Reprezentarea succesorala – conditii si efecte

Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia:

• un moștenitor legal de un grad mai îndepărtat (reprezentant)
• urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului lui (reprezentat)
• pentru a culege partea din moștenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn față de defunct sau decedat la data deschiderii moștenirii.

 Diferenţe de interpretare a reprezentării 

• reprezentarea în dreptul comun se referă la încheierea de acte juridice în numele persoanei reprezentate
• reprezentarea succesorală reglementează condițiile de a veni la moștenire în locul altui succesor.

Prin art. 965 Cod civil se introduce ca noutate reprezentarea nedemnului. Desființarea titlului de moștenitor al nedemnului nu atrage şi interdicția reprezentării acestuia de către descendenții săi.

Utilitatea reprezentării constă în înlăturarea consecinţelor injuste:

• ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi
• ale principiului egalităţii între rudele de acelaşi grad, înlăturare realizată prin efectele pe care le produce.

Dreptul de moştenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau supravieţuirea unor rude), iar moartea prematură a părinţiilor nu trebuie să dăuneze unora dintre copii şi nici să profite altora.

DOMENIUL DE APLICARE

Instituția reprezentării succesorale permite unui moștenitor legal de grad mai îndepărtat –reprezentant- să dobândească drepturile de moștenire ale ascendentului său reprezentat.

•  Este admisă în privinţa descendenţilor copiilor defunctului şi a descendeţilor din fraţii sau surorile defunctului
• Nu este permisă nici la părinții defunctului, nici la soțul supraviețuitor.
• Nu poate fi aplicată nici în materia devoluțiunii testamentare, moștenire primită prin testament.
• Este admisă și în privința nedemnului chiar dacă este în viață. Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul ar fi nedemn față de cel reprezentat (nedemn) sau ar fi renunțat la moștenirea acestuia ori ar fi fost dezmoștenit.

În cazul reprezentării, proximitatea gradului:

• dă calitatea reprezentatului(decedat sau nedemn) și
• nu o dă calitatea reprezentantului în raport cu defunctul despre a cărui succesiune este vorba

Întrucât reprezentarea derogă de la principiile devoluţiunii legale a moştenirii dispoziţiile care o prevăd sunt de strictă interpretare.

Prin extinderea reprezentării nedemnului se înlătură consecințele sancțiunii civile a unui succesibil față de descendenții săi.

În cazul copiilor defunctului precum și în linie colaterală reprezentarea:

• este admisă în toate cazurile,
• este admisă chiar dacă la succesiune vin fii sau fraţi/surori ai defunctului împreună cu descendenți ai altor fii sau fraţi/surori prin reprezentare

Exemplu:

• dacă vin la succesiune doi fii ai defunctului dintre care unul este predecedat sau nedemn, descendenţii acestui fiu culeg moștenirea împreună cu celălalt fiu al defunctului (sau)
• dacă ambii fii ai defunctului sunt predecedaţi iar succesiunea este culeasă de către descendenții acestora – aceștia pot veni la moștenire și în nume propriu dar și prin reprezentare

 În linie descendentă:

• reprezentarea succesorală poate opera la infinit
• în toate cazurile în care vor fi întrunite condițiile reprezentării, vor putea veni la succesiune nu doar nepoții defunctului, dar și strănepoții, răstrănepoții, etc.

 În linie colaterală:

• reprezentarea succesorală nu se poate întinde la infinit
• se întinde numai până la gradul al patrulea inclusiv (strănepot de frate/soră).

Efectele reprezentării nu se produc și în ipoteza renunțării la moștenire.

  REPREZENTAREA SUCCESORALA – CONDIȚII

• poate fi reprezentată:

1. persoana lipsită de capacitatea de a moșteni,
2. nedemnul, chiar aflat în viață la data deschiderii moștenirii

• reprezentantul să îndeplinească toate condițiile necesare pentru a moșteni (art 967 alin.2 Cod civil)
• reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul :

1. este nedemn față de reprezentat sau
2. a renunțat la moștenirea lăsată de acesta ori
3. a fost dezmoștenit de el

a) Cel reprezentat să fie lipsit de capacitatea de a moşteni sau nedemn la data deschiderii succesiunii

Condiţiile privind reprezentatul

• lipsa capacității de a moșteni ce se referă la predecesul succesorului și
• nedemnitatea-decăderea din drepturile succesorale ca o consecință strict personală pentru faptele sale
• absența renunțării, dublată de existența unui loc vacant în ordinea rudelor cu vocație succesorală concretă ale lui de cujus – condiție relativă

