Furtul in scop de folosinta

Furtul în scop de folosință – art. 230 Cod penal

• (1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.
• (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă.

Furtul în scop de folosință constituie o variantă atenuată a furtului (atât cel simplu, cât şi furtul calificat):

• varianta tip prevăzută în art.230, alin.(1), furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept,
• variantă asimilată potrivit alin.(2), folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă.

Obiectul material al infracțiunii de furt în scop de folosință

Obiectul material îl poate constitui şi un vehicul.

Fapta poate fi comisă:

• fie în scopul folosirii pe nedrept poate avea ca obiect material doar un vehicul susceptibil de folosire. Vehiculul lipsit de această aptitudine nu poate fi luat decât în scopul însuşirii pe nedrept.
• fie în scopul folosirii temporare pe nedrept

În cazul furtului săvârşit asupra unui vehicul în scopul folosirii pe nedrept, fapta se realizează tot printr-o acţiune de luare:

• dar prin această acțiune săvârșită, din punct de vedere subiectiv, autorul nu urmăreşte însuşirea vehiculului (autoturism, motocicletă, căruţă etc.) ca entitate materială,
• urmărește numai însuşirea folosinţei lui.

Furtul în scop de folosință se caracterizează prin caracterul temporar, deoarece, după folosire, vehiculul este abandonat ori redat posesorului.

Dacă cel care a furat vehiculul în scopul folosirii pe nedrept îşi însuşeşte, în momentul abandonării acestuia, unele piese componente, există două infracţiuni de furt, săvârşite în momente diferite:

• una prevăzută de art. 230 alin. (1) Cod penal şi
• una prevăzută de art. 228 alin. (1) Cod penal,
• aceste furturi alcătuind un concurs real de infracţiuni.

Persoana care, după luarea de către autor a unui vehicul în scopul de a-l folosi pe nedrept, călătoreşte şi el cu acel vehicul ştiind că este furat, este tăinuitor dacă:

• primește
• dobândește
• transformă
• înlesnește valorificarea bunului însușit în scop de folosință.

Se sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru furt în scop de folosință „folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii electronice al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la reţea”.

Exemplu:

1. Fapta de instalare a unui post telefonic la cablul de alimentare al altui abonat pe seama căruia se înregistrează şi sunt plătite convorbirile efectuate
2. Fapta de a pătrunde:
   • prin efracţie,
   • în timpul nopţii,
   • în mod repetat
   • în biroul conducerii unei societăţi comerciale, de unde s-au efectuat mai multe convorbiri telefonice pe linii speciale,
   • întrunește elementele săvârşirii infracţiunii de furt în scop de folosinţă.

Un terminal de comunicaţii poate fi descris ca un produs sau dispozitiv electronic ce permite comunicarea sau o componentă relevantă a unui produs:

• destinat să fie conectat direct sau indirect, printr-un mijloc oarecare, la interfeţele reţelelor publice de comunicaţii electronice sau reţelelor de comunicaţii electronice destinate publicului,
• este valabilă pentru telefon mobil sau fix, fax, staţie radio, teleimprimator etc.
• este valabilă şi pentru telefoanele inteligente ori sistemele informatice moderne care sunt astfel proiectate încât să ofere o mai mare mobilitate a utilizatorilor.

Latura materială a infracțiunii Furtul în scop de folosință

Sub aspect tehnic, folosirea fără drept a terminalului de comunicaţii al altuia poate însemna:

• punerea în funcţiune a dispozitivului (dacă este oprit),
• acţionarea tastelor, butoanelor ori a ecranului tactil pentru deblocare (dacă dispune de o astfel de măsură de securitate) şi
• utilizare a funcţiilor cu care acesta a fost prevăzut din fabricaţie (transmitere sau recepţionare mesaje, efectuare sau primire apeluri voce, încărcare, descărcare, transmitere sau stocare date etc.).

Condiţia esenţială pentru reţinerea infracţiunii de furt în scop de folosinţă, prevăzută de art. 230 alin. (2) Cod penal, ambele teze:

• este existenţa unei pagube sau a unui prejudiciu patrimonial,
• care să rezulte efectiv din folosirea terminalului de comunicaţii de către făptuitor.

Exemplu:

Cu ocazia prezenţei în domiciliul unei cunoştinţe ori într-o incintă în care:

• are doar calitatea de invitat/vizitator,
• profitând de absenţa sau de neatenţia proprietarului sau deţinătorului legal sau persoanei îndreptăţite,
• utilizează aparatul telefonic existent în acel loc pentru a efectua o convorbire personală.

