Reprezentarea minorului la perfectarea actelor de dispozitie

Reprezentarea minorului la perfectarea actelor de dispoziţie este un aspect esențial al dreptului familiei și al protecției juridice a minorilor. Dat fiind faptul că minorii nu dispun de capacitate deplină de exercițiu, legea impune anumite restricții și mecanisme de protecție pentru a preveni prejudicierea intereselor acestora.

Tutorele are îndatorirea de a-l reprezenta pe minor în actele juridice, dar numai până când acesta împlineşte vârsta de 14 ani.

Regimul juridic al capacității de exercițiu a minorului

Conform reglementărilor generale din dreptul civil:

• Minorii sub 14 ani nu au capacitate de exercițiu și sunt reprezentați legal de părinți sau tutore.
• Minorii între 14 și 18 ani au o capacitate de exercițiu restrânsă și pot încheia acte juridice doar cu încuviințarea reprezentantului legal, cu excepția actelor de administrare sau a celor permise de lege.
• Minorii emancipați dobândesc capacitate deplină de exercițiu și pot încheia acte de dispoziție fără a avea nevoie de acordul părinților sau al tutorelui.

Actele de dispoziție și necesitatea reprezentării

Actele de dispoziție sunt acele acte juridice care afectează în mod semnificativ patrimoniul unei persoane, implicând o renunțare, înstrăinare sau grevare a unor bunuri ori drepturi. În cazul minorilor, acestea includ:

• Vânzarea unui bun imobil sau mobil de valoare mare
• Gajarea sau ipotecarea unui bun
• Acceptarea unei moșteniri cu sarcini
• Donarea unui bun

Întrucât aceste acte pot aduce prejudicii patrimoniului minorului, legea prevede că ele nu pot fi realizate doar prin voința minorului, ci necesită intervenția reprezentantului legal și, în anumite cazuri, a instanței de tutelă.

Rolul reprezentantului legal

Reprezentantul legal (părinții sau tutorele) are obligația de a acționa în interesul superior al minorului. Acesta:

• Își exprimă consimțământul pentru actele de dispoziție, asigurând că acestea nu sunt vătămătoare pentru minor.
• Solicită autorizarea instanței atunci când legea o impune (ex. vânzarea unui bun imobil).
• Administrează bunurile minorului și răspunde pentru eventualele prejudicii cauzate prin acte nelegale sau dezavantajoase.

Intervenția instanței de tutelă

Pentru anumite acte de dispoziție, simplul consimțământ al părinților sau al tutorelui nu este suficient, fiind necesară autorizarea instanței de tutelă. Aceasta analizează:

• Oportunitatea actului (dacă este benefic pentru minor).
• Condițiile contractuale (dacă minorul nu este dezavantajat).
• Motivele invocate de reprezentantul legal.

Exemple de situații în care este necesară aprobarea instanței:

• Vânzarea unui imobil aparținând minorului.
• Ipotecarea unui bun al minorului.
• Acceptarea unei donații sau moșteniri care presupune obligații financiare.

Sancțiuni pentru nerespectarea regimului juridic

Dacă un act de dispoziție este încheiat fără respectarea condițiilor legale, acesta poate fi:

• Lovit de nulitate absolută, dacă a fost încheiat de un minor fără capacitate de exercițiu fără reprezentare.
• Lovit de nulitate relativă, dacă a fost încheiat de un minor cu capacitate de exercițiu restrânsă fără încuviințare.
• Anulat la cererea reprezentantului legal sau a instanței, dacă s-a dovedit că prejudiciază interesele minorului.

Reprezentarea minorului în actele de dispoziție este un mecanism esențial pentru protecția intereselor acestuia. Intervenția părinților, a tutorilor și a instanței de tutelă asigură că minorul nu este expus unor riscuri juridice sau patrimoniale nejustificate. Legea stabilește un echilibru între protecția minorului și necesitatea ca acesta să participe progresiv la viața juridică, în funcție de vârsta și maturitatea sa.

Sentință Civilă nr. 8627/2015

Instituirea curatelei în vederea reprezentării minorului la perfectarea actelor de dispoziţie. Validarea curatorului şi autorizarea încheierii actelor de dispoziţie de către instanţa de tutelă. Sultă compensatorie. Radierea dreptului de ipotecă

Emitent: Judecătoria Bistrița– Secţia civilă

Art. 143 Cod civil Reprezentarea minorului la perfectarea actelor de dispoziţie

Tutorele are îndatorirea de a-l reprezenta pe minor în actele juridice, dar numai până când acesta împlineşte vârsta de 14 ani.

