Inselaciunea infractiunea contra patrimoniului

Inselaciunea este infracțiunea ce constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase ori ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă astfel s-a pricinuit o pagubă materială.

• Art. 244 Cod penal   Inselaciunea
• (1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
• (2) Inselaciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
•  (3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Inselaciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase

Inselaciunea în convenții este o formă a infracțiunii de înșelăciune ce constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită astfel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau nu ar fi executat contractul în condițiile stipulate.

Inselaciunea prin emiterea de cecuri este o formă a infracțiunii de înșelăciune ce constă în emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că:

• pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară,
• precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia în tot sau în parte,
• ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare,
• în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului.

Constituie variante agravante ale infracțiunii înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

• nume mincinoase sunt numele real sau imaginar care nu sunt ale făptuitorului
• calitățile mincinoase sunt calitățile pe care nu le are făptuitorul. Utilizarea de calități mincinoase pentru a realiza inducerea sau menținerea în eroare poate constitui infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, ori poate fi realizată prin utilizarea unor înscrisuri false ori pe calea unui fals în declarații.

Dacă mijlocul fraudulos constituie el însuși o infracțiune, se va reține concursul real cu inselaciunea. Poate fi reținută această formă agravantă și în cazul înșelăciunii săvârșite cu cecuri.

 Exemplu – atribuindu-și mincinos calitatea de reprezentant al unei firme reale ce se ocupă cu plasarea forței de muncă în străinătate, pentru înșelarea unor persoane care i-au dat bani pentru obținerea de contracte de muncă și a vizelor necesare, inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune calificată.

Obiectul infracțiunii

• Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la protecția patrimoniului împotriva actelor de fraudare.
• Obiectul material îl constituie orice bun mobil corporal cu o valoare economic, inclusiv înscrisurile cu valoare patrimonială (acela care se referă la un drept de creanță sau un drept real) sau un bun imobil.

Subiecții infracțiunii

• Subiectul activ sau autorul poate fi orice persoană fizică sau juridică cu capacitate de a răspunde penal. Participația penală este posibilă în toate formele: coautorat, instigare, complicitate.
• Subiectul pasiv al infracțiunii este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin înșelăciune.

În cazul în care nu există identitate între persoana prejudiciată și cea indusă în eroare, aceasta din urma va fi subiectul pasiv secundar al infracțiunii.

Exemplu – mandatarul indus în eroare cu prilejul întocmirii unui act juridic cu tiltu oneros, prin care se produce un prejudiciu mandantului.

 Latura obiectivă

 Elementul material constă în actul material, acțiunea de inducere în eroare printr-o acțiune sau omisiune a unei personae:

• prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase ori
• prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate,
• având ca efect crearea unei reprezentări eronate, false a realității.

Întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, iar nu pe cele ale infracțiunii de luare de mită fapta:

• de a pretinde și primi bani,
• de a induce în eroare persoana vătămată cu privire la împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire făptuitorul a pretins și primit banii privește îndatoririle sale de serviciu.

În cazul infracțiunii de furt infractorul ia un bun din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, operând astfel atât o deposedare, cât și o imposedare. Astfel se deosebește de infracțiunea de înșelăciune 

În cazul infracțiunii de înșelăciune persoana vătămată pierde proprietatea, posesia sau detenția bunului prin transmiterea acestuia către infractor în urma manoperelor dolosive efectuate de acesta.

Persoana vătămată este:

• mai întâi indusă în eroare, iar
• apoi efectuează actul de dispoziție cu caracter patrimonial care îi produce un prejudiciu.

În cazul în care mijloacele folosite reprezintă prin ele însele o infracțiune se va reține concursul cu înșelăciune. Simpla afirmare a unui neadevăr sau publicitatea mincinoasă nu pot fi considerate ca fapte tipice de înșelăciune.

Urmarea imediată a infracțiunii de înșelăciune constă în producerea unui prejudiciu material.

Legătura de cauzalitate trebuie dovedită legătura de cauzalitate dintre elementul material al infracțiunii și urmarea imediată.

 Latura subiectivă

Această latură a infracțiunii constă în:

• intenția directă, calificată prin scop
• scopul sau obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Nu interesează mobilul care l-a determinat pe făptuitor să acționeze.

