Succesiuni internationale, aspecte administrative, financiare

∞ Cei înţelepţi vor moşteni mărirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocară ∞

Succesiuni internationale, aspecte administrative, financiare sunt reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012.

Conceptul de succesiune presupune orice formă de transfer de bunuri, drepturi și obligații pentru cauză de moarte:
  • un act voluntar de transfer, sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte,
  • un transfer sub forma succesiunii legale

Contextul Juridic al succesiunilor internaționale

Succesiunile internaționale au devenit o problemă din ce în ce mai frecventă:

  • în contextul globalizării,
  • în special în cazurile în care persoana decedată deține bunuri în mai multe jurisdicții sau moștenitorii se află în diferite țări.

Reglementarea acestora depinde de legile naționale și de convențiile internaționale, precum Regulamentul UE nr. 650/2012 (Bruxelles IV) și Convenția de la Haga din 1989.

Aspecte esențiale
  • Determinarea legii aplicabile succesiunii (în general legea ultimei reședințe a decedatului).
  • Recunoașterea și aplicarea testamentelor transfrontaliere.
  • Procedurile de emitere a certificatelor europene de moștenitor pentru a facilita validarea drepturilor în diverse țări.

Aspecte administrative

Succesiunile internaționale implică deseori proceduri administrative complexe, care pot varia semnificativ între țări.

Aceste proceduri includ:
  • Identificarea și evaluarea bunurilor succesorale aflate în diverse jurisdicții.
  • Cooperarea între autoritățile naționale, pentru a asigura o administrare eficientă și aplicarea legislațiilor corespunzătoare.
  • Autentificarea și recunoașterea documentelor (de exemplu, testamente sau certificate de moștenitor) din alte jurisdicții.

Aspecte financiare și fiscale

Gestionarea impozitelor pe succesiune poate varia semnificativ în funcție de țara implicată. Impozitele pot fi aplicate pe baza:

  • domiciliului decedatului,
  • locului în care se află bunurile sau
  • reședinței moștenitorilor.
Aspectele financiare esențiale includ
  • Impozitarea transfrontalieră și eventualele duble impuneri, cu mecanisme de evitare a acestora.
  • Planificarea fiscală internațională pentru minimizarea poverii fiscale asupra moștenitorilor.
  • Evaluarea activelor internaționale care necesită expertiză în domeniul valorilor de piață și al cursurilor de schimb.

Conflicte de legi și soluționarea litigiilor

Conflictele de legi sunt frecvente în succesiunile internaționale, mai ales când există discrepanțe între legislațiile diferitelor țări.

Exemplu: o țară poate aplica legea domiciliului decedatului, în timp ce alta aplică legea locului unde se află bunurile.

Posibile soluții:
  • acordurile bilaterale și internaționale,
  • mecanismele de mediere transfrontalieră și
  • instanțele de arbitraj internațional joacă un rol crucial în soluționarea acestor conflicte.

Convențiile și Regulamentele internaționale relevante

  • Regulamentul UE 650/2012 (Bruxelles IV) care stabilește legii aplicabile succesiunilor în UE și implementarea certificatului european de moștenitor.
  • Convenția de la Haga din 1989 ce reglementează conflictele de legi în materie de succesiuni și recunoașterea testamentelor internaționale.
  • Convenția de la Haga din 1961 care simplifică recunoașterea și legalizarea documentelor notariale internaționale (Apostila de la Haga).

Regulamentul UE nr.650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor se aplică aspectelor de drept civil referitoare la patrimoniul unei persoane decedate precum:

  • toate formele de transfer de bunuri,
  • drepturi și obligații din cauză de deces,
  • fie că este vorba de un act voluntar de transfer în temeiul unei dispoziții pentru cauză de moarte,
  • fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat.

Regulamentul nu se aplică aspectelor privind veniturile sau aspectele administrative a căror natură ține de dreptul public.

