Reabilitarea si solutiile de anulare a cazierului

Art. 169 Cod penal Efectele reabilitării de drept sau judecătoreşti

• (1) Reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.
• (2) Reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut.
• (3) Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă.

Reabilitarea de drept

• Se aplică automat prin radierea din oficiu a mențiunilor, fără a fi necesară o cerere.
• Este posibilă în caz de condamnare la amendă sau pedeapsa cu închisoarea de maxim 2 ani, sau suspendată sub supraveghere.
• Termenul de 3 ani curge de la data la care s-a terminat executarea pedepsei.
• Condiții suplimentare: persoana condamnată nu trebuie să fi comis nicio altă infracțiune în acest interval. 

Reabilitarea judecătorească

• Este necesară pentru condamnări mai grave, unde reabilitarea de drept nu se aplică.
• Se inițiază prin depunerea unei cereri la instanța de judecată.
• Condiții:
  • Să treacă termenul prevăzut de lege de la finalizarea executării pedepsei.
  • Persoana să nu fi comis alte infracțiuni în acest interval.
  • Să se achite integral cheltuielile de judecată și obligațiile civile, cu excepții. 

Efectele reabilitării

Condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni determină o restrângere a capacităţii juridice a condamnatului, care nu încetează odată:

• cu executarea pedepsei ori
• cu stingerea raportului juridic de drept penal în altă modalitate (graţiere necondiţionată, amnistie, prescripţia executării pedepsei).

Ulterior acestui moment, vor continua să subziste anumite consecinţe extrapenale, prevăzute în legi speciale sau în alte acte normative, decurgând din simplul fapt al existenţei condamnării definitive.

Consecinţele derivate din orice condamnare pronunţată pentru săvârşirea infracţiunii de către un major

• interesează dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul civil, dreptul familiei ori dreptul muncii şi
• constau în efectele juridice de ordin penal sau extrapenal, perpetue sau de lungă durată, care decurg din însuşi faptul condamnării penale şi
• creează condamnatului o situaţie dezavantajoasă.

Aceste consecinţe, denumite în art.169 alin.(1) Cod penal decăderi, interdicţii şi incapacităţi, fiecare în parte, două sau toate împreună, restrâng capacitatea juridică a persoanei condamnate.

Prin decădere se înţelege lipsirea unei persoane de unele dintre drepturile sale civile sau politice ca urmare a condamnării pentru săvârşirea anumitor infracţiuni.

Incapacitatea presupune starea sau situaţia unei persoane care nu are posibilitatea legală de a se bucura de anumite drepturi, iar prin interdicţie se desemnează prevederea legală care interzice săvârşirea anumitor fapte juridice sau încheierea unor acte juridice.

Deşi delimitarea între cele trei categorii de noţiuni (decădere, interdicţie, incapacitate) este uneori destul de anevoioasă:

• utilizarea lor se datorează scopului urmărit de legiuitor,
• anume acela de a cuprinde într-o formulare exhaustivă toate consecinţele condamnării, care constau în existenţa antecedenţei penale
• exemplu: consecinţele condamnării pot constitui temeiul recidivei sau al pluralităţii intermediare ori un criteriu de individualizare a pedepsei;

Exemple de interdicții

• interdicţia de a ocupa anumite funcţii (de exemplu, potrivit Legii nr. 304/2004 privind executarea judecătorească, nu poate fi numit magistrat persoana care are antecedente penale);
• interdicţia de a exercita anumite profesii (de exemplu, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat prevede că nu poate fi avocat cel condamnat definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei);
• interdicţia de a obţine permis de port-armă sau autorizaţie pentru a deţine sau purta arme de orice fel (Legea nr. 295/2004 interzice persoanelor care, datorită antecedentelor penale, prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa statului sau pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, să deţină, să poarte şi să folosească arme şi muniţii); interdicţia de a fi ales (Legea privind alegerile locale nr. 70/1991, cu modificările ulterioare, prevede că nu pot fi aleşi cei condamnaţi prin hotărâri judecătoreşti definitive pentru anumite infracţiuni);
• interdicţia de a fi tutore (Codul familiei prevede că nu poate fi tutore acela căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi politice sau civile prin hotărâre judecătorească); interdicţia de a constitui societăţi comerciale (potrivit Legii nr. 31/1990 cu modificările ulterioare, nu pot fi fondatori persoanele care, conform legii, sunt incapabile ori au fost condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală şi infracţiuni prevăzute în Legea nr. 565/2002) etc.

Reabilitarea penală

• are ca efect încetarea decăderilor, interdicţiilor şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare, dar
• nu stinge condamnarea;
• aceasta rămâne o realitate care nu poate fi desfiinţată decât în cazul admiterii unei căi extraordinare de atac prin care s-a recunoscut nevinovăţia celui condamnat.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 187/2012, decăderile, interdicţiile şi incapacităţile decurgând din condamnări pronunţate în baza legii vechi îşi produc efectele până la:

• intervenirea reabilitării de drept sau
• dispunerea reabilitării judecătoreşti, în măsura în care fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea este prevăzută şi de legea penală nouă şi
• dacă decăderile, interdicţiile şi incapacităţile sunt prevăzute de lege.

Rectificarea cazierului

• Rectificarea se referă la corectarea unor erori sau înscrieri incorecte din cazier, nu la ștergerea unei condamnări validate.
• Se poate solicita o cerere de rectificare motivată, însoțită de acte doveditoare, către structura de cazier judiciar sau Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative.
• Dacă cererea de rectificare este respinsă, se poate depune o contestație la judecătorie în termen de 30 de zile

Limitele efectelor reabilitării

În art. 169 alin. (2) Cod penal se prevede că reabilitarea nu are ca urmare obligaţia:

• de reintegrare în funcţia din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ori
• de redare a gradului militar pierdut.

Potrivit acestor dispoziţii, repunerea prin reabilitare a fostului condamnat în deplinătatea drepturilor politice şi social economice pe care le-a avut înainte de condamnare nu înseamnă:

• că acesta va fi repus şi în funcţia avută înainte de condamnare ori
• că va obţine gradul militar avut, deoarece reabilitarea nu este o restitutio în integrum.

Totuşi, atât funcţia avută, cât şi gradul pierdut prin condamnare pot fi însă redobândite de fostul condamnat prin căi obişnuite, fiindcă legea nu îi interzice accesul la ele, ci numai redobândirea lor automată, ca efect al reabilitării.

    Această limitare a efectelor reabilitării vine să opereze stabilitatea funcţiilor ocupate între timp de alte persoane, în condiţiile legii, fostul condamnat neavând un drept la rezervarea funcţiei pe care a pierdut-o ca urmare a săvârşirii infracţiunii şi a condamnării suferite.

    În temeiul art. 169 alin. (3) Cod penal, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă luate faţă condamnat. Este motivată această limitare a efectelor reabilitării judecătoreşti, ţinând seama de faptul că măsurile de siguranţă, prin natura lor, sunt sancţiuni care au, în principal, caracter preventiv şi trebuie să dureze atât timp cât există starea de pericol care a generat luarea lor.

    Art. 170 Cod penal Reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească

• (1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă.
• (2) Condiţiile prevăzute în art. 168 trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
• (3) Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiţii de formă poate fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală.

Reînnoirea cererii de reabilitare

I. Respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor de fond

Reînnoirea cererii de reabilitare, după ce o cerere anterioară a fost respinsă, este reglementată diferit, în art. 170 alin. (2) şi alin. (3) Cod penal, după cum, respingerea cererii anterioare a fost motivată:

• de lipsa condiţiilor de fond sau
• de neîndeplinirea condiţiilor de formă.

Modalitatea de reînnoire a cererii de reabilitare depinde, aşadar, de motivarea reţinută în considerentele hotărârii prin care s-a respins cererea anterioară:

• modalitate, atunci când considerentele privesc condiţiile de fond şi
• altă modalitate, când se referă la condiţiile de formă.

Reînnoirea cererii de reabilitare respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor de fond cerute de lege se poate face atunci când:

•  a) a curs un termen de un an care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă. În ipoteza în care acest termen nu s-a împlinit, instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea cererii o va respinge ca prematură, cu posibilitatea pentru condamnat de a o repeta după împlinirea termenului;
• b) pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere (un an), cel condamnat
  • să nu fi săvârşit o altă infracţiune şi
  • să fi achitat integral cheltuielile de judecată şi
  • să fi îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazurile prevăzute de lege.

    Dacă petiţionarul a săvârşit o nouă infracţiune înăuntrul termenului de un an, urmează să curgă un nou termen din cele prevăzute în art. 166 Cod penal.

I. Respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă

În cazul în care cererea de reabilitare anterioară a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, reînnoirea cererii de reabilitare, conform art. 170 alin. (3) Cod penal, poate avea loc potrivit Codului de procedură penală.

În art. 532 Cod procedură penală sunt prevăzute cazurile în care cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă.

Aceste cazuri sunt

• lipseşte adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia, şi petiţionarul nu s-a prezentat la termenul de înfăţişare;
• lipsesc localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii;
• nu sunt precizate temeiurile cererii ori nu au fost date indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii, iar petiţionarul, în aceste cazuri, nu a completat cererea cu datele care lipseau, până la termenul de înfăţişare şi nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completării.

Când cererea de reabilitare a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, ea poate fi repetată oricând.

Art. 171 Cod penal Anularea reabilitării

 Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai săvârşise o infracţiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

Anularea reabilitării judecătorești

• Se poate întâmpla dacă, după acordarea reabilitării, se constată că persoana a mai comis o infracțiune pe care instanța nu o cunoștea.
• Această infracțiune, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi dus la respingerea cererii inițiale de reabilitare.
• Anularea se dispune de instanța competență. 

Condiţiile anulării

Este posibil ca instanţa de judecată să admită o cerere de reabilitare fără să cunoască faptul că acela care a solicitat reabilitarea mai săvârşise o infracţiune în termenul de reabilitare. Întrucât, în asemenea situaţii, reabilitarea s-a acordat fără a fi îndeplinită o condiţie de fond esenţială, hotărârea de reabilitare trebuie anulată.

Pentru rezolvarea unei asemenea situaţii, legiuitorul a prevăzut în art. 171 Cod penal că reabilitarea judecătorească va fi anulată dacă:

• după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai săvârşise o infracţiune care,
• ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare.

Această dispoziţie se referă numai la reabilitarea judecătorească, fiindcă numai ea este constatată printr-o hotărâre judecătorească.

Reabilitarea de drept, dobândindu-se automat, nu se pune problema anulării, pentru că ea nu formează obiectul unui act juridic.

Pentru a opera anularea reabilitării judecătoreşti, trebuie să se constate, pe de-o parte, că cel care a solicitat reabilitarea mai săvârşise o infracţiune în termenul de reabilitare, iar, pe de altă parte, că existenţa ei a fost descoperită ulterior datei la care a fost acordată reabilitarea.

Procedura anulării

Instanţa de judecată, în cazul în care s-a acordat fostului condamnat reabilitarea judecătorească fără să se fi cunoscut că anterior acordării acesteia cel reabilitat mai săvârşise o infracţiune, din oficiu sau la sesizarea procurorului, va proceda la anularea reabilitării judecătoreşti.

    În acest sens, instanţa competentă, învestită pentru a anula reabilitarea, potrivit art. 533 Cod procedură penală, la termenul fixat, în şedinţă nepublică:

• ascultă persoanele citate prezente, concluziile procurorului şi ale celui reabilitat şi
• verifică dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru anularea reabilitării judecătoreşti. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii dispune anularea reabilitării.

    După rămânerea definitivă a hotărârii de anulare a reabilitării, instanţa dispune să se facă menţiune despre aceasta pe hotărârea prin care s-a pronunţat condamnarea (art. 537 Cod procedură penală).

    Anularea reabilitării face inoperantă hotărârea judecătorească prin care a fost admisă o cerere de reabilitare fără îndeplinirea uneia dintre condiţiile de fond, şi anume ca în termenul de reabilitare să nu fi săvârşit o altă infracţiune.