Paguba creată în acest caz este constituită din unităţile de valoare (cuantificate în bani sau în minute de convorbire) consumate de către făptuitor prin acţiunea sa.

În cazul în care făptuitorul utilizează terminalul de comunicaţii pentru efectuarea de apeluri la numere cu suprataxă, prejudiciul adus proprietarului sau deţinătorului va fi:

• suma contravalorii apelului din reţeaua apelantului până în reţeaua apelatului şi
• taxa suplimentară percepută de către abonatul destinatar (linie telefonică erotică, horoscop etc.).

Pe de altă parte, nu se va reţine furtul în scop de folosinţă atunci când făptuitorul utilizează telefonul fix sau mobil al altei persoane:

• fără permisiunea acesteia,
• pentru a intra în legătură cu autorităţile prin intermediul numărului unic de urgenţă 112,
• potrivit legii, apelarea acestui număr este gratuită, în orice reţea publică de telefonie.

Ca să fie apt să ofere funcţia de comunicare, un terminal de comunicaţii trebuie să fie conectat la un serviciu de comunicaţii (în baza unui contract în sistem preplătit sau postplătit/abonament).

În cazul telefoniei mobile, conectarea terminalului în reţea şi accesul la serviciile de comunicaţii electronice au loc prin intermediul cartelei SIM.

Nu va exista furt în scop de folosinţă în condiţiile art. 230 alin. (2) teza întâi în situaţia când patronul unei societăţi foloseşte telefonul mobil deţinut de unul dintre salariaţi:

• pentru a efectua o convorbire,
• societatea/compania lui a încheiat un contract global de abonament pentru mai multe numere de telefon (deci mai multe cartele SIM) cu un operator public de telecomunicaţii,
• cartelele SIM aferente fiind distribuite angajaţilor săi pentru facilitarea comunicărilor în interes de serviciu.

Soluţia este valabilă chiar în condiţiile în care terminalul de comunicaţii în cauză este proprietatea salariatului respectiv şi, practic, patronul ar avea nevoie de acceptul sau permisiunea salariatului înainte de a folosi terminalul acestuia.

Dacă terminalul de comunicaţii este de tip „smartphone”, atunci ar fi posibilă reţinerea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 Cod penal.

•  Art. 360 Accesul ilegal la un sistem informatic
• (1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
• (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
• (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Nu va exista furt în scop de folosinţă dacă salariatul care, utilizând în interes de serviciu propriul telefon mobil, dar conectat într-o reţea prin cartela SIM dată de angajator, realizează convorbiri personale de o anumită valoare (considerată inacceptabilă de către angajator şi deci imputabilă).

Nici acest caz nu poate fi soluţionat prin raportare la art. 230 alin. (2), întrucât, stricto sensu, utilizarea terminalului de comunicaţii nu este „fără drept”.

Există furt în scop de folosinţă conform dispozițiilor art.203 alin. (2) Cod penal în cazul în care, printr-un complex de împrejurări, o persoană:

• obţine acces la o staţie radio pe o frecvenţă de uz comercial licenţiată şi
• efectuează comunicări în interes propriu,
• crează un prejudiciu proprietarului sau deţinătorului legal al staţiei radio echivalent cu contravaloarea licenţei/autorizaţiei de operare pe frecvenţa respectivă.

Nu va fi reţinută infracţiunea de furt în scop de folosinţă dacă staţia radio utilizată, chiar fără drept, de către făptuitor funcţionează într-una dintre benzile de frecvenţă libere (de exemplu, banda de 27 MHz, utilizată de către cetăţeni pentru comunicarea problemelor din traficul rutier), pentru că nu este necesară achitarea vreunei taxe sau vreunui abonament.

