Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile

Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile

Definiție

Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile este reglementată în Codul Penal al României la articolul 247. Această infracțiune presupune obținerea de foloase patrimoniale necuvenite prin exploatarea unei persoane aflate într-o situație de vulnerabilitate, fie din cauza vârstei, stării de sănătate, sau a unei poziții sociale dezavantajate.

Elementele constitutive

1. Subiect activ poate fi orice persoană care abuzează de starea de vulnerabilitate a unei alte persoane.
2. Subiect pasiv este persoana vulnerabilă din punct de vedere fizic, psihic, sau social.
3. Acțiunea constă în exploatarea acestei stări prin mijloace ilegale sau imorale pentru a obține beneficii patrimoniale.
4. Urmarea constă în prejudicierea patrimonială a victimei, adică pierderea unor bunuri sau bani de către persoana vulnerabilă.

Condiții de vulnerabilitate

Vulnerabilitatea poate fi cauzată de:

• Vârstă avansată;
• Boală sau handicap;
• Situație economică precară;
• Dependență față de agresor.

Art. 247 Cod penal Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile

• Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
• Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Infracțiunea reglementată de art. 247 din Codul penal are două forme: o variantă tip și o variantă agravată.

Varianta tip, prevăzută la alineatul (1), constă în acțiunea unui creditor care:

• cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri,
• profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului – datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau relației de dependență față de creditor –
• îl determină pe acesta să constituie sau să transmită, în favoarea sa sau a altcuiva, un drept real sau de creanță a cărui valoare este vădit disproporționată în raport cu prestația oferită.

Varianta agravată, reglementată la alineatul (2), constă în punerea intenționată a unei persoane într-o stare de vădită vulnerabilitate:

• prin provocarea unei intoxicații cu alcool sau substanțe psihoactive,
• în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanță sau să renunțe la un drept,
• dacă prin aceasta s-a produs o pagubă.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special

Infracţiunea are un obiect juridic special asemănător celorlalte infracţiuni de fraudă şi constă în:

• relaţiile sociale referitoare la buna-credinţă şi încrederea reciprocă a subiecţilor în raporturile patrimoniale,
• ocrotindu-se în special persoanele vulnerabile datorită vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă, intoxicaţiilor cu alcool sau substanţe psihoactive.

Obiectul material

Obiectul material poate fi un bun mobil sau imobil, precum şi înscrisurile care au valoare patrimonială (orice bunuri, drepturi, obligaţii, acţiuni cu caracter patrimonial etc.).

 Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ al infracţiunii:

• în varianta tip este calificat, acesta fiind un creditor care dă cu împrumut bani sau bunuri,
• în varianta agravată poate fi orice persoană, legea necerând vreo calitate specială acesteia,
• participaţia penală este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare, complicitate.

Subiectul pasiv al infracţiunii:

• în varianta tip este calificat, acesta fiind o persoană vulnerabilă datorită vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă faţă de făptuitor,
• în varianta agravată, subiect pasiv poate fi orice persoană supusă manevrelor frauduloase ale făptuitorului.

  Conţinutul constitutiv

   Latura obiectivă

 Elementul material al infracţiunii de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile constă în acțiunea creditorului de a determina debitorul să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real sau de creanță de valoare vădit disproporționată față de prestația creditorului.

Conform articolului 551 din Codul civil, drepturile reale includ:

• dreptul de proprietate,
• dreptul de superficie,
• dreptul de uzufruct,
• dreptul de uz, dreptul de abitație,
• dreptul de servitute,
• dreptul de administrare,
• dreptul de concesiune,
• dreptul de folosință,
• drepturile reale de garanție și
• alte drepturi recunoscute de lege.

Dreptul de creanță este dreptul creditorului de a cere debitorului executarea unei obligații.

Acţiunea socialmente periculoasă a făptuitorului trebuie să constea în determinarea debitorului de a acţiona într-un anumit fel: pentru constituirea sau transmiterea unui drept real sau de creanţă.

Exemplu: transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, cesiunea unei creanţe, subrogarea în drepturi, novaţia etc.

Pentru a îndeplini condițiile obiective ale infracțiunii, este necesară îndeplinirea unor cerințe esențiale.

În primul rând:

activitatea de convingere a victimei trebuie să se realizeze în cadrul unui contract de împrumut de bani sau bunuri.

Exemplu:

Nu constituie infracțiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, ci infracțiunea de înșelăciune, prezentarea ca medic în fața unei persoane în vârstă și oferirea spre vânzare a unui medicament fals.

Activitatea de determinare a debitorului:

• trebuie să se realizeze la momentul întocmirii contractului de împrumut de bani sau bunuri, pentru care făptuitorul pretinde o contraprestaţie,
• dar poate include și activitatea ulterioară a creditorului în contextul împrumutului deja realizat.

Exemplu: după un împrumut de bani, la scadență, debitorul poate fi obligat de creditor să cedeze un drept de creanță disproporționat dacă nu are bani să plătească și solicită o amânare.

În al doilea rând

creditorul trebuie să profite de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului datorită vârstei, stării de sănătate, infirmității ori relației de dependență în care debitorul se află față de el.

Vulnerabilitatea datorată vârstei se referă la persoanele în vârstă înaintată, iar nu la vârsta fragedă a victimei, un copil neputând avea statutul de debitor, care pot fi păcălite în cazul împrumuturilor de bani sau bunuri, pentru a efectua contraprestații disproporționate.

Nu constituie infracţiunea de exploatare a patrimonială a unei persoane vulnerabile, ci infracţiunea de furt fapta săvârşită de către o persoană care promiţând unei fetiţe că îi va da jucării în schimbul cerceilor din ureche obţine astfel bunurile respective.

Starea de sănătate a victimei poate, de asemenea, să fie un factor de vulnerabilitate, în special în cazul unor boli incurabile sau greu de vindecat (cancer, SIDA), când victima, pentru a face rost de de bani sau medicamente, este dispus la contraprestaţii pe care în mod normal nu le-ar face.

Infirmitatea, indiferent dacă este permanentă sau temporară, poate crea o stare de vulnerabilitate care să fie exploatată de făptuitor. Nu are importanţă dacă starea de infirmitate este permanentă sau temporară, însă este necesar ca făptuitorul să profite de această stare pentru a cere o contraprestaţie disproporţionată.

Dependența victimei față de făptuitor poate apărea din diverse motive, cum ar fi îngrijirea oferită de făptuitor sau întreținerea victimei în caz de șomaj, dacă este bătrână, bolnavă sau infirmă.

Exemplu: victima, rămânând şomeră, este întreţinută de făptuitor, concubinul său, care, după un timp, o determină să semneze un act prin care îi vinde casa.

În al treilea rând

dreptul real sau de creanță transmis de debitor trebuie să fie vădit disproporționat în raport cu banii sau bunul împrumutat.

Exemplu: dacă un creditor împrumută 10.000 de euro și solicită drept contraprestație transmiterea dreptului de proprietate asupra unui apartament evaluat la peste 40.000 de euro, aceasta constituie o disproporție evidentă.

Potrivit articolului 247, alineatul (2), varianta agravată a infracțiunii se referă la punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicații cu alcool sau substanțe psihoactive, în scopul de a o determina să consimtă la constituirea, transmiterea sau renunțarea la un drept real ori de creanță.

În această variantă, făptuitorul nu mai profită de o stare preexistentă de vulnerabilitate, ci o provoacă. Intoxicația cu alcool sau substanțe psihoactive poate fi folosită pentru a determina victima să renunțe la un drept sau să consimtă la transmiterea unui drept în mod nefavorabil pentru ea.

Victima poate fi orice persoană, care este pusă de făptuitor într-o stare aparte, prin intoxicaţie cu alcool sau alte substanţe psihoactive.

Esenţial în această variantă de comitere este scopul urmărit de făptuitor, respectiv determinarea victimei să consimtă la constituirea, transmiterea sau renunţarea la un drept real sau de creanţă.

Diferenţa faţă de varianta tip, respectiv, pe lângă constituirea sau transmiterea unui drept, se incriminează fapta săvârşită în scopul ca victima să renunţe la un drept.

Exemplu: victima este îmbătată şi în această stare semnează un act prin care renunţă la datoria pe care făptuitorul o avea faţă de ea.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, trebuie să existe:

• relație de împrumut de bani sau bunuri,
• o stare de vulnerabilitate a victimei și
• o disproporție vădită între valoarea bunului sau sumei împrumutate și dreptul real sau de creanță transmis.

Urmarea imediată

Constă în producerea unei pagube patrimoniului persoanei a cărei vulnerabilitate este exploatată. Aceasta rezultă din valoarea disproporţionată a dreptului real sau de creanţă constituit sau transmis în favoarea făptuitorului sau a altei persoane în raport cu suma de bani sau bunul împrumutate.

 În varianta agravată se cere expres producerea unei pagube pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii.

Raportul de cauzalitate

Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune trebuie să se constate existenţa unei legături de cauzalitate dintre acţiunea de inducere în eroare şi paguba produsă (urmarea imediată).

 Latura subiectivă

 Elementul subiectiv în cazul infracţiunii de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile varianta tip constă în intenţie directă sau indirectă.

Varianta agravată presupune săvârşirea faptei cu intenţie directă.

Legea cere şi existenţa unui scop pentru întregirea laturii subiective în varianta agravată (în scopul de a determina victima să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept).

Nu interesează, pentru realizarea infracţiunii, mobilul de care este animat făptuitorul.

Forme

În cazul infracţiunii de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate şi ca atare nu sunt pedepsite.

Tentativa este posibilă şi se pedepseşte (art. 248 Cod penal).

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediată, adică s-a produs paguba efectivă în patrimoniul celui înşelat.

Sancţionare

 Infracţiunea de exploatare a unei persoane vulnerabile în varianta tip persoana fizică se sancţionează cu închisoare de la unu la 5 ani conform prevederilor art. 247 alin. (1) Cod penal.

 În cazul variantei agravante pedeapsa pentru persoana fizică este închisoarea de la 2 la 7 ani conform prevederilor art. 247 alin. (2) Cod penal. Dispoziţiile art. 62 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit dispoziţiilor art. 112^1 Cod penal, instanţa va putea dispune măsura de siguranţă a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condiţiilor legale.

Aspecte practice

În practică, această infracțiune ridică probleme privind stabilirea clară a stării de vulnerabilitate și a intenției de exploatare. De asemenea, protecția persoanelor vulnerabile, în special a vârstnicilor și a celor în situații economice dificile, este un obiectiv central al aplicării legii.