Delapidarea analiza elemente constitutive

Delapidarea este infracţiunea ce constă în folosirea, însuşirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, dacă prin aceasta s-a produs un prejudiciu.

Definiție

Delapidarea este o infracțiune care:

• constă în însușirea, folosirea sau traficul de bunuri, bani sau alte valori aparținând unei instituții publice sau private, pe care făptuitorul le gestionează sau administrează în virtutea funcției pe care o deține,
• presupune o deturnare de fonduri sau bunuri și provoacă prejudicii organizației sau instituției care i-a încredințat făptuitorului aceste resurse.

Elemente constitutive

1. Subiect active este persoana care comite delapidarea trebuie să fie un angajat sau o persoană care, în virtutea funcției sale, administrează bunurile sau fondurile instituției. Acesta poate fi un casier, contabil, director, administrator sau orice alt angajat care are acces la resursele financiare ale organizației.
2. Subiect pasiv este instituția sau organizația, publică sau privată, căreia îi aparțin bunurile sau fondurile delapidate. Aceasta suferă un prejudiciu direct ca urmare a însușirii nelegale de către angajatul său.
3. Latura obiectivă constă în acțiuni de însușire, folosire sau trafic de bunuri sau valori administrate de făptuitor în interes propriu sau pentru altcineva. Este important că bunurile trebuie să fi fost încredințate făptuitorului în mod legal, în cadrul exercitării funcției sale.
4. Latura subiectivă: infracțiunea se comite cu intenție directă, adică făptuitorul are cunoștință de faptul că acționează contrar legii și urmărește obținerea unui beneficiu material necuvenit.

Reglementare juridică

Delapidarea este reglementată de Codul Penal românesc la articolul 295, care prevede pedepse pentru funcționarii publici sau privați care își însușesc bunurile pe care le administrează. Sancțiunile includ închisoarea și pot fi însoțite de interzicerea exercitării anumitor funcții.

   Art. 295 Cod penal  Delapidarea

•     (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
•     (2) Tentativa se pedepseşte.

Art. 272 pct. 2, 3 din Legea nr.31/1990 prevede o formă specială de delapidare (dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă) constând în fapta fondatorului, directorului sau a reprezentantului legal al societăţii, care:

• Foloseşte cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect
• Se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 144 ⁴ sau face ca una dintre aceste societăţi să îi acorde o garanţie pentru datoriile proprii

Constituie o variantă agravantă delapidarea care a produs consecinţe deosebit de grave.

Obiectul infracţiunii ”Delapidarea”

• Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului.
• Obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a serviciului.

Obiectul material

Banii, valorile sau alte bunuri mobile corporale cu o valoare economică:

• care aparţin unei persoane juridice şi
• pe care făptuitorul le gestionează sau administrează efectiv,
• chiar dacă acestea nu au fost înregistrate efectiv în contabilitatea persoanei vătămate.

Pot constitui obiect material al delapidării banii, valorile sau alte bunuri care, deşi nu fac parte din patrimoniul persoanei juridice, sunt în concret administrate sau gestionate de făptuitor, sau plusurile în gestiune create fraudulos.

În cazul în care bunul sustras nu face parte dintre bunurile administrate sau gestionate, acesta va constitui obiectul material al infracţiunii de furt.

Subiecţii infracţiunii ”Delapidarea”

• Subiectul activ este autor al infracţiunii și poate fi numai un funcţionar public sau funcţionar, care gestionează bunurile unei persoane juridice publice sau private.
• Subiect activ nemijlocit poate fi atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică.

Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită:

• permanent sau temporar,
• cu orice titlu,
• indiferent cum a fost investită,
• o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi publice (autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice de interes public).

   Art. 176 Cod penal 

    Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

 Prin funcţionar se înţelege funcţionarul public, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele publice.

Gestionarul

Este persoana care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrare, chiar temporară, a unităţii în care îşi desfăşoară activitatea. Poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare şi un gestionar de fapt, adică angajatul care îndeplineşte în fapt atribuţiile principale de serviciu ale unui gestionar de drept.

Gestionarul vine în contact direct, material cu bunurile pe care le primeşte, păstrează sau eliberează. Gestionarul de fapt – persoana care îndeplineşte în fapt atribuţiile principale de serviciu ale unui gestionar de drept, poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de delapidare.