Există furt în scop de folosinţă fapta săvârșităde făptuitor care:

• fără a avea acceptul sau încuviinţarea proprietarului sau deţinătorului de drept,
• foloseşte un telefon inteligent (smartphone),
• se conectează la internet pentru a transmite mesaje e-mail (chiar dacă utilizează propriul cont de poştă electronică),
• realizând comunicări online cu alte persoane (folosind aplicaţii dedicate de mesagerie instant, de exemplu Yahoo Messenger, Facebook Messenger, Whatsapp, iMessage) sau
• efectuând apeluri audio-video (folosind o cameră video web – webcam –, un microfon şi o pereche de boxe ca dispozitive fizice şi o aplicaţie de tip VoIP, cum ar fi Skype, FaceTime, Yahoo Messenger, GoogleTalk, Viber etc.),
• paguba va consta în unităţile de valoare sau traficul de date pe care subiectul pasiv al infracţiunii le are achiziţionate în sistem preplătit sau postplătit:
• de la operatorul de telecomunicaţii (în cazul în care accesul la internet a fost oferit în sistem mobil) sau
• de la furnizorul de servicii de internet (în cazul în care internetul a fost oferit la un punct fix sau wireless).

Concurs de infracțiuni

Există concurs de infracțiuni fapta de a folosi un telefon inteligent conectat la internet pentru a transmite mesaje e-mail sau comunicări online cu alte persoane:

• fiind aplicabile dispozițiile art.230 alin.(2) ”furt în scop de folosinţă” și
• infracţiunea de ”acces ilegal la un sistem informatic” art.360 Cod penal, întrucât:

• operaţiunile realizate de făptuitor asupra dispozitivului ori prin intermediul acestuia se manifestă ca veritabile prelucrări automate de date informatice cu ajutorul unor programe informatice.

Dacă utilizarea telefonului inteligent era conectat la internet printr-un punct de acces WiFi (oferit publicului cu titlu gratuit), nu se va reţine infracţiunea de furt în scop de folosinţă, ci doar infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic.

Există furt în scop de folosinţă folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea.

Nu va exista infracțiunea de furt în scop de folosință:

• când persoana care, dorind să comunice cu un prieten din străinătate prin Yahoo Messenger,
• utilizează un calculator dintr-un internet café fără să ştie că, în realitate, proprietarul localului (şi deci al facilităţilor de comunicare oferite clienţilor) este conectat fraudulos la internet.

Conectarea frauduloasă la o reţea publică de comunicaţii sau la o reţea de comunicaţii electronice destinată publicului este similară cu branşarea ilegală:

• la echipamentele de televiziune prin cablu ori
• la reţeaua de distribuţie a energiei electrice,
• putând fi lesne confundată cu furtul unei energii care are valoare economică.

În situația utilizării unei conectări la o rețea de internet prin routere WiFi sau hotspot-uri necriptate sunt întrunite condițiile infracțiunii.

Posesorii de puncte de acces internet (routere WiFi sau hotspot-uri) care intenţionează (indiferent de scop) să ofere conectivitate gratuită anunţă această disponibilitate în mod expres:

• prin pliante sau stickere,
• postate în locuri de maximă vizibilitate pentru potenţialii utilizatori,

Exemplu:

• localurilor publice (baruri, restaurante etc., unde patronii aleg să ofere facilităţi gratuite de comunicare pentru atragerea clienţilor),
• zonele de agrement,
• aeroporturi,
• biblioteci,
• centre universitare (unde administraţiile doresc să furnizeze acces gratuit cetăţenilor la serviciile societăţii informaţionale).

 Nu există furt în scop de folosinţă când un terminal de comunicaţii poate fi setat să se conecteze automat şi fără ştirea deţinătorului său la orice punct de acces internet (router WiFi sau hotspot).

Astfel, nu poate fi reținută infracțiunea de furt în scop de folosinţă în condiţiile art. 230 alin. (2) teza a doua, întrucât simpla conectare, fără folosirea efectivă a unui serviciu de comunicaţii electronice, nu este de natură să cauzeze un prejudiciu sau o pagubă proprietarului punctului de acces internet.

Proba se poate face prin analiza cuprinsul unui fişier special al dispozitivului WiFi în care sunt stocate adresele fizice (MAC) ale terminalelor de comunicaţii care s-au conectat la un moment dat şi tipul de servicii accesate prin intermediul acestuia.

Odată cu conectarea la un hotspot sau router WiFi poate să apară situaţia când o persoană neautorizată accesează şi reţeaua locală creată ad-hoc de proprietarul sau deţinătorul legal al dispozitivului wireless.

Formele infracțiunii

La infracţiunea de furt în scop de folosinţă sunt posibile toate formele imperfecte ale infracţiunii (tentativa imperfectă).

Sancţionare

Furtul în scop de folosinţă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.

• în formă consumată, persoana fizică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă,
• în cazul furtului calificat pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.