Legislația națională trebuie să stabilească:

  • modul de calcul și de plată a impozitelor și a celorlalte datorii care țin, prin natura lor, de dreptul public, fie că este vorba de impozite datorate de decedat la data decesului sau de orice fel de taxe legate de succesiune de achitat din patrimoniul succesoral sau de către beneficiari
  • dacă transferul de bunuri din patrimoniul succesoral către beneficiari în temeiul prezentului regulament sau înscrierea într-un registru a unui bun din patrimoniul succesoral se face cu condiția achitării unor taxe

Legea aplicabilă succesiuni în ansamblul său este cea a statului în care defunctul își avea reședința obișnuită în momentul decesului.

În cazul în care, cu titlu de excepție, în momentul decesului, defunctul avea în mod evident o legătură mai strânsă cu un alt stat decât statul unde își avea reședința obișnuită, legea aplicabilă succesiuni este legea acelui alt stat.

  • O persoană poate să aleagă ca legea care să se aplice succesiuni sale în ansamblu său să fie legea statului a cărui cetățenie o deține în momentul alegerii legii sau la data decesului.
  • O persoană care deține mai multe cetățenii poate să aleagă legea oricăruia dintre statele al căror cetățean este în momentul alegerii legii sau la momentul decesului.

Alegerea legii trebuie exprimată în mod explicit, printr-o declarație sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte sau trebuie să rezulte din clauzele unei astfel de dispoziții. Condițiile de fond ale actului prin care s-a făcut alegerea legii sunt reglementate de legea aleasă.

Orice modificare sau revocare a alegerii legii trebuie să îndeplinească condițiile de formă pentru modificarea sau revocarea unei dispoziții pentru cauză de moarte.

Rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, în baza legislaţiei acelui stat:
  • este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reşedinţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare, locului său de încorporare sau oricărui altui criteriu de natură similară şi
  • include de asemenea acel stat şi orice unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia
  • nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acel stat.
Dacă o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat astfel:
  • aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
  • dacă statul contractant, în care această persoană are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
  • dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;
  • dacă această persoană este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord

Impozitul pe moșteniri se datorează indiferent de calitatea de rezident a moștenitorilor sau a autorului moștenirii.

Vor fi determinate în concordanță cu legislația română, indiferent de legea aplicabilă moștenirii:
  • impozitul aferent transmisiunii succesorale, inclusiv modul de calcul al acestuia,
  • impozitele aferente bunurilor care compun masa succesorală,
  • taxele și onorariile notariale,
  • taxele de timbru aferente acțiunilor judecătorești,
  • taxele de cadastru etc.

În măsura în care masa succesorală cuprinde bunuri situate în străinătate (imobile sau mobile supuse unui regim fiscal special și înregistrării), calculul taxelor se va face doar ținând seama de bunurile situate în România.

Se va pune în vedere moștenitorilor obligația de a suporta sarcinile fiscale aferente transmisiunii succesorale:
  • în privința bunurilor situate în străinătate,
  • în concordanță cu legislația fiecărui stat pe al cărui teritoriu se găsesc bunuri care compun masa succesorală

Deși România a încheiat mai multe convenții privind evitarea dublei impuneri, conținutul acestora nu face referire la impozitul pe succesiuni.

Conform prevederilor art. 2590 Cod civil, legea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de soți, aceștia putând alege între:

  1. legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii;
  2. legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii sau
  3. legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună după celebrarea căsătoriei.
În lipsa alegerii, regimul matrimonial este cârmuit de:
  • legea reședinței obișnuite comune a soților (legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei) sau,
  • legea cetățeniei lor comune sau,
  • legea statului pe al cărui teritoriu a fost celebrată căsătoria.

Legea care guvernează efectele generale ale căsătoriei se va aplica și în privința regimului primar ce reglementează efectele generale ale căsătoriei, de la care soții nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial ales.

Art. 2589 Cod civil Legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei
  • Efectele generale ale căsătoriei sunt supuse legii reşedinţei obişnuite comune a soţilor, iar în lipsă, legii cetăţeniei comune a soţilor. În lipsa cetăţeniei comune, se aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.
  • Legea determinată potrivit alin. (1) se aplică atât efectelor personale, cât şi efectelor patrimoniale ale căsătoriei pe care această lege le reglementează şi de la care soţii nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial ales de aceştia.
  • Prin excepţie de la prevederile alin. (2), drepturile soţilor asupra locuinţei familiei, precum şi regimul unor acte juridice asupra acestei locuinţe sunt supuse legii locului unde aceasta este situată.