Administratorul

Este funcţionarul care printre atribuţiile de serviciu le are şi pe acelea privind:

• încheierea de acte de dispoziţie cu privire la bunurile persoanei juridice sau
• de a administra aceste bunuri (directorul unei persoane juridice).

Este administrator în sensul legii penale şi administratorul judiciar sau lichidatorul averii debitorului insolvent prevăzut de Legea nr. 85/2014 precum şi orice reprezentant sau presupus al acestora. Administratorul asociaţiei de proprietari sau de locatari este subiect al infracţiunii de delapidare.

Proprietarul bunului sau bunurilor poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de delapidare dacă:

• are atât calitatea de funcţionar sau funcţionar public
• cât şi pe aceea de gestionar sau administrator al persoanei juridice vătămate.

Participaţia penală

Este posibilă în toate formele – coautorat, instigare, complicitate.

• Coautorii trebuie să aibă capacitatea specială cerută de lege. În lipsa capacitîții se va reţine complicitatea la săvârşirea infracţiunii de delapidare pentru subiecţii activi necalificaţi care contribuie nemijlocit la aceasta.
• Subiectul pasiv – persoana juridică, publică sau privată, ale cărei bunuri sunt gestionate sau administrate de făptuitor.

Latura obiectivă

Elementul material – sustragerea unuia sau unor bunuri din patrimoniul persoanei juridice, bunuri pe care făptuitorul le gestionează sau administrează, urmată de:

1. Însuşirea – scoaterea cu caracter definitiv a bunului din sfera patrimonială a persoanei vătămate urmată de imposedarea făptuitorului
2. Folosirea – scoaterea temporară a bunului din sfera patrimonială a persoanei vătămate urmată de întrebuinţarea acestuia de făptuitor sau de un terţ
3. Traficarea:

•  scoaterea temporară a bunului din sfera patrimonială a persoanei vătămate,
• urmată de încredinţarea bunului spre folosinţă unui terţ,
• în scopul obţinerii unui profit de către făptuitor.

Urmarea imediată – scoaterea definitivă sau temporară a bunului din sfera patrimonială a persoanei vătămate şi producerea unei pagube acesteia. În cazul în care nu a fost cauzată o pagubă, se va reţine abuzul în serviciu, iar nu delapidarea. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

Forma de vinovăție pe care legea o prevede este intenția directă sau indirectă. Folosirea expresiei rea-credință cu care legiuitorul caracterizează atitudinea autorului faptei. Relevă tocmai ipoteza vinovăției prevăzută de codul penal. Atunci când fapta constă într-o inacțiune nu atrage răspunderea penală dacă se comite din culpă.

Scopul urmărit este satisfacerea unui interes personal al făptuitorului sau al altei persoane. Nu are importanță mobilul care l-a determinat pe făptuitor să acționeze.

Varianta agravantă se reține în cazul în care fapta a produs pagube materiale mai mari de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității unei persoane juridice publice sau private.

Formele infractiunii ”Delapidarea”

• Actele de pregătire sunt posibile dar nu sunt incriminate
• Tentativa este posibilă și incriminată.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care bunul iese temporar sau definitiv din sfera patrimonială a persoanei vătămate ca urmare a sustragerii și se produce efectiv paguba. Fapta este o infracțiune de daună, urmarea imediată concretizându-se într-o pagubă pricinuită.
• Poate fi realizată în forma continuată, caz în care infracțiunea se epuizează la momentul realizării ultimului act de executare

Pedeapsa

În forma tip pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. La faptele care au produs consecinţe deosebit de grave limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Consecințe

Delapidarea provoacă prejudicii financiare semnificative instituției afectate și afectează integritatea economică și financiară a organizației. Pe lângă pierderile materiale, aceasta poate afecta reputația instituției și încrederea publicului în ea. De asemenea, delapidarea agravează corupția și abuzul de putere.

Exemplu practic

O situație frecventă de delapidare este atunci când un contabil al unei companii își însușește o parte din fondurile destinate plăților salariale sau când un director transferă bunuri ale instituției în conturi sau proprietăți personale.