Efectele patrimoniale si nepatrimoniale ale divortului

Efectele patrimoniale si nepatrimoniale ale divortului – Data desfacerii căsătoriei interesează în raporturile dintre foștii soți și în cele dintre aceștia și copiii lor minori. Față de terți aceste efecte devin opozabile pe data îndeplinirii formalităților de publicitate.

Art 382 Cod civil

• Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă.
• Prin excepţie, dacă acţiunea de divorţ este continuată de moştenitorii soţului reclamant, potrivit art. 380, căsătoria se socoteşte desfăcută la data decesului.
• În cazul prevăzut de art. 375, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorţ.

Efectele divortului privind raporturile nepatrimoniale dintre soți

Art 383 Cod civil

• La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ.
• Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.
• Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Efectele acestui articol se pun numai în măsura în care soții și-au schimbat, prin căsătorie, numele de familie:

• fie luând unul numele celuilalt,
• fie optând pentru a purta numele lor reunite,
• fie în situația în care unul dintre ei și-a păstrat numele dinaintea căsătoriei, iar celălalt a luat numele lor reunite.

Acest efect este aplicabil și în cazul divorțului pe cale judiciară și pe cale administrativă, notarială.

Divorțul pe cale judiciară

Sunt posibile următoarele soluții:

Soții convin să poarte și după divorț  numele  purtat în timpul căsătoriei

Nu are importanță dacă este vorba de numele comun sau unul din soți și-a păstrat numele de dinaintea căsătoriei iar celălalt a luat numele lor reunite.

Nu interesează nici motivul pentru care au ajuns la această înțelegere. Învoiala soților trebuie să intervină în cadrul procesului de divorț pentru ca instanța să ia act de ea prin hotărârea de desfacere a căsătoriei, nu după aceea.

Odată ce au exprimat în fața instanței înțelegerea lor, iar aceasta a fost consemnată ca atare în hotărârea de divorț,  soții nu mai pot reveni asupra ei, deoarece se opune autoritatea de lucru judecat.

Soții nu se înțeleg

La solicitarea oricăruia dintre ei în timpul divortului, instanța le poate încuviința să poarte în continuare numele de familie din timpul căsătoriei, dacă există motive temeinice, justificate:

• de interesul său ori
• de interesul superior al copilului.

Soțul care solicită să i se încuviințeze păstrarea numelui trebuie să facă dovada că:

• ar suferi un prejudiciu prin revenirea la numele avut anterior căsătoriei
• prejudiciu poate rezulta din faptul că a devenit cunoscut în lumea profesională cu numele din căsătorie (artiști, medici, arhitecți, notari, care exercită profesii liberale).

Instanța poate da această încuviințare, indiferent de tipul divorțului pe care îl soluționează, prin acordul soților care se înțeleg asupra divorțului dar nu se înțeleg asupra numelui.

Soții nu se înțeleg iar instanța nu a dat încuviințarea

Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei. Dacă soții omit să solicite instanței să se pronunțe asupra acestui aspect, judecătorul este obligat să o facă din oficiu.

Divorțul pe cale administrativă sau prin procedură notarială

Sunt posibile următoarele soluții:

• să se înțeleagă asupra numelui.
• dacă ei se înțeleg asupra divorțului dar nu se înțeleg cu privire la nume, ofițerul de stare civilă sau notarul:
• va da o dispoziție de respingere a cererii de divorț și
• îi va îndruma la instanță

Drepturile soțului divorțat

Art.384 alin.1 precizează că divorțul se pronunță împotriva soțului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria. Culpa exclusivă a unuia dintre soți determină pierderea, de către acesta, a drepturilor pe care legea sau convențiile încheiate anterior cu terții i le-au atribuit.

Drepturile conferite de lege sunt:

• Obligația de întreținere între foștii soți

1. deși fiecare sot are dreptul de a beneficia de pensie de întreținere după divorț pe termen nelimitat, dacă îndeplinește condițiile legale,
2. soțul împotriva căruia se pronunță divorțul nu va putea obține obligarea celuilalt la întreținere decât timp de un an de la divorț

• Prestația compensatorie – soțul exclusiv vinovat pentru desfacerea căsătoriei nu poate primi deloc prestație compensatorie. Singurul care poate beneficia de aceasta fiind soțul inocent
• Atribuirea beneficiului contractului de închiriere – soțul din a cărui culpă exclusivă s-a pronunțat divorțul nu poate primi:

1. din partea soțului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere pentru locuința comună,
2. indemnizația pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuință

Dreptul conferit de convenție atribuirea beneficiului contractului de închiriere

Soțul vinovat de divorț pierde beneficiul contractului de închiriere a locuinței comune. Dreptul său de folosință rezultă din contractul încheiat cu un terț (locatorul, ce trebuie citat în proces ca hotărârea să îi fie opozabilă).