Condițiile descendentului predecedat:

• afecțiunea presupusă a defunctului față de un moștenitor

1. se presupune că există și față de descendenții lui,
2. prin aceasta se asigură respectul egalității tulpinilor

• afecțiunea lui de cujus față de succesibilii săi, ca și sentiment de datorie față de familie nu se apreciază individual (pentru fiecare succesor in parte) ci,
• afectaţiunea este față de tulpina pe care fiecare dintre aceștia o formează împreună cu descendenții săi.
• echitatea

1. nu ar fi drept ca hazardul morții luând pe fiu înaintea tatălui, să priveze pe copii fiului de o succesiune pe care ar fi primit-o împreună cu a tatălui lor.

b) Reprezentantul să îndeplinească toate condiţiile necesare pentru a moşteni

Condiţii privind reprezentantul sunt:

• să aibă capacitate succesorală el neputând fi comorient sau persoană decedată în acelaşi timp cu defunctul (codecedat), spre deosebire de cel reprezentat;
• să aibă vocaţie succesorală generală proprie la moştenirea lăsată de defunct.

1. o persoană care nu ar putea moşteni în nume propriu nu poate culege moştenirea nici prin reprezentare
2. această vocaţie generală urmează să se transforme în vocaţie concretă prin reprezentare

• să nu fi renunţat la moştenirea defunctului

c) Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn față de reprezentat sau a renunțat la moștenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoștenit de el

Reprezentantul:

• poate fi nedemn faţă de reprezentat, deoarece nedemnitatea produce efecte numai în raport cu persoana față de care s-a săvârșit fapta (împrumută numai locul și gradul mai apropiat al ascendentului său)
• poate să renunțe la moștenirea reprezentatului său
• poate să fie exheredat de acesta

Indiferent dacă reprezentarea operează în linie directă sau colaterală, reprezentantul trebuie să fie un descendent al reprezentatului.

În cazul descendentilor reprezentarea este admisă la infinit (nemărginit):

• nu numai nepoţii, dar şi strănepoţii, răstrănepoţii etc. pot veni la moştenire prin reprezentare, cu respectarea condiţiilor pentru fiecare salt în grad.

Descendenţii din fraţi/surori beneficiază de reprezentare numai până la gradul IV (nepot și strănepot de frate sau soră) rudele colaterale de grad mai îndepărtat neavând vocaţie legală la moştenirea defunctului.

Reprezentarea operează de drept şi imperative.

Voinţa descendenţilor poate influenţa regulile reprezentării:

• numai prin renunţare la moştenire, dar
• nu şi cu acceptarea ei cu efecte parţiale sau sub condiţie.

Reprezentarea succesorală -reguli:

• nu pot fi modificate nici prin voinţa defunctului
• în toate cazurile şi independent de problema calificării drepturilor moştenitorilor gratificaţi, voinţa defunctului exprimată prin testament va putea produce efecte numai cu respectarea drepturilor moştenitorilor rezervatari.

 EFECTELE REPREZENTARII SUCCESORALE

Efecte ale reprezentării succesorale:

• efectul general – al împărțirii moștenirii pe tulpini
• efectul particular – obligația de raport în cazul special prevăzut de art.969 Cod civil

EFECTUL GENERAL

 Împarțirea moștenirii pe tulpini

• prin efectul reprezentării succesorale, reprezentanții au dreptul la partea din succesiune ce s-ar fi cuvenit autorului lor, asigurându-se egalitatea liniilor de descendenți – adică tulpinii.

Prin tulpină se înțelege:

• fie moștenitorul care vine în nume propriu la moștenire
• fie autorul lor comun din care coboară reprezentanții, ambii situați întotdeauna în cel mai apropriat grad de de cujus.

În cazul în care o linie este compusă din mai multe generații:

• unul dintre membri nu poate beneficia de reprezentare decât dacă toți cei din care descinde îndeplinesc condițiile de a fi reprezentați,
• reprezentarea trebuie să urce până la de cujus.

Reprezentarea nu poate opera prin salturi – adică cu ignorarea sau lăsarea deoparte a vreunei legături a lanțului generațiilor.

În cazul în care în cadrul unei tulpini unul sau mai multi descendenți sunt nedemni sau lipsiți de capacitate succesorală, dacă sunt îndeplinite condițiile reprezentării, se va proceda la o împărțire pe ramuri.

