Efectele divortului privind raporturile dintre parinti si copii

 Art. 396 Cod civil – Efectele divortului privind raporturile dintre părinți și copii

Instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divortului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.

Viaţa familială între un părinte şi copilul său minor nu încetează odată cu desfacerea căsătoriei, acela dintre părinţii divorţaţi căruia nu i s-a încredinţat copilul având dreptul să aibă legătura personală cu acesta, potrivit dispoziţiilor legale.

Astfel, chiar dacă un părinte nu îndeplineşte rolul de custode al minorului, dreptul de a întreţine relaţii personale cu copilul său rămâne neafectat de decizia de divorţ, fiind garantat de legislaţia privind protecţia drepturilor copilului.

În cazul în care părintele care nu are custodia minorului doreşte să păstreze legătura cu acesta, instanţa poate stabili un program de vizite, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, pentru a asigura menţinerea unui contact constant şi sănătos între părinte şi copil.

De asemenea, părintele care nu locuieşte cu copilul are obligaţia să contribuie la întreţinerea acestuia, conform unei obligaţii legale care vizează interesul superior al copilului.

În situaţia în care unul dintre părinţi nu respectă drepturile celuilalt părinte sau condiţiile stabilite de instanţă, partea interesată poate solicita intervenţia autorităţilor pentru a restabili echilibrul şi a asigura protecţia drepturilor minorului.

Instanța de divorț trebuie să se pronunțe asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copii

Este vorba de copii minori ai soților, care nu au împlinit 18 ani și nici nu au dobândit capacitate de exercițiu potrivit legii:

• copii minori născuți în afara căsătoriei
• copii minori născuți în timpul căsătoriei
• copii minori adoptați de ambii soți

Divorțul poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor dintre părinți și copii, influențând aspectele emoționale, psihologice și sociale. În cele mai multe cazuri, copiii trec prin perioade de stres și confuzie, iar dinamica lor cu ambii părinți se poate modifica semnificativ.

Impactul emoțional

Copiii pot experimenta o gamă largă de emoții, inclusiv anxietate, tristețe și chiar vinovăție. Aceste sentimente sunt frecvent amplificate de schimbările majore din rutina zilnică și de separarea fizică de unul dintre părinți.

Provocări în comunicare

Divorțul adesea afectează calitatea comunicării dintre părinți și copii, în special dacă relația dintre părinți este tensionată. Copiii pot ezita să își exprime emoțiile sau pot simți că trebuie să își aleagă partea.

Schimbări de rol și de atașament

În familiile afectate de divorț, copiii pot ajunge să joace roluri noi, fie ca suport emoțional pentru unul dintre părinți, fie ca mediatori în conflictele familiale, ceea ce poate duce la stres suplimentar și confuzie legată de rolul lor în familie.

Aspecte legate de co-parenting

Colaborarea între părinți pentru a menține stabilitatea copilului este esențială, însă poate fi dificil de realizat în contextul emoțiilor negative care adesea însoțesc divorțul.

Strategii de adaptare

Pentru a minimiza impactul negativ, este recomandat ca părinții să acorde o atenție sporită sprijinului emoțional al copiilor și să colaboreze pentru a păstra un mediu sigur și pozitiv.

Criteriile privind raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor minori

Interesul superior al copiilor

Este un principiu prevăzut de art.6 din Legea 272/2004, conform Convenției cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990 (respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului)

Raportul de anchetă psihosocială în cazul divortului

Este efectuată la locuința soților, iar dacă nu au locuința comună, la locuința fiecăruia dintre ei, de instanța de tutelă.

Obligativitatea raportului – instanța este obligată să solicite raportul de anchetă psihosocială. Absența raportului determină nelegalitatea hotărârii cu privire la raporturile dintre părinții divorțați și copii lor minori.

Citarea autorității tutelare – nu este obligatorie, fiind suficient ca instanța de tutelă să solicite autorității tutelare întocmirea raportului de anchetă psihosocială în cazul divortului.

Conținutul raportului –trebuie să ofere instanței de tutelă informații privind:

1. condițiile de trai ale soților,
2. raporturile dintre părinți și copii,
3. modul în care părinți își îngrijesc copii,

Poate conține și punctul de vedere al autorității tutelare referitor la măsurile pe care poate să le ia instanța cu privire la copii.          

Caracterul concluziilor raportului – nu pot avea decât un caracter consultativ, nefiind obligatoriu pentru instanța de tutelă

Învoiala părinților în cazul divortului

De aceste aspect instanța va ține seama, dar poate cenzura învoiala părinților dacă aceasta nu corespunde interesului superior al copilului. Instanța de tutelă este obligată să îi asculte atât pe părinți cât și pe copii minori. Ascultarea părinților este obligatorie, putându-se cere explicații cu privire la situația de fapt.

Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit 10 ani, dar poate fi ascultat și copilul ce nu are 10 ani dacă judecătorul consideră necesar. Dacă din căsătorie au rezultat mai mulți copii, instanța trebuie să se pronunțe cu privire la fiecare dintre ei atunci când ia astfel de măsuri.

Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți

Conform art. 397 Cod civil, autoritatea părintească se exercită de ambii părinți și după divorț. Aceasta înseamnă că drepturile și îndatoririle părintești privesc atât persoana cât și bunurile copilului. Principala răspundere a părinților privește creșterea și educarea copiilor lor minori.

