Abandonul de familie infractiune privind convietuirea sociala

Abandonul de familie infracțiune privind conviețuirea socială este infracțiunea ce constă în fapta persoanei care având obligația legală de întreținere față de o persoană:

• o părăsește, alungă sau o lasă fără ajutor, expunând-o la suferințe fizice sau morale
• nu își îndeplinește, cu rea-credință obligația de întreținere prevăzută de lege
• nu plătește, cu rea-credință, timp de 3 luni, pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească

Acțiunea penală la ”Abandonul de familie” se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Obiectul infracțiunii

Obiectul juridic al infracțiunii ”Abandonul de familie” constă în relațiile sociale referitoare la raporturile ce presupun obligația de întreținere între membrii familiei.

Obiectului juridic principal al infracţiunii ”Abandonul de familie” constă în relaţiile privind convieţuirea socială, iar nu persoana.           

    Art. 378 Cod penal Abandonul de familie

• (1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
• a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
• b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
• c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească,
• se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
• (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
• (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
• (4) Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.
• (5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

Subiecții infracțiunii ”Abandonul de familie”

Subiectul activ sau autorul poate fi orice persoană care are obligația de întreținere și capacitate penală.

Participația penală este posibilă în toate formele:

• coautorat dacă toți subiecții activi sunt debitori ai obligației de întreținere
• instigare
• complicitate

Subiecți pasivi secundari – persoanele îndreptăţite la pensie de întreţinere

Subiecți pasivi principali – societatea, statul

Norma juridică protejează, cu prioritate, un interes general, mai mult decât unul individual. Persoanele care au dreptul la pensie de întreţinere sunt subiecţi pasivi secundari, în timp ce societatea, prin stat, este subiect pasiv principal. 

Incriminarea faptelor care se circumscriu infracţiunii de abandon de familie a avut ca scop apărarea relaţiilor sociale:

• care privesc familia şi
• care impun respectarea obligaţiilor şi îndatoririlor de sprijin material şi moral faţă de membrii acesteia, îndreptăţiţi legal la întreţinere. 

Pluralitatea de subiecţi pasivi secundari

• nu atrage existenţa unei pluralităţi sub forma concursului,
• atrage o unitate naturală de infracţiune

Este infracţiune continuă omisivă în condiţiile în care valoarea socială lezată de făptuitor este unică, şi anume familia, indiferent de numărul membrilor acesteia. Pluralitatea subiecţilor pasivi secundari nu poate atrage o pluralitate de infracţiuni.

Elementul material al infracțiunii ”Abandonul de familie”

I. părăsirea – plecarea din locul în care această persoană de află

• alungarea – îndepărtarea prin orice mijloace din locul în care se află
• lăsarea fără ajutor – adoptarea unei atitudini de dezinteres, nefurnizând mijloacele necesare traiului persoanei față de care există obligația legală de întreținere, având ca efect expunerea la suferințe fizice sau morale

Posibilitatea producerii suferințelor este suficientă pentru existența infracțiunii, nefiind necesar ca acestea să se fi produs efectiv.

II. neândeplinirea integrală, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzută de lege

Nu este necesar ca obligația de întreținere să fie stabilită doar pe cale judecătorească. Îndeplinirea parțială a obligației de întreținere echivalează cu neîndeplinirea obligației. Neîndeplinirea obligației de întreținere trebuie să aibă caracter de continuitate.

III. neplata integrală, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilită printr-o hotărâre judecătorească executorie

Trebuie să fie vorba de o pensie de întreținere în sensul codului civil, iar nu o obligație periodică a unei sume de bani stabilită cu titlu de daune materiale sau morale prin orice titlu, inclusiv hotărâre judecătorească.

Nu prezintă importanță pentru existența infracțiunii faptul că persoana care este creditorul obligației de întreținere sau reprezentantul acesteia nu a pus în executare silită hotărârea judecătorească prin care a fost stabilită pensia de întreținere.

Constituie neplată a pensiei de întreținere, în sensul legii penale, și plata parțială a acesteia. Termenul de 3 luni curge de la data la care hotărârea judecătorească prin care a fost stabilită pensia de întreținere este executorie sau de la ultima plată efectuată. Nu este necesar ca cele 3 luni de neplată a pensiei de întreținere să fie consecutive. 