Partea din moștenire corespunzătoarea tulpinii cu descendenți predecedați se va împărți în atâtea părți egale câte ramuri a produs respectiva tulpină.

Exemplu:

• de cujus a avut doi frați, ambii nedemni (A1 si A2)
• de la un frate rămânând un nepot (N1) iar
• de la celălalt frate rămânând un nepot (N2) și trei strănepoți (S1, S2, S3) ai unui alt nepot predecedat (N3).
• dacă reprezentarea operează, atunci moștenirea se va împărți mai întâi pe tulpini (adică în două părți egale),
• iar partea cuvenită tulpinii aferenta lui A2 se va împărți la rândul ei în două părți egale, corespunzătoare numărului de ramuri pe care l-a produs.

În aceste condiții:

• nepotul de frate N1 va culege o jumătate din moștenirea lui de cujus.
• nepotul de frate N2 va culege o pătrime
• strănepoții de frate vor culege fiecare câte o doisprezecime din succesiune

În toate cazurile în care condițiile reprezentării succesorale sunt îndeplinite:

• efectele generale se produc de drept și imperativ,
• nu este nevoie de o hotărâre judecătorească care să pronunțe incidența reprezentării succesorale și
• nu este permis cade cujus să poată influența regulile acestei instituții

În persoana descendenților lui de cujus care vin la moștenire prin reprezentare se naște o obligație specială de raport a donației primite de la defunct de către ascendentul său pe care îl reprezintă.

Cod civil Art. 1149  Caracterul personal al obligației de raport

(3) Descendentul care vine la moștenire prin reprezentare succesorală este obligat să raporteze donația primită de la defunct de către ascendentul său pe care îl reprezintă, chiar dacă nu l-a moștenit pe acesta din urmă. 

Reprezentantul dobândește nu numai drepturile, ci și obligațiile celui reprezentat. Descendentul vine la moștenire în locul și gradul celui reprezentat:

• o face în temeiul propriei vocații succesorale,
• întruneşte dubla calitate de donatar și de moștenitor,
• trebuie să raporteze și donațiile pe care le-a primit de la de cujus.

Conform prevederilor art. 1149 alin. 3 Cod civil se ajunge ca descendentul de grad mai îndepărtat, care vine la moștenire prin reprezentare, să fie obligat să raporteze:

• atât donațiile primite personal de la cel care lasă moștenirea,
• cât și donațiile primite de cel reprezentat (ascendentul reprezentat), în acest ultim caz fiind indiferent dacă a acceptat sau nu moștenirea ascendentului reprezentat.

EFECTUL PARTICULAR

Dispozițiile art. 969 Cod civil stabilesc următoarele:

„Copiii nedemnului concepuți înainte de deschiderea moștenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la moștenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moștenit prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moștenirea lui în concurs cu alți copii ai săi, concepuți după deschiderea moștenirii de la care a fost înlăturat nedemnul.”

Dacă nedemnului i se nasc copii și după momentul deschiderii succesiunii lui de cujus este evident că acești descendenți sunt dezavantajați față de cei în persoana cărora a operat reprezentarea. Pentru restabilirea egalității este prevăzută obligația acestora din urmă de a raporta la dezbaterea succesiunii nedemnului toate bunurile primite în temeiul reprezentării.

Reprezentantul va fi obligat ca la decesul nedemnului să raporteze doar plusul de valoare rezultat în patrimoniul său din succesiunea primită prin reprezentarea nedemnului.

Moduri de efectuare a raportului prin echivalent:

• prin preluare,
• prin imputație sau
• în bani.

 Raportul:

Se poate realiza:

• prin bună învoială în cadrul partajului amiabil,
• fie pe cale judecătorească în cadrul partajului judiciar.

Nu se mai poate face:

• printr-o acțiune separată, introdusă atât înainte cât și după partaj, întrucât raportul se realizează în cadrul partajului.
• de drept ci numai la cererea persoanelor îndreptățite, acțiunea în executarea raportului fiind o acțiune în realizarea dreptului la raport

Raportul se face numai în cazul și în măsura în care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depășit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării.

Justificarea este dată de caracterul pur personal al pedepsei civile a nedemnității, care impune necesitatea limitării efectelor acesteia:

• numai la persoana celui atins de nedemnitate și
• nu pe terți cum sunt descendenții acestuia.