Deturnarea de fonduri este o infracțiune reglementată de art. 307 din Codul penal al Romaniei și constă în schimbarea destinației fondurilor bănești alocate prin bugetul public. Fapta atrage răspunderea penală atunci când sumele sunt utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate.

Deturnarea de fonduri – definiție, elemente constitutive

• Forma tip (art.307, alin.1) constă în schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale.
• Forma asimilată (art.307, alin.1) presupune schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice.
• Forma agravată (art. 309 C. pen) a mai multor infracţiuni dintre cele de serviciu, printre care şi deturnarea de fonduri, dacă au produs consecinţe deosebit de grave.

Ce înseamnă deturnarea de fonduri?

Deturnarea de fonduri constă în schimbarea destinației fondurilor banești sau a resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activității economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ sau instituții de stat sau unei alte unitați de interes public.

Reglementare legală – Art. 307 Cod penal

Art. 307 Cod penal Deturnarea de fonduri

•  (1) Schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
• (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice.
•  (3) Tentativa se pedepseşte.

Elementele constitutive

1. Subiect activ: persoana responsabilă de gestionarea fondurilor, de obicei un funcționar public, manager sau o persoană cu acces direct la resursele financiare.
2. Subiect pasiv: instituția publică sau privată, organizația sau persoanele fizice care dețin fondurile destinate unui scop specific.
3. Acțiunea: schimbarea destinației legale a fondurilor prin alocarea acestora către alte activități decât cele stabilite.
4. Urmarea: prejudicierea financiară a instituției sau organizației prin utilizarea ilegală a resurselor financiare, chiar dacă fondurile nu sunt însușite personal de către infractor.

Pentru a îndeplini obiectivele ori atribuţiile cu care a fost învestită, fiecare autoritate publică sau instituţie publică are alocate fonduri băneşti sau resurse materiale.

Aceste autorități sau instituții publice:

• satisfac un interes general,
• trebuie să îşi administreze fondurile băneşti şi resursele materiale repartizate de la buget ori provenite din finanţările obţinute sau garantate din fondurile publice, ţinând seama de destinaţia acestora,
• nu pot modifica destinaţia fondurilor spre alte direcţii, fără respectarea prevederilor legale, chiar dacă asemenea modificări ar fi fost justificate de bunul mers al instituţiei.

Respectarea acestor reguli de disciplină bugetară este importantă pentru realizarea în condiţii corespunzătoare a bugetului de stat şi din acest motiv s-a ales soluţia protejării sale prin intermediul legii penale.

 Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la normala desfăşurare a activităţii unei autorităţi publice sau instituţii publice condiţionată de respectarea disciplinei financiare care impune folosirea:

• fondurilor băneşti şi
• resurselor materiale în conformitate cu dispoziţiile legale care reglementează această materie.

Obiectul material

Obiectul material constă în fapta de deturnare de fonduri:

• în cazul formei tip, fondurile băneşti ori resursele materiale care au fost alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice,
• în cazul formei asimilate, fondurile băneşti provenite din finanţările obţinute sau garantate din fondurile publice.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ

Subiectul activ nemijlocit este funcţionarul public:

• care administrează aceste fonduri şi resurse materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice şi
• care are obligaţia de a nu schimba destinaţia acestora.

 Subiectul activ nemijlocit la variant asimilată este acea persoană care are în competenţă folosirea:

• fondurilor provenite din finanţările obţinute sau
• fondurilor garantate din fonduri publice şi care schimbă această destinaţie fără respectarea dispoziţiilor legale.

Coautori la infracţiune sunt persoanele care deţin aceeaşi calitate, deci au posibilitatea să schimbe destinaţia unor fonduri sau resurse materiale. Instigatori şi complici la deturnarea de fonduri pot fi orice alte persoane.

 Subiectul pasiv

Subiectul pasiv este statul ca titular al bugetului şi care a fost prejudiciat prin actele de deturnare de fonduri sau resurse materiale comise de subiectul activ al infracţiunii

Subiectul pasiv poate fi şi orice persoană juridică dintre cele prevăzute în art. 176 Cod penal, căreia i-au fost alocate fonduri băneşti sau resurse materiale ce au fost deturnate fără respectarea prevederilor legale.

 Conţinutul constitutiv

Latura obiectivă

Elementul material al laturii obiective constă în realizarea unei acţiuni de schimbare:

• a destinaţiei fondurilor băneşti ori
• a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice spre alte obiective decât cele stabilite prin bugetul de stat,
• a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fondurile publice.

Pentru realizarea elementului material norma de incriminare nu mai prevede:

• producerea unei consecinţe de natură materială sau
• o pagubă în patrimoniul autorităţii publice sau instituţiei publice prin schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau resurselor materiale alocate acestora.

Exemplu

Dacă o primărie schimbă destinaţia sumelor bănești dintr-un cont către alte conturi pentru care primăria nu avea bani alocaţi constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii de deturnare de fonduri şi nu delapidare. Pentru a justifica sumele de bani folosite în alte scopuri decât destinaţia stabilită prin bugetul de venituri şi cheltuieli al Primăriei, au întocmit documente false.

Fapta nu este delapidare, întrucât:

• aceste documente au fost realizate tocmai în scopul de a justifica trecerea banilor dintr-un cont în altul, fără respectarea prevederilor legale,
• banii nu au fost scoşi din sfera patrimonială a Primăriei.

Cerinţe esenţiale

Pentru a constitui elementul material al infracţiunii de deturnare de fonduri, trebuie să se se efectueze fără respectarea prevederilor legale, adică a acelor prevederi care reglementează posibilitatea unei schimbări a destinaţiei acestor fonduri, acţiunea:

• de schimbare a destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice ori
• de schimbare a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice

Urmarea imediată

Efectuarea acţiunii în condiţiile prevăzute de art. 307 Cod penal creează o stare de pericol privind desfăşurarea normală a activităţii autorităţii publice sau a instituţiei publice a căror fonduri băneşti sau resurse materiale au fost deturnate cu încălcarea prevederilor legale în materie.

Legătura de cauzalitate

Trebuie să se constate existenţa unei legături de cauzalitate între acţiunea de schimbare a destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor materiale şi urmarea imediată. Există multe situaţii în care autorităţile române se obligă să contribuie cu fonduri naţionale alături de fondurile comunitare pentru finanţarea diferitelor proiecte.

Este concurs de infracţiuni când aceeaşi faptă priveşte fondurile obţinute din bugetul general al Uniunii Europene și din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Reglementarea legală:

• 307 din Codul penal privind deturnarea de fonduri – când se referă la schimbarea destinaţiei fondurilor bancare alocate autorităţilor publice sau instituţiilor publice din bugetul de stat,
• 18^2 din Legea nr.78/2000 când aceeaşi faptă priveşte fondurile obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei

Există multe situaţii în care autorităţile române se obligă să contribuie cu fonduri naţionale alături de fondurile comunitare pentru finanţarea diferitelor proiecte.

 Latura obiectivă

• Forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare a faptei de deturnare de fonduri este intenţia, sub ambele sale modalităţi: directă şi indirectă. Aceasta presupune ca făptuitorul să schimbe voit destinaţia fondurilor băneşti sau a resurselor materiale prevăzând, urmărind sau acceptând consecinţele acţiunii sale.
• Scopul urmărit prin săvârşirea faptei nu are valoare de element obligatoriu al laturii subiective. Cunoaşterea scopului avut în seamă de către făptuitor are relevanţă în individualizarea pedepsei.
• Mobilul care a determinat schimbarea destinaţiei fondurilor sau resurselor materiale poate influenţa gravitatea în concret a faptei şi poate contribui la individualizarea pedepsei.

  Forme infracțiunii ”deturnare de fonduri”

   Formele infracţiunii deturnare de fonduri sunt:

1. Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate.
2. Tentativa – deturnarea de fonduri este susceptibilă de tentativă, modalitatea întreruptă sau imperfectă, întrucât norma de incriminare nu cere producerea unui rezultat material. Tentativa se pedepseşte.
3. Consumarea infracţiunii este considerată săvârşită în forma consumată în momentul în care are loc schimbarea destinaţiei:

• fondurilor băneşti,
• a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice ori
• a fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice, fără respectarea prevederilor legale.

Aceasta presupune scoaterea bunurilor sau fondurilor respective dintr-un articol bugetar şi transformarea lor în alt articol, fără respectarea prevederilor legale.

Sancţionarea infracțiunii ”deturnare de fonduri”

Deturnarea de fonduri se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă instanţa constată că această pedeapsă este necesară luând în seamă gravitatea concretă a faptei, împrejurările cauzei şi persoana infractorului.

Potrivit dispoziţiilor art.112^1 Cod penal, instanţa va putea dispune măsura de siguranţă a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condiţiilor legale.

Conform art.309 Cod penal, dacă faptele prevăzute în art.307 Cod penal au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Conform art. II din Legea nr. 283/2020, dispoziţiile art.307 se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care infracţiunile sunt săvârşite de persoanele prevăzute la art.294, dacă, prin tratatele internaţionale la care România este parte, nu se dispune altfel.

Art. 294 Cod penal – Fapte săvârşite de către funcţionari străini sau în legătură cu aceştia

Prevederile prezentului capitol se aplică în privinţa următoarelor persoane, dacă, prin tratatele internaţionale la care România este parte, nu se dispune altfel:

• a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;
• b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;
• c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul Uniunii Europene;
• d) persoanelor care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;
• e) funcţionarilor unui stat străin;
• f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin;
• g) juraţilor din cadrul unor instanţe străine.

Art. 18^2 din Legea nr.78/2000

• (1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor sau activelor obţinute ori reţinute din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
•  (2) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin.(1).
• (3) Dacă faptele prevăzute la alin.(1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

Art. 18^4 din Legea nr.78/2000

Tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 18^1 – 18^3 se pedepseşte.

Exemple practice

Deturnarea de fonduri poate implica utilizarea banilor destinați unui proiect public (cum ar fi construcția unei școli) pentru alte scopuri neprevăzute în buget, cum ar fi finanțarea unor activități personale sau neprevăzute în planul financiar inițial.

Diferența dintre deturnarea de fonduri și delapidare

Deși ambele infracțiuni vizează gestionarea nelegală a unor sume de bani, deturnarea de fonduri și delapidarea au natură juridică diferită și presupun conduite distincte.

1. Obiectul material

Deturnarea de fonduri

Are ca obiect fondurile bănești alocate prin buget, de regulă fonduri publice stabilite pentru o destinație precisă (investiții, proiecte, cheltuieli administrative etc.). Fondurile rămân în circuitul instituției, dar sunt folosite în alt scop decât cel aprobat.

Delapidarea

Are ca obiect bunuri sau bani aflați în gestiunea sau administrarea unei persoane (de regulă funcționar sau gestionar). În acest caz, bunurile sunt însușite, folosite în interes propriu, sau traficate.

2. Latura obiectivă

Deturnarea de fonduri

• Constă în schimbarea destinației legale a fondurilor.
• Nu este necesar ca făptuitorul să își însușească banii.
  Este suficient ca aceștia să fie utilizați pentru altă destinație decât cea aprobată prin buget.

Exemplu: folosirea fondurilor alocate pentru reabilitarea unei școli în scopul achiziționării de bunuri pentru alt proiect neaprobat.

Delapidarea

Presupune însușirea sau folosirea în interes personal a bunurilor gestionate. Elementul esențial este intenția de a obține un folos propriu sau pentru altul.

Exemplu: un casier care își însușește sume din încasări.

3. Scopul și natura prejudiciului

Deturnarea de fonduri	Delapidarea
afectează disciplina bugetară	afectează patrimoniul
nu presupune neapărat însușire	presupune însușire sau folos personal
accent pe destinația legală	accent pe posesie/gestionare

La deturnarea de fonduri, accentul cade pe respectarea destinației stabilite prin buget.
La delapidare, accentul cade pe încălcarea încrederii acordate gestionarului.

4. Subiectul activ

• Deturnarea de fonduri este, de regulă, o infracțiune specifică funcționarilor implicați în administrarea fondurilor publice.
• Delapidarea poate fi săvârșită de orice persoană care are în gestiune bunuri sau bani ai altuia.

5. Diferența

• La deturnarea de fonduri, banii nu sunt neapărat furați, ci sunt folosiți în alt scop decât cel aprobat.
• La delapidare, bunurile sau banii sunt însușiți sau utilizați în interes personal.

Această distincție este esențială în practica judiciară, deoarece determină încadrarea juridică a faptei și limitele de pedeapsă aplicabile.

Concluzie

Deși pot părea similare, cele două infracțiuni protejează valori sociale diferite:

• deturnarea de fonduri protejează disciplina financiar-bugetară;
• delapidarea protejează patrimoniul și încrederea acordată gestionarului.
  • O calificare juridică corectă depinde de analiza atentă a destinației fondurilor, a raportului de gestiune și a intenției făptuitorului.

Întrebări frecvente despre deturnarea de fonduri

Infracțiunea deturnare de fonduri se poate comite din culpă?
Nu. Infracțiunea se comite cu intenție.

Este necesar să existe un prejudiciu?
Nu este esențial prejudiciul, ci schimbarea destinației fondurilor.

Care este termenul de prescripție?
Depinde de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.