Legea nr. 71/2011: art. 229

• Codul civil: art. 41, art. 43, art. 143, art. 144, art. 145, art. 150, art. 171, art. 178, art. 501, art. 502, art. 885, art. 2365, art. 2428

Sinteză

Înainte de implementarea reglementărilor privind organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă, numirea curatorului special, care asistă sau reprezintă minorul în încheierea actelor de dispoziție sau în dezbaterea procedurii succesorale, se efectuează imediat de către autoritatea tutelară la solicitarea notarului public. În acest context particular, validarea sau confirmarea din partea instanței nu este necesară, conform prevederilor articolului 229 alineatul (3^2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

    Prin cererea înregistrată sub nr.11348/190/2015, petenta P.M. a solicitat instanţei să dispună:

• validarea sa în calitate de curator, numită potrivit Dispoziţiei primarului municipiului Bistriţa nr. 936 din 15 octombrie 2015,
• pentru încasarea sultei compensatorii şi radierea dreptului de ipotecă în numele şi pe seama minorei P.D.A.

    Analizând cererea formulată de petentă, instanţa a reţinut că:

• prin Dispoziţia nr. 936 emisă de Primarul municipiului Bistriţa la data de 15 octombrie 2015,
• petenta a fost numită curator al minorei P.D.A.
• în vederea reprezentării acesteia în faţa notarului public, ridicării unei sulte compensatorii în cuantum de 430,59 euro, stabilită prin Sentinţa civilă nr. 3313 din 29 aprilie 2015 a Judecătoriei Bistriţa,
• şi solicitării radierii dreptului de ipotecă intabulat în favoarea minorei asupra casei de locuit şi teren aferent, situate în municipiul Bistriţa, localitatea componentă Viişoara, judeţul Bistriţa-Năsăud.

 Potrivit dispoziţiilor art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:

• până la data intrării în vigoare a reglementării referitoare la organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă,
• numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară,
• la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanţă.

 Având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate şi faptul că până în prezent nu au fost reglementate organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă, instanţa constată că:

• autoritatea competentă pentru a numi curator al minorei P.D.A. este autoritatea tutelară, care de altfel a şi numit-o curator pe petentă,
• iar validarea curatorului astfel numit nu este necesară. Prin urmare, instanţa va respinge cererea formulată de petenta P.M., ca neîntemeiată.

   Instanţa de tutelă versus Autoritatea tutelară

    Una dintre principalele deficienţe cu care se confruntă sistemul judiciar român, cu incidenţă asupra calităţii actului de justiţie şi a credibilităţii justiţiei, este reprezentată de practica judiciară şi aplicarea neunitară a legislaţiei în vigoare.

    Cei mai importanţi actori în viaţa unui copil sunt, de obicei, sau ar trebui să fie părinţii săi. Prin urmare, familia poate fi unicul şi cel mai important factor în stabilirea faptului dacă un copil este sau nu protejat. De cealaltă parte totuşi, având în vedere rolul central al familiei în viaţa copilului, aceasta poate fi o sursă frecventă de violenţă, abuz, discriminare şi exploatare.

 Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate perfecta acte de dispoziţie:

• numai cu prealabila încuviinţare a ocrotitorului legal, precum şi cu autorizarea instanţei de tutelă;
• în schimb, actele juridice, pentru minorii lipsiţi de capacitate de exerciţiu (respectiv cei cu vârsta sub 14 ani), se încheie, în numele acestora, de către reprezentanţii lor legali [art. 41 alin. (3) şi art. 43 alin. (2) C.civ.].

…………………………………

    Având în vedere cele menţionate anterior, catalogăm radierea dreptului de ipotecă drept un act de dispoziţiedeoarece acesta depăşeşte sfera actului de administrare sau de conservare, minorul renunţând la un drept al său constituit, în prealabil, cu autorizarea instanţei de tutelă.

   În loc de concluzii:

vom prezenta într-o manieră succintă considerentele pentru care apreciem că instanţa de fond s-a aflat într-o eroare atunci când a respins cererea de validare a curatorului numit de către autoritatea tutelară şi autorizarea încheierii de către minoră a actelor juridice de dispoziţie (încasarea sultei compensatorii şi radierea dreptului de ipotecă):

• a) atribuţiile instanţei de tutelă sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completele specializate pentru minori şi familie;
• b) radierea dreptului de ipotecă constituie act de dispoziţie;
• c) autoritatea tutelară are competenţa de a institui curatela şi numi un curator în vederea reprezentării sau asistării minorilor în faţa notarilor publici la perfectarea actelor de dispoziţie;
• d) curatorul numit de către autoritatea tutelară în vederea reprezentării sau, după caz, a asistării minorului în faţa notarului public pentru perfectarea actelor de dispoziţie trebuie, în mod obligatoriu, validat de către instanţa de tutelă învestită cu soluţionarea respectivul demers judiciar.

Textul Sentintei ……Sentinta civila nr.8627 din 2015 curatela minor ……….