Distrugerea infracțiune contra patrimoniului

 ”Art. 253 Cod penal   Distrugerea     

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Este infracțiunea ce constă:

• în distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altei persoane sau
• în împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun sau
• în înlăturarea măsurilor luate

Acțiunea penală pentru forma tip a infracțiunii se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Constituie variante agravante ale infracțiunii de distrugere cazurile în care:

• bunul are o deosebită valoare artistică, științifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare.
• bunul este un înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială
• fapta a fost săvârșită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc, dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri

 Obiectul infracțiunii

Obiectul juridic special constă în relațiile sociale referitoare la protecția patrimoniului împotriva oricărui act de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuințare.

Obiectul material îl constituie:

• orice bun mobil sau imobil, care aparține unei alte persoane fizice sau juridice sau altei entități decât făptuitorul
• anumite înscrisuri care au o valoare economică sau prezintă o importanță pentru proprietar.

Sunt exceptate înscrisurile:

• care se află în păstrarea ori deținerea unui organ sau a unei instituții de stat ori a unei alte unități prevăzute de art.176 Cod penal
• cele emise de un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori destinate acestora.

Nu pot constitui obiect material al infracțiunii de distrugere:

• bunurile abandonate sau cele care nu aparțin nimănui
• bunurile aflate într-o stare extrem de avansată de degradare
• bunurile lipsite de vreo semnificație și fără nici o utilitate

În cazul variantelor agravate poate constitui obiect material al infracțiunii și un bun care aparține făptuitorului.

Exemplu

Distrugerea unor procese-verbale de constatare a unui accident rutier și a probelor biologice recoltate pentru analiză.

Distrugerea înscrisurilor emise de un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori destinate acestora, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre aceste organe să ajungă la acestea, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluționării unei cauze, constituie infracțiunea prevăzută de art. 275 Cod penal și constituie o infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției.

”Art. 275 Cod penal Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri

(1) Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.”

  Subiecții infracțiunii

 Subiect activ poate fi:

• orice persoană fizică sau juridică care are capacitate penală
• proprietarul bunului poate fi subiect activ nemijlocit al infracțiunii numai în cazul săvârșirii faptei în vreuna din variantele agravante.

Participația penală este posibilă în toate formele:

• coautorat
• instigare
• complicitate

Subiect pasiv este o persoană fizică sau juridică sau orice entitate căreia îi aparține bunul distrus, degradat ori adus în stare de neîntrebuințare a făptuitorului.

 Latura obiectivă

Elementul material îl constituie:

• acțiunea de distrugerea, degradarea,
• aducerea în stare de neîntrebuințare,
• împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun
• înlăturarea măsurilor de conservare ori salvare a bunului, după ce au fost luate.

Distrugerea presupune încetarea existenței fizice a bunului.

Dacă după comiterea infracțiunii de furt (simplu sau calificat) hoțul distruge bunul sustras se va reține numai infracțiunea de furt. Explicația este că hoțul se comportă ca un proprietar față de bunul sustras putând să dispună de el inclusiv prin distrugere.

Nu este un concurs între furt și infracțiunea de distrugere. Furtul se va reține în concurs cu distrugerea dacă aceasta din urmă este comisă în vreuna dintre variantele agravate prevăzute de art. 253 alin 2-4 Cod penal. 

Degradarea

Degradarea înseamnă determinarea unui bun ce are drept urmare alterarea substanței sau a eticii/capacității/proprietății acestuia în așa măsură încât bunul nu mai poate fi utilizat sau valorificat ca în trecut, fără a fi reparat.

Aceste două modalități alternative sunt absorbite în furtul calificat săvârșit prin efracție sau în infracțiunea de violare a secretului corespondenței.

Efracția ca agravantă a furtului implică, prin natura sa, deteriorarea sau distrugerea unui dispozitiv de închidere ori a unui obiect destinat să împiedice accesul sau să închidă trecerea spre locul unde se află obiectul material al sustragerii.