Dacă apar neînțelegeri între părinții divorțați cu privire la modul de exercitare a autorității părintești, oricare dintre părinți se poate adresa instanței de tutelă. Instanța de tutelă poate să dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte. În lipsa unei mențiuni în considerente și în dispozitivul hotărârii despre acest aspect, autoritatea părintească se va exercita și după divorț de ambii părinți.

Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte în cazul divortului

Instanța poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte după divorț, dacă sunt motive întemeiate, precum:

• comportamentul violent al unui părinte față de minor
• conduita imorală unită cu neglijarea și neîndeplinirea îndatoririlor părintești
• abandonarea domiciliului conjugal și a minorului, fără a menține legătura cu acesta

Părintele care va exercita autoritatea părintească va avea toate drepturile și obligațiile care dau conținut autorității părintești.

Celălalt părinte va avea numai dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia. Poate solicita celuilalt soț să ia măsuri pentru respectarea obligațiilor privind creșterea și educarea copiilor.

Dacă demersurile sale sunt fără rezultat poate solicita instanței să stabilească:

• fie exercitarea autorității părintești de ambii părinți
• fie exercitarea autorității părintești de reclamant

Dacă sunt mai mulți copii din căsătorie, măsura exercitării autorității părintești trebuie luată unitar față de toți copii. Comportamentul inadecvat față de un copil nu poate fi compensat de conduita normală față de celălalt. Nu poate fi acceptată decizia ca fiecare părinte să exercite autoritatea părintească în mod exclusiv față de câte un copil.

Exercitarea autorității părintești de către alte persoane în cazul divortului

Această măsură prevăzută de art.399 Cod civil poate fi luată numai în caz de:

• comportament sau imoralitate a părinților
• neglijența părinților față de copii
• violența față de copii

În cazul divortului, instanța poate decide plasamentul copilului la:

• o rudă
• altă familie sau persoană
• o instituție de ocrotire

În această situație locuința copiilor este la persoana la care sunt dați în plasament. Darea copiilor la bunici sau rude se poate face doar cu consimțământul acestor persoane. Exercitarea autorității părintești este de competența persoanelor la care este dat copilul în plasament.

În cazul divortului  părinții păstrează dreptul:

• de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopție
• de a avea legături personale cu minorul

Drepturile privind bunurile copilului rămân a fi exercitate de către părinți împreună sau doar unul dintre ei, după cum stabilește instanța.

Domiciliul copilului se află la persoana sau instituția la care s-a dispus plasamentul. Părinții pot să se înțeleagă în privința locuinței copilului sau copiilor minori. Se poate stabili locuința la un singur părinte a tuturor copiilor sau separat, unii copii la un părinte iar ceilalți la celălalt părinte. Înțelegerea trebuie să fie în concordanță cu interesul superior al copilului.

Criteriile pentru stabilirea locuinței copilului în cazul divortului sunt:

• părintele la care a locuit în mod statornic
• interesul superior al copilului dacă a locuit cu ambii părinți evaluat prin aspecte de fapt precum:

1. condițiile pentru dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală pe care le oferă fiecare părinte
2.  posibilitățile materiale ale părinților
3. vârsta copiilor
4. conduita părinților față de copii anterior divorțului
5. legăturile afective dintre copii și fiecare părinte
6. sexul copiilor
7. starea sănătății copiilor
8. starea sănătății părinților
9. posibilitatea părinților de a aloca timpul necesar pentru creșterea și educarea copiilor

Dacă soții au mai mulți copii, instanța trebuie să stabilească locuința tuturor copiilor la unul dintre părinți. Dacă interesul copiilor este divergent, se poate dispune încredințarea separată a acestora.

Părinții au obligația de a contribui la cheltuielile de întreținere ale minorului, respectiv pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia. Dacă sunt mai mulți copii rezultați din căsătorie măsura trebuie luată unitar față de toți copii.

În cazul divortului, instanța se va pronunța cine exercită autoritatea părintească, în funcție de hotărârea luată cu privire la locuința copilului

• Dacă copilul are locuința stabilită la un părinte – instanța va stabili obligația celuilalt părinte de a contribui la cheltuielile de creștere și educare. Dacă sunt mai mulți copii trebuie să se pronunțe cu privire la fiecare în parte.
• Dacă se stabilește locuința separată a copiilor, se va stabili și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile pentru creșterea copilului aflat la celălalt părinte
• Dacă se stabilește locuința la bunici sau alte persoane, părinții vor fi obligați să plătească în solidar contribuția.
• Dacă sunt dați în plasament la altă persoană sau la o instituție de ocrotire, trebuie să se stabilească contribuția pentru ambii părinți în solidar.

Cuantumul va fi fixat în conformitate cu nevoia minorului și ținând cont de mijloacele părinților. Părinții se pot înțelege cu privire la stabilirea contribuției, dar trebuie verificat de instanță. Părintele nu poate renunța la contribuție, deoarece nu părintele este titularul dreptului, ci copilul.

Data de la care se acordă pensia de întreținere în cazul divortului este:

• data la care a fost cerută sau
• pe o perioadă anterioară dacă nu a fost solicitat mai devreme din culpa debitorului.

Măsurile luate cu privire la copil pot fi modificate numai la cererea formulată de:

• oricare din părinți sau alt membru al familiei
• instituția de ocrotire
• instituția publică specializată cu protecția copilului
• procurorul

Modificarea se poate referi la relațiile dintre părinți și copii, încredințarea copiilor, obligațiile părinților față de copii în cazul divortului.