În ipoteza în care subiectul pasiv este:

• un minor, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu
• un major, termenul de formulare a plângerii prealabile curge de la data expirării celor trei luni în care pensia de întreținere nu a fost plătită cu rea-credință. Aceasta deoarece făptuitorul și organele judiciare sesizate cu o plângere prealabilă trebuie să verifice dacă în ultimele trei luni anterioare sesizării de către persoana vătămată majoră, făptuitorul nu a achitat cu rea-credință pensia de întreținere.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru valorile sociale protejate.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă este intenția directă sau indirectă.

Nu interesează sub aspectul existenței infracțiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârșită. Acestea pot fi avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei.

 Infracţiunea ”Abandonul de familie” infracţiune unică continuă

Infracţiunea ”Abandonul de familie” săvârşită prin neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracţiune unică continuă, art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

Neplata de către debitorul obligaţiei de întreţinere, cu rea- credinţă, a pensiei de întreţinere stabilită printr-o unică hotărâre judecătorească pentru mai multe persoane NU este un concurs de infracţiuni, întemeiat pe existenţa pluralităţii de subiecţi pasivi. 

Trebuie avut în vedere:

• caracterul obligaţiei de întreţinere a cărei încălcare constituie latura obiectivă (tipicitatea obiectivă) a infracţiunii, în raport cu care se configurează vinovăţia autorului (rezoluţia infracţională)
• stabilirea obligaţiei de întreţinere printr-o hotărâre judecătorească iar pensia de întreţinere este modalitatea de executare a respectivei obligaţii în ipoteza în care aceasta nu se execută în natură. 

Obligaţia de întreţinere este

• obligaţie unică dar complexă,
• obligaţie cu pluralitate de subiecţi pasivi (creditorii pensiei de întreţinere),
• obligaţie cu un singur debitor (persoana obligată la pensie de întreţinere)

Conform art.523 din Codul civil obligaţia de întreţinere este divizibilă în cazul pluralităţii de creditori (subiecţi pasivi ai infracţiunii), astfel că fiecare dintre aceştia nu poate solicita şi urmări decât partea sa de creanţă de la debitorul comun.

 Autorul infracţiunii ”Abandonul de familie”

• încalcă obligaţia de întreţinere,
• nu încalcă modalitatea de executare a acesteia, divizibilitatea vizând urmărirea şi executarea creanţei, fără a afecta caracterul unic al obligaţiei de întreţinere.

Încălcarea unei obligaţii unice de întreţinere configurează o rezoluţie infracţională unică, ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii, autorul luând o singură hotărâre, aceea de a nu executa obligaţia de întreţinere, indiferent dacă aceasta vizează una sau mai multe persoane.

Chiar dacă, în cazul unei obligaţii unice complexe şi divizibile, coexistă două sau mai multe raporturi obligaţionale independente:

•  ceea ce le uneşte este izvorul lor comun, respectiv hotărârea judecătorească prin care se stabileşte pensia de întreţinere în favoarea mai multor persoane,
• rezoluţia infracţională este unică, întrucât se configurează prin raportare la acest izvor unic al obligaţiei de întreţinere

Obiectul juridic principal al infracţiunii de abandon de familie este reprezentat de relaţiile ce privesc convieţuirea socială, iar nu persoana. Din această perspectivă, persoanele îndreptăţite la pensie de întreţinere sunt subiecţi pasivi secundari, subiect pasiv principal fiind societatea/statul.

Pluralitatea subiecţilor pasivi secundari nu atrage existenţa unei pluralităţi de infracţiuni, sub forma concursului, ci a unei infracţiuni unice, continue, de abandon de familie. 

Obligaţia de întreţinere este:

• unică,
• complexă,
• pluralitate de subiecţi activi, din punct de vedere civil (în cazul de faţă creditorii pensiei de întreţinere),
• cu un singur debitor (persoana obligată la pensie de întreţinere)

Obligaţia de întreținere este divizibilă în cazul pluralităţii de creditori (subiecţi pasivi ai infracţiunii), conform art. 523 din Codul civil. Fiecare dintre aceşti creditori poate solicita şi urmări doar partea sa de creanţă de la debitorul comun.

Ceea ce încalcă autorul infracţiunii este obligaţia de întreţinere, iar nu modalitatea de executare a acesteia. Divizibilitatea vizează urmărirea şi executarea creanţei şi nu afectează caracterul unic al obligaţiei de întreţinere. 