În consecință, deteriorarea sau distrugerea încuietorilor, săvârșită în vederea comiterii furtului, nu constituie o infracțiune de distrugere distinctă, ci se înglobează, ca o circumstanță agravantă, în conținutul infracțiunii complexe de furt calificat.

Distrugerea sau degradarea poate fi absorbită, în unele cazuri, și în infracțiunea de tâlhărie.

Aducerea în stare de neîntrebuințare

Presupune că bunul nu mai poate fi folosit potrivit destinației sale chiar fără a fi distrus sau degradat.

Împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun

Creează o stare eventuală de pericol cu privire la bun, chiar dacă în momentul desfășurării activității infracționale bunul nu este distrus sau degradat prin acțiunea făptuitorului.

Înlăturarea măsurilor luate de conservare sau de salvare a unui bun

Presupune existența unui situații de pericol prin crearea unui cadru în care acesta poate fi distrus sau degradat. Dacă făptuitorul realizează mai multe activități infracționale prevăzute de elementul material, va exista o singură infracțiune. 

Exemple

Degradarea îmbrăcămintei persoanei vătămate, ca urmare a violențelor exercitate contra ei de inculpat în încercarea de a-și asigura scăparea, constituie infracțiunea complexă, unică de tâlhărie, în care fapta de distrugere este absorbită, intrând în conținutul infracțiunii de tâlhărie.

Împiedicarea stingerii unui incediu cauzat de o persoană în propria gospodărie, din neglijență, constituie infracțiunea de distrugere prevăzută în art. 253 Cod penal.

Urmarea imediată constă:

• în distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun sau
• în crearea unei stări de pericol prin împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau
• în înlăturarea măsurilor de conservare ori salvare a bunului.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

 Latura subiectivă

Infracțiunea de distrugere se poate realiza, sub aspectul laturii subiective, prin intenție directă sau indirectă. Nu interesează mobilul sau scopul cu care a fost comisă infracțiunea.

Variante agravante

 Art.253 alin.2 Cod penal

Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială. Poate fi infracțiune dacă este îndeplinită condiția de producere a unei pagube prin imposibilitatea utilizării actului respectiv pentru dovedirea dreptului exprimat în conținutul acestuia. Dreptul prejudiciat trebuie să fie de natură patrimonială

”Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”    

Art.253 alin.3 Cod penal

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare sau înlăturarea măsurilor luate cu privire la un bun care are o deosebită valoare artistică.

”Dacă fapta prevăzută în alin.(1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.” 

  Obiectul material este un bun care se bucură de protecția specială a legii penale (tablouri, sculpturi celebre, manuscrise, etc) fie că fac parte sau nu fac parte din patrimoniul cultural național. Poate fi săvârșită în calitate de subiect activ nemijlocit chiar și de proprietarul bunului.

Art.253 alin.4 Cod penal

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Este necesar nu numai ca distrugerea să se producă prin modalitățile enumerate ci să se producă astfel încât să pună în pericol alte persoane sau bunuri, care presupune existența efectivă a unei stări de pericol pentru o colectivitate.

”Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”    

În cazul în care fapta a fost săvârșită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă nu rezultă pericol pentru alte persoane sau bunuri, nu se va putea reține această formă agravată a infracțiunii, fapta urmând a fi încadrată în forma tip a infracțiunii. Poate fi săvârșită în calitate de subiect activ nemijlocit și de proprietarul bunului.

  Formele infractiunii

Actele de pregătire sunt posibile, dar nu sunt incriminate. Tentativa este posibilă și incriminată pentru faptele prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) art.253 Cod penal.

Infracțiunea se consumă în momentul realizării acțiunii tipice prevăzute de lege. Poate fi realizată în formă continuată, caz în care infracțiunea se epuizează în momentul comiterii ultimului act de executare.

Pedeapsa

Pentru forma tip prevăzută de art.253 Cod penal pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Pentru variantele agravate prevăzute de art.253 Cod penal pedepsele sunt:

• Alin 2 – distrugerea unui înscris sub semnătură privată, ..se pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
• Alin.3 –  distrugerea unor bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
• Alin 4 – Distrugerea, … săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Dispoziţiile prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului. Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se pedepseşte.