.

Garantarea dreptului de proprietate și moștenire – conform prevederilor art.44 alin.2 din Constituție, pot dobândi terenuri în proprietate atât cetățenii străini cât și apatrizii astfel:

• în baza reciprocității conferite de tratatele internaționale la care Romania este parte
• în baza aderării României la Uniunea Europeană
• prin moștenire legală

Alături de dreptul de obținere a proprietății este și garantarea dreptului de despăgubire justă și prealabilă în caz de expropriere pentru o cauză de utilitate publică sau folosirii subsolul oricărei proprietăți imobiliare.

Garantarea dreptului de proprietate și moștenire interzice:

• naționalizarea sau
• orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind:

• protecția mediului şi
• asigurarea bunei vecinătăţi

Garantarea dreptului de proprietate este doar pentru bunurile obținute în mod licit, fiind supuse confiscării bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenții.

La fel de important, garantarea și ocrotirea legală este și dreptul de moștenire, fiind recunoscut atât cetățenilor străini cât și apatrizi, în art. 46 din Constituție.

Dreptul la moștenire:

• garantarea unui mod legal de transfer a dreptului de proprietate în beneficiul persoanelor ce nu pot dobândi un imobil prin formele convenționale de transfer
• constituie una din modalitățile de transmitere a proprietății alături de altele, cum ar fi convențiile sau prescripția achizitivă
• transmisiunea patrimoniului succesoral este o transmisiune universală, față de transmisiunile inter vivos care nu pot opera, în principiu, decât cu titlu particular.

Prevederea constituțională de garantare a dreptului de moștenire este lipsită de detalii referitoare la titularii dreptului, la obiectul său și la modul de funcționare a protecției creează însă incertitudine în legătură cu efectele juridice concrete.

Garantarea dreptului de proprietate în Constituţia conţine reglementări privitoare la:

• naţionalizare,
• expropriere şi
• folosirea subsolului unei proprietăţi imobiliare de către autorităţile publice,
• limite care se constituie în tot atâtea garanţii ale dreptului de proprietate privată.

Naționalizarea

Naționalizarea este:

• modul de trecere silită în proprietatea statului a terenurilor şi construcțiilor
• fără plata unei despăgubiri echivalente şi
• pentru temeiuri, de cele mai multe ori, arbitrare

Prin noul alineat la art. 44 din Constituție se interzice naționalizarea și orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baze descriminatorii cum ar fi apartenența:

• socială
• etnică
• religioasă
• politică

Menționarea expresă a interdicției naționalizăriise realizează doar în funcţie de:

• criteriile enunțiativ enumerate, care fac trimitere la anumite calități ale titularilor,
• putând constitui tot atâtea temeiuri arbitrare sau vădit nedemocratice pentru o astfel de măsură

Textul constituțional nu a exclus cu desăvârşire naţionalizarea din rândul modalităţilor de trecere silită a proprietăţii private în proprietate publică, întrucât:

• în condiţii de reciprocitate şi în situaţii particulare,
• în relaţiile internaţionale mai pot apare situaţii în care aceasta să fie singurul mijloc de soluţionare a unor probleme inter-statale.

Exproprierea

Exproprierea este:

• modul de trecere silită în proprietatea statului a terenurilor şi construcţiilor
• pentru cauze de utilitate publică,
• după plata unei prealabile şi juste despăgubiri

Această dublă condiţionare a exproprierii asigură caracterul său previzibil şi echitabil, conferindu-i trăsături indispensabile securităţii juridice ce trebuie respectată într-o societate guvernată de principiile justiţiei şi dreptăţii.  Exproprierea reprezintă:

• o serioasă atingere a exercitării dreptului de proprietate și
• o limitare a conţinutului său normativ, dar
• rămâne singura modalitate de transfer a proprietății  prin transformarea dreptului de proprietate privată în proprietate publică, modalitate acceptată în ţările democratice.

Reglementarea exproprierii este într-un act normativ special – Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Sunt aplicabile prevederile Legii nr. 255/2010 când exproprierea se efectuează pentru realizarea unor lucrări de interes național, județean sau local, care pot consta în:

• construirea,
• modernizarea sau reabilitarea unor lucrări de infrastructură,
• lucrări de interes național de dezvoltare a producerii, transportului și distribuției de energie electrică și gaze naturale,
• lucrări miniere de interes național pentru exploatarea zăcămintelor de lignit, care se execută în baza unei licențe de exploatare și
• lucrări pentru realizarea sistemului național al perdelelor forestiere de protecție, precum și pentru împădurirea terenurilor degradate

Potrivit textelor constituționale ale art 44 alin 3 și 6 din Constituție s-au creat premisele cedării silite a dreptului de proprietate, în condițiile legii și au fost stabilite principiile pe care o asemenea lege trebuie să le respecte.

Garantarea folosirii subsolului unei proprietăţi imobiliare

Folosirea subsolului unui imobil de către autorităţile publice pentru lucrări de interes general:

• creează obligaţia constituţională pentru acestea de a despăgubi proprietarul pentru daunele ce le sunt imputabile
• caracterul licit al dobândirii se prezumă
• sarcina probei caracterului ilicit al unei averi revine celui care afirmă un asemenea lucru

Alte garanţii ale dreptului de proprietate se regăsesc în alin. (8) şi (9) ale art. 44 din Constituţie prin care se interzice confiscarea averii dobândite licit.

Confiscarea bunuri destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții este o măsura de siguranță, iar în domeniul contravențional, confiscarea este o sancțiune complementară (art 5 alin 3 lit. a din OG nr. 2/2001).

Concluzie

Garantarea dreptului de proprietate și a moștenirii este importantă pentru stabilitatea economică și socială. O legislație bine definită și accesibilă, împreună cu educarea cetățenilor despre drepturile lor, sunt esențiale pentru protejarea acestora. Garantarea dreptului de proprietate și moștenire este prevăzută în Constituția României în conținutul art. 44 și 46.