  Înșelăciunea în convenții

 Pe lângă cerințele generale, pentru reținerea înșelăciunii în convenții, mai trebuie îndeplinite și următoarele condiții:

• inducerea în eroare trebuie să fie realizată cu prilejul încheierii sau executării unui contract (inclusiv în cazul rezilierii/rezoluțiunii unui contract cu acordul părților)
• inducerea în eroare să fie determinată pentru încheierea sau executarea contractului de persoana vătămată, care astfel nu ar fi încheiat sau nu ar fi executat contractul în condițiile stipulate
• realitatea falsă creată trebuie să se refere la fapte sau împrejurări care puteau fi verificate la momentul încheierii ori executării contractului. Nu se vor avea în vedere judecățile de valoare neadevărate

Neexecutarea unei obligații contractuale nu constituie înșelăciune, cu excepția situației în care este dovedită folosirea unor manopere dolosive la momentul încheierii contractului din care rezultă lipsa intenției de a executa contractul din partea debitorului obligației.

Nerestituirea unui bun predat ca urmare a inducerii în eroare va constitui infracțiunea de înșelăciune, iar nu cea de abuz de încredere întrucât:

• la infracțiunea de abuz de încredere predarea bunului presupune încrederea acordată licit,
• la infracțiunea de înșelăciune predarea bunului presupune încrederea acordată în mod fraudulos
• infracțiunea de înșelăciune este deja consumată la momentul refuzului de restituire.

 Exemple

• Fapta administratorului unei societăți comerciale de a achiziționa marfă de calitate inferioară, scutită de taxa și accize, de a o vinde drept produse de calitate superioară, purtătoare de taxe și accize, și de a însuși valoarea acestora, este infracțiunea de înșelăciune.
• Înstrăinarea ulterioară de către inculpat a bunului cu care a garantat obținerea unui împrumut constituie o nerespectare a clauzelor contractului și nu infracțiune.
• Obținerea de către administrator a unui credit de la bancă în scopul declarat de a fi folosit pentru finanțarea activității societății comerciale și folosirea banilor în alt scop, în lipsa oricărei activități comerciale reale a societății creditate.
• Garantarea împrumutului prin ipotecarea unui imobil grevat de sarcini, cu ascunderea acestei situații, precum și nerestituirea în termen a creditului întrunesc trăsăturile caracteristice ale infracțiunii de înșelăciune.

Formele infracțiunii

Actele de pregătire sunt posibile însă nu sunt incriminate. Actele de pregătire efectuate de un terț, de care se folosește autorul, constituie acte de complicitate.

Tentativa

Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 248 C. pen.).

Consumarea

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediată, adică s-a produs paguba efectivă în patrimoniul celui înşelat (public sau privat).
Infracţiunea de înşelăciune se consumă la data producerii pagubei, nu la cea a inducerii în eroare a persoanei vătămate.
Acţiunea de amăgire poate îmbrăca uneori forma unei activităţi infracţionale, continuate, în aceste situaţii infracţiunea de înşelăciune se epuizează în momentul efectuării ultimului act al activităţii infracţionale. Infracțiunea se consumă la momentul producerii prejudiciului. Poate fi săvârșită în formă continuată, caz în care infracțiunea se epuizează la data efectuării ultimului act de executare.

Pentru a se reține infracțiunea de înșelăciune este necesar:

•  să se constate că o persoană a fost indusă în eroare, cu scopul de a se obține un folos material, precum și
• producerea unei pagube în patrimoniul persoanei înșelate.

Acesta este momentul când se consumă infracțiunea de înșelăciune.

Pedeapsa

• Pentru forma tip pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
• Pentru forma agravată pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
• Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Infracţiunea de înşelăciune se sancţionează în varianta simplă cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În cazul variantei agravate, când s-au folosit nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase, pedeapsa este închisoare de la unu la 5 ani (art. 244 alin. (2) Cod penal) și se poate dispune măsura de siguranţă a confiscării extinse (art.112^1 C. penal) dacă instanța va constata îndeplinirea condiţiilor legale.

Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica şi pedeapsa amenzii (art. 62 alin. (1) Cod penal)
Împăcarea înlătură răspunderea penală.