Condițiile de formă ale dispozițiilor testamentare în formă verbală

Dispoziţia verbală de ultimă voinţă ţine de forma testamentului, fiind vorba despre modul de exteriorizare a voinţei dispunătorului.

Formalităţile încheierii unui testament verbal sunt:
  • prezenţa simultană a martorilor cu respectarea condiţiilor pe care aceştia trebuie să le îndeplinească potrivit legii străine competente (condiţii legate de vârstă, de a nu avea calitatea de legatari etc.),
  • confirmarea discernământului testatorului şi a împrejurărilor care l-au împiedicat să testeze în formă scrisă,
  • întocmirea înscrisului constatator de către martorii asistenţi cu menţiunile obligatorii cerute de legea străină (indicarea locului întocmirii şi a datei, atestarea capacităţii juridice a testatorului, indicarea împrejurărilor etc.)
  • încredinţarea înscrisului constatator al voinţei dispunătorului autorităţilor judiciare competente etc.,

Testamentul oral făcut de un român într-o ţară străină

Testamentul oral făcut de un român într-o ţară străină, pentru a fi recunoscut, trebuie:

  • să fie permis de legea locului încheierii şi
  • să întrunească toate condiţiile privind împrejurările în care se poate testa “în formă” orală, cât şi cerinţele privind eficacitatea acestuia în ţara respectivă.

Testamentele verbale nu contravin principiului solemnităţii testamentare. Conform art. 23, paragraful 2, lit. h din Regulamentul (UE) nr. 650/2012, legea aplicabilă succesiunii va reglementa:

  • regimul rezervei succesorale și alte restrângeri în ceea ce privește libertatea de a testa,
  • pretențiile pe care persoanele apropiate defunctului le-ar putea avea față de patrimoniul succesoral sau față de moștenitori,

Regulamentul UE reglementează condițiile de formă ale dispozițiilor pentru cauză de moarte în cuprinsul art. 27, limitându-se la cele “încheiate în formă scrisă”, fiind în mod explicit excluse cele “întocmite în formă verbală” (art.1, paragraful 2, lit.f din regulament).

Art.27 din Regulamentul UE nr. 650/2012

  • Normele prezentului regulament sunt concepute astfel încât să asigure faptul că autoritatea care se ocupă de succesiuni va aplica, în cele mai multe situații, propria lege. În consecință, prezentul regulament prevede o serie de mecanisme care să fie activate atunci când defunctul a ales ca succesiunea să îi fie reglementată de legea unui stat membru a cărui cetățenie o deținea.

Certificatul european de moștenitor

Certificatul european de moştenitor este emis la cererea oricărei persoane:

  • moștenitori,
  • legatari cu drepturi directe la succesiune,
  • executori testamentari,
  • administratori ai patrimoniului succesoral
Oricare dintre aceşti posibili solicitanţi trebuie:
  • să își dovedească într-un alt stat membru, statutul său,
  • să își exercite dreptul respectiv de moștenitor sau legatar și/sau atribuțiile de executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral.
Certificatul poate fi utilizat, în special, pentru a proba unul sau mai multe dintre următoarele:
  • statutul și/sau drepturile fiecărui moștenitor sau, după caz, ale fiecărui legatar menționat în certificat și cotele-părți respective din patrimoniul succesoral;
  • atribuirea unui bun anume sau a anumitor bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral moștenitorului/ moștenitorilor sau, după caz, legatarului menționat (legatarilor menționați) în certificat;
  • atribuțiile persoanei menționate în certificat ca executor testamentar sau ca administrator al patrimoniului succesoral.

Efectele certificatului european de moștenitor

Certificatul produce efecte în fiecare stat membru fără a fi necesară o procedură specială.

Se prezumă că:
  • certificatul probează cu exactitate elementele stabilite în temeiul legii aplicabile succesiuni
  • persoana menționată în certificat drept moștenitor, legatar, executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral are statutul menționat în certificat și/sau este titular al drepturilor sau al puterilor stipulate în certificat,
  • aceste persoane nu au alte condiții și/sau restricții aferente acelor drepturi sau puteri decât cele stipulate în certificat.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.