   Art. 523Cod civil – Divizibilitatea întreţinerii

  Când cel obligat nu poate presta, în acelaşi timp, întreţinere tuturor celor îndreptăţiţi să o ceară, instanţa de tutelă, ţinând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî:

• fie ca întreţinerea să se plătească numai uneia dintre ele,
• fie ca întreţinerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptăţite să o ceară.
• În acest caz, instanţa hotărăşte, totodată, modul în care se împarte întreţinerea între persoanele care urmează a o primi.

Încălcarea unei obligaţii unice de întreţinere configurează o rezoluţie infracţională, poziţie subiectivă unică, indiferent dacă vizează una sau mai multe persoane, întrucât autorul ia o singură hotărâre, aceea de a încălca obligaţia.

Dacă în cazul unei obligaţii unice complexe şi divizibile, coexistă două sau mai multe raporturi obligaţionale independente, ceea ce le uneşte este izvorul lor comun, respectiv hotărârea judecătorească prin care se stabileşte pensia de întreţinere pentru mai multe persoane.

Este infracţiune continuă omisivă în condiţiile în care valoarea socială lezată de făptuitor este unică, şi anume familia, indiferent de numărul membrilor acesteia.

 Pluralitatea subiecţilor pasivi secundari

Pluralitatea subiecţilor pasivi secundari nu poate atrage o pluralitate de infracţiuni.

În ipoteza obligării făptuitorului, printr-o singură hotărâre judecătorească, la plata pensiei de întreţinere pentru mai multe persoane, neplata cu rea-credinţă a acesteia cel puţin 3 luni constituie o unică infracţiune de ”Abandonul de familie”.

Pedeapsa stabilită trebuie să fie de natură să îl stimuleze pe inculpat să reia executarea obligaţiei, iar nu să creeze o dificultate suplimentară în acest sens. Infracţiunea de abandon de familie se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Calificarea juridică a faptei de abandon de familie, în varianta de la lit. c) din art. 378 alin. (1) din Codul penal ca reprezentând o infracţiune continuă rezultă din împrejurarea că:

• inacţiunea concretizată în neplata pensiei de întreţinere se prelungeşte în timp, în mod natural, după data consumării, până la încetarea activităţii infracţionale, adică la momentul epuizării
• se consumă la expirarea perioadei de trei luni, pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate, prin neexecutarea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească,
• se epuizează la momentul reluării plăţii de către debitor sau al condamnării acestuia, prin hotărâre judecătorească, dată la care se încheie ciclul infracţional şi se autonomizează activitatea desfăşurată până în acel moment.

Inacţiunea debitorului constând în neplata pensiei de întreţinere fixată pe cale judiciară aduce atingere, în mod adiacent, şi relaţiilor sociale care asigură autoritatea hotărârilor judecătoreşti fiind asimilată unei forme speciale de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, reglementată distinct în cadrul infracţiunilor contra familiei. 

Neefectuarea plăţii pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească în sarcina debitorului se fundamentează:

• pe o rezoluţie infracţională unică, şi anume aceea de a nu executa obligaţia de întreţinere ce îi revine faţă de creditori, iar
• nu pe o pluralitate de asemenea rezoluţii, în raport cu numărul persoanelor îndreptăţite la aceasta

Sub aspectul configurării poziţiei psihice a autorului prezintă relevanţă şi împrejurarea că obligaţia de întreţinere este o obligaţie unică, ce constă în asigurarea pentru persoanele îndreptăţite:

• a celor necesare traiului
• a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională,

Pensia de întreţinere constituie, potrivit art. 530 din Codul civil, doar o modalitate subsidiară de executare a acesteia, în situaţia în care obligaţia de a presta întreţinerea în natură nu se realizează de bunăvoie. 

Caracterul personal al obligaţiei de întreţinere conform Codului civil:

•  nu influenţează calificarea juridică a faptei debitorului care se sustrage de la plata pensiei de întreţinere stabilită prin aceeaşi hotărâre judecătorească în favoarea mai multor beneficiari,
• este reglementat ca o măsură de protecţie a creditorului aflat în stare de nevoie, pentru a-i asigura mijloacele minimale de existenţă

Indiferent de existenţa unor obligaţii civile distincte, cu caracter personal, stabilite prin aceeaşi hotărâre judecătorească faţă de fiecare creditor, îndatorirea făptuitorului de a le acorda sprijin material este unică.

Nesocotirea acesteia constituie o singură infracţiune continuă, iar nu o pluralitate sub forma concursului de infracţiuni, avându-se în vedere:

• obiectul juridic,
• unicitatea subiectului pasiv principal şi
• poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de faptă şi urmările sale