Aceste drepturi nu sunt pierdute de nici un soț atunci când amândoi sunt culpabili de divorț, niciunul dintre ei nu poate fi sancționat, de vreme ce fiecare are partea sa de vină în desfacerea căsătoriei. La fel este când divorțul s-a produs prin acord și nu se face mențiune despre culpă, deoarece este un divorț remediu.

Se aplică și pentru divorțul pentru starea de sănătate a unuia dintre soți când nu se face mențiune despre culpă.

Efectele divortului privind raporturile patrimoniale dintre soți

Încetarea regimului matrimonial la data introducerii cererii de divorț sau la data separației în fapt:

• este una rațională
• determină intervenirea modificărilor în viața de familie, inclusiv în ce privește raporturile lor patrimoniale.

Regimul matrimonial încetează:

1. la data introducerii cererii de divorț, prin simpla înregistrare a cererii de divorț la organul competent să o soluționeze.
2. la data separației în fapt dacă:

• soții solicită împreună să se constate acest lucru

Instanța urmează să constate data încetării regimului matrimonial prin hotărârea de divorț, indiferent dacă prin aceeași hotărâre se va dispune ori nu lichidarea regimului.

Nici ofițerul de stare civilă și nici notarul nu pot lua act de cererea soților privind:

1. data încetării regimului matrimonial,
2. întrucât ei nu au decât competența de a emite certificate de divorț
3. notarul poate autentifica orice convenție a soților, inclusiv una care să constate data încetării regimului matrimonial, având natura unui contract de tranzacție.

• unul dintre soți solicită acest lucru,  instanța de divorț îi admite cererea. 

Este admisibil numai la divorțul pe cale judiciară întrucât presupune o neînțelegere între soți, incompatibilă cu natura necontencioasă a divorțului pe cale administrativă sau notarială. Pentru a fi admisă cererea referitoare la încetarea regimului matrimonial la data separației în fapt, soțul care a formulat-o trebuie să facă cel puțin dovada:

1. separației în fapt și a datei când aceasta a intervenit
2. separația a fost totală, excluzând continuarea funcționării regimului matrimonial

Este posibil doar în ipoteza în care ambii soți sau doar unul dintre ei solicită să se constate că regimul matrimonial a încetat anterior cererii de divorț, și anume la momentul separării în fapt.

Efectele încetării regimului matrimonial

Efectele se produc numai între soți.

1. în cazul separației de bunuri, odată cu încetarea regimului matrimonial se naște dreptul de retenție al fiecăruia dintre soți asupra bunurilor celuilalt, până la acoperirea integrală a datoriilor reciproce.
2. în cazul regimului comunității de bunuri, fie cea legală sau convențională, regulile aplicabile după încetarea regimului matrimonial sunt similare. Aceasta sub condiția ca prin convenția matrimonială, în cazul comunității convenționale, nu se prevăd reguli speciale în această privință. După data încetării regimului matrimonial, bunurile dobândite de fiecare soț vor fi bunuri proprii și nu bunuri comune.
3. locuința familiei –indiferent de titlul cu care este deținută, regulile care alcătuiesc regimul său specific continuă să se aplice până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești :

• cu privire la atribuirea beneficiului contractului de închiriere sau
• cu privire la partajul locuinței bun comun sau
• până la încheierea între foștii soți a unei tranzacții referitoare la locuința familiei.

Respingerea cererii de divorț determină menținerea regimului matrimonial. În cazul regimului de comunitate, legală sau convențională, se consideră că regimul nu a încetat niciodată, bunurile și datoriile dobândite în perioada de la introducerea cererii de divorț și până la soluționarea divortului, li se aplică normele regimului respectiv, de comunitate legală sau convențională.

Actele încheiate în frauda celuilalt soț în timpul divortului

Acte sunt anulabile din timpul divortului, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț:

• actele încheiate de soți cu privire la bunurile comune sau din care se nasc obligații în sarcina comunității de bunuri legală sau convențională
• încheiate după înregistrarea cererii de divorț sau a separației în fapt,

Actele divorțului rămân valabile dacă soțul care le-a încheiat nu a urmărit fraudarea celuilalt, efectele lor urmând a fi avute în vedere la lichidarea regimului matrimonial și la partaj.

Conform art.346 alin. 2 Cod civil actele vizate sunt:

• cele de dispoziție cu titlu oneros, având ca obiect bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă anumitor formalități de publicitate
• actele din care se nasc obligații în sarcina comunității (datorii comune ale soților)

Acțiunea în anulare formulată de soțul care nu a participat la încheierea actului va fi admisă dacă reclamantul va dovedi faptul că actul a fost încheiat în frauda sa:

• bunul mobil a fost înstrăinat iar celălalt soț a cheltuit prețul obținut exclusiv în interes personal
• bunul a fost înstrăinat cu un preț mai mