Sechestru asigurator penal asupra unui bun ipotecat

Existenţa unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice:

• nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra aceloraşi bunuri a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal şi
• nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri

Definiție și context legal

Sechestrul asigurator penal este o măsură preventivă prin care:

• se blochează temporar dreptul de dispoziție al proprietarului asupra unui bun,
• în scopul garantării recuperării prejudiciului sau al acoperirii unei eventuale despăgubiri civile.

În cazul unui bun ipotecat, sechestrul asigurator poate adăuga o complexitate juridică suplimentară, deoarece bunul este deja afectat de un drept real în favoarea creditorului ipotecar.

Interacțiunea dintre sechestrul asigurator penal și drepturile creditorului ipotecar

Dreptul de ipotecă oferă creditorului ipotecar o garanție prioritară asupra bunului în cauză, ceea ce înseamnă că:

• în cazul unei vânzări forțate sau executări,
• creditorul ipotecar are dreptul să fie plătit înaintea altor creditori.

Sechestrul asigurator penal nu anulează această prioritate, însă poate complica procedura de valorificare a bunului, deoarece orice operațiune cu acesta va necesita acordul instanței de judecată sau organelor competente.

Efectele juridice asupra proprietarului și creditorului

• Proprietarul pierde temporar posibilitatea de a dispune liber de bun, fiind supus măsurilor de blocare a tranzacțiilor, inclusiv vânzări sau înstrăinări. Însă, acestuia i se recunoaște în continuare dreptul de proprietate asupra bunului.
• Creditorul ipotecar, deși are dreptul prioritar asupra valorificării bunului, sechestrul penal poate întârzia procedurile de executare sau vânzare în cazul neplății datoriilor.

Implicarea organelor judiciare

Măsura sechestrului asigurator penal este dispusă de către o instanță penală sau organele de urmărire penală, de obicei în faza de urmărire a unor infracțiuni de natură economică, în care bunul ipotecat este legat de posibile activități infracționale.

Măsurile asigurătorii din procesul penal sunt:

• măsuri de conservare şi
• măsuri de indisponibilizare a bunurilor mobile sau imobile ale învinuitului, suspectului, inculpatului ori părţii responsabile civilmente

Instituirea măsurilor asigurătorii în procesul penal:

•  poate servi conservării drepturilor părţii civile cu privire la cheltuielile de judecată sau la despăgubiri,
• dreptul asigurat este unul care va fi valorificat în cadrul executării silite civile

Măsura asigurătorie a sechestrului asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice:

• apără un interes particular,
• beneficiarul acesteia – parte civilă în procesul penal – este titularul unei creanţe incerte sau eventuale care va deveni un simplu creditor chirografar, în caz de condamnare definitivă a inculpatului,

Titularul creanţei incerte este statul, când măsura asigurătorie se adoptă în vederea garantării:

• executării pedepsei amenzii,
• a reparării pagubei produse statului prin infracţiune (ex- evaziunea fiscală),
• a plăţii cheltuielilor judiciare datorate statului
• a luării măsurii confiscării speciale şi a confiscării extinse

Intră în categoria creanţelor bugetare orice sume ce se cuvin bugetului general consolidat, precum:

• cu titlu de amendă penală,
• despăgubiri rezultând din săvârşirea de infracţiuni
• cheltuieli avansate de stat pentru derularea procedurilor judiciare,

Acestea se disting de creanţele fiscale care, în prezent, corespund sumelor datorate cu titlu de impozite, taxe şi contribuţii sociale (art.1 pct.11 Cod procedură fiscală).

Asupra acestor sume şi pentru realizarea lor pe cale silită, statul nu are un drept de preferinţă, când executarea silită are loc:

• după regulile prevăzute de Codul de procedură civilă şi
• prin executorii judecătoreşti ce aplică dreptul comun (art.258 şi 259 Cod procedură fiscală, art.865 Cod procedură civilă).

Pedeapsa amenzii se execută silit:

• când a fost aplicată persoanelor juridice, iar acestea nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată în termenul stabilit de lege, potrivit procedurii de executare silită a obligaţiilor fiscale reglementate de Codul de procedură fiscală
• când a fost aplicată unei persoane fizice nu se execută silit ci prin înlocuirea:

1. pedepsei amenzii cu cea a închisorii sau,
2. a unei munci neremunerate în folosul comunităţii (art.63 şi 64 Codul penal)

Când luarea măsurilor asigurătorii vizează confiscarea specială sau confiscarea extinsă, titular al creanţei incerte ori eventuale este tot statul, care nu se bucură de prioritate nici în acest caz întrucât bunurile ce fac obiectul confiscării trec în proprietatea privată a statului (OG nr.14/2007).

Art 3. din OG nr.14/2007

Bunurile confiscate sau neridicate în orice procedură judiciară trec în proprietatea privată a statului în temeiul:

• unei încheieri emise de judecătorul de cameră preliminară sau
• al unei hotărâri judecătoreşti definitive ori, după caz, definitive şi irevocabile.

Concursul dintre dreptul real de urmărire conferit de ipotecă şi sechestrul asigurător dispus în materie penală apare în:

• contestaţiile la executările silite demarate de creditori asupra bunurilor sechestrate,
• plângerile împotriva încheierilor de carte funciară de respingere a cererilor de înscriere a dreptului de proprietate dobândit de adjudecatar asupra bunului imobil vândut la licitaţie publică şi în privinţa căruia fusese instituit şi notat un sechestru asigurător penal

Sechestrul asigurător penal

Sechestrul asigurător constituie o măsură asigurătorie:

• menită să împiedice sustragerea bunurilor gajului general recunoscut creditorilor
• constă în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului în vederea vânzării lor în cadrul unei proceduri de executare silită, pentru realizarea creanţei creditorului la momentul obţinerii de către acesta a titlului executoriu, în caz de neîndeplinire benevolă a obligaţiei de către debitor

Instituirea sechestrului penal nu poate duce la suspendarea legală a executării silite când un alt creditor, ce deţine un titlu executoriu, a solicitat executarea silită a imobilului sechestrat, întrucât:

• cauzele privind suspendarea legală a executării silite sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar printre acestea nu se regăseşte şi cea privind instituirea unui sechestru penal asupra bunurilor mobile sau imobile ale persoanei urmărite penal.
• sechestrul asigurător în materie penală nu poate bloca executarea unui drept de creanţă care are un caracter cert şi care se desfăşoară în temeiul unui titlu executoriu
• creditorul urmăritor, titular al unei creanţe certe, lichide şi exigibile, indiferent că aceasta a fost recunoscută printr-o hotărâre judecătorească definitivă ori izvorăşte din acte juridice valabile şi necontestate, este deţinătorul unui bun

Art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Faza executării silite face parte tot din “proces”şi trebuie asigurate şi respectate exigenţele unui proces echitabil care presupune:

1. un termen rezonabil de soluţionare apreciat prin raportare la celeritatea procedurii
2. predictibilitate – incertitudinea asupra datei la care executarea ar putea fi reluată fiind totală şi în mod continuu păgubitoare pentru creditorul garantat

Măsurile asiguratorii în penal

• se instituie pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor aparţinând învinuitului, suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente,
• au ca finalitate asigurarea luării măsurii:

1. confiscării speciale sau
2. confiscării extinse,
3. garantării executării pedepsei amenzii, cheltuielilor judiciare
4. reparării pagubei produse prin infracţiune

Indisponibilizarea presupune că titularul bunului nu mai poate dispune liber de el:

• nu îl mai poate înstrăina, greva cu sarcini, dona, închiria,
• îi este interzis orice act voluntar care ar putea conduce la scăderea valorii bunului ori la sustragerea lui de la urmărire

Bunurile nu sunt scoase din circuitul civil, fiind suspendat doar dreptul de dispoziţie voluntară asupra acestora aparţinând proprietarului, pe durata instituirii măsurii.

Indisponibilizarea:

• constituie o măsură de natură preventivă şi
• constă în suspendarea temporară a dreptului de dispoziţie juridică şi materială a proprietarului asupra bunurilor sale mobile sau imobile,
• are scopul menţinerii bunurilor în patrimoniul proprietarului pentru garantarea executării silite a unei creanţe ce s-ar obţine împotriva sa

Indisponibilizarea nu se confundă cu:

• inalienabilitatea prevăzută de art.136 Constituţia României (proprietatea publică) ori Codul civil
• insesizabilitatea prevăzută de art. 2329 alin.2 Cod civil, art.727 Cod procedură civilă prin sintagma “nu sunt supuse urmăririi silite”

Măsura sechestrului asigurător instituită asupra unui bun supus unei proceduri execuţionale aflate în curs dă dreptul creditorului în beneficiul căruia a fost instituită de a interveni în respectiva procedură.

Conform art.253 alin.4 Cod procedură penală, pentru bunurile imobile sau mobile sechestrate, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată care a dispus instituirea sechestrului:

• va cere organului competent notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate,
• va anexa copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru

Notarea ipotecii

Notarea ipotecii:

• conferă măsurii asigurătorii opozabilitate faţă de terţi,
• nu conferă şi prioritate în executare,
• nu afectează în vreun fel valabilitatea ori ordinea de prioritate a garanţiilor şi sarcinilor anterior instituite şi înscrise în cartea funciară asupra aceluiaşi bun

Existenţa unor măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice:

• nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra aceloraşi bunuri a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal şi
• nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri.

Principiile măsurilor asiguratorii din penal

1) Principiul ”Penalul ţine în loc civilul”

Principiul ”Penalul ţine în loc civilul” se aplică acţiunii civile care are ca obiect repararea pagubei săvârşite prin infracţiune

Executarea silită este una dintre etapele procesului civil, iar măsurile asigurătorii sunt dispuse în cursul procesului penal, conform:

• 27 alin.1 Cod procedură penală ” suspendarea judecăţii în faţa instanţei civile până la soluţionarea cauzei penale în primă instanţă”,
• 28 Cod procedură penală ”stabileşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o”

Principiul nu este aplicabil cazului când un terţ creditor, fără nicio legătură cu procesul penal, care are un titlu executoriu, îl pune în executare silită.

Faptul că debitorul său este învinuit, suspect, inculpat sau persoană responsabilă civilmente într-un proces penal nu are nicio legătură cu executarea silită a creanţei sale. Într-o asemenea situaţie nu este vorba despre existenţa pe rolul instanţelor de judecată a două cauze, una civilă şi una penală, astfel încât nu se regăseşte ipoteza avută în vedere de principiul enunţat.

Când creditorul urmăritor are şi o ipotecă asupra bunului ce face obiectul urmăririi, pentru care formalităţile de publicitate au fost făcute anterior înscrierii sechestrului în cartea funciară:

• suspendarea executării este lipsită de interes,
• ipoteca îi conferă creditorului ipotecar prioritate chiar în ipoteza în care procesul penal s-ar finaliza cu o soluţie de condamnare, iar măsurile asigurătorii ar fi menţinute în vederea realizării scopului pentru care au fost înfiinţate

În situaţia sechestrului penal, creanţa:

• este eventuală, incertă,
• îşi are izvorul în fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu şi care angajează răspunderea civilă delictuală a învinuitului/suspectului sau inculpatului,
• se va plăti în ordinea de preferinţă determinată de dispoziţiile art.865 şi 867 Cod procedură civilă ori de art.258 şi 259 Cod procedură fiscală

Instituirea sechestrului penal nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri, neputând constitui un impediment la iniţierea şi/sau continuarea executării silite.

2) Interesul general al statului în detrimentul celui particular al creditorului

Interesul general al statului în procesul penal:

• există în ceea ce priveşte societatea şi ordinea de drept care ar fi afectate prin săvârşirea de infracţiuni
• poate fi adus în discuţie de parchete doar cu privire la activitatea acestora de tragere la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, acesta fiind scopul procesului penal
• nu are legătură cu luarea măsurilor asigurătorii

Instituirea de măsuri asigurătorii în procesul penal nu naşte în patrimoniul statului (în calitate de potenţial creditor) un drept de preferinţă faţă de alţi creditori, decât în condiţiile şi limitele impuse de legislaţia în vigoare.

Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor:

• se reglementează prin legi speciale
• nu poate afecta drepturile anterior dobândite de către terţi
• nu va fi opozabilă terţilor înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate

Finalizarea procesului penal cu o soluţie de condamnare transformă creanţa eventuală a statului în creanţă certă, lichidă şi exigibilă:

• care ar avea caracterul unei creanţe bugetare
• care s-ar putea executa conform normelor Codului de procedură fiscală
• al cărei grad de prioritate se stabileşte de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege

Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au un drept de ipotecă despre care organul de executare a luat cunoştinţă, acestea vor fi plătite imediat după cheltuielile de executare.

Executarea silită când există măsuri asigurătorii

1) Executarea silită nu este condiţionată de ridicarea sechestrului

Pentru a proceda la executarea silită a bunului ce face obiectul sechestrului, creditorul (chirografar sau ipotecar) nu trebuie să parcurgă procedura contestaţiei împotriva măsurii asigurătorii.

Legalitatea măsurii asigurătorii a sechestrului înscris ipotecar nu poate afecta sub nicio formă legalitatea:

• altor sarcini prealabil înscrise în cartea funciară
• dreptului creditorului de a-şi satisface creanţa pe calea executării silite

Într-o acțiune în contestare împotriva măsurii asigurătorii, instanţa penală:

• poate verifica legalitatea măsurii și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia
• nu poate restabili ordinea de preferinţă în caz de concurs între creditori

În urma vânzării silite a imobilului ipotecat se va proceda la îndestularea cu prioritate a creditorului, urmând ca restul de preţ obţinut, în măsura în care va exista, să fie indisponibilizat pentru acoperirea creanţelor derivate din cauza penală.

De la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut în urma vânzării.

2) Executare silită a bunurilor legal sechestrate în procesul penal nu constituie infracţiunea de sustragere de sub sechestru

Art.261 Cod penal – ”sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană iar fapta săvârşită de custode determină forma agravantă a infracţiunii.

Sub aspectul laturii subiective infracţiunea poate fi săvârşită numai cu intenţie directă sau indirectă, ceea ce presupune că făptuitorul trebuia să ştie că bunul este legal sechestrat.

Nu pot fi considerate ca întrunite elementele constitutive ale infracţiunii când :

• se pune în executare un titlu executoriu vizând un imobil aflat sub puterea unui sechestru asigurător penal
• nu este intenţie de a scoate nelegal bunul de sub incidenţa măsurii asigurătorii, când creditorul îşi exercită un drept legal recunoscut, în timp ce executorul judecătoresc îşi îndeplineşte sarcinile ce îi revin, potrivit legii

Când bunul este vândut în procedura executării silite sechestrul penal se va strămuta asupra sumei de bani obţinute din vânzare, care rămâne după îndestularea creditorilor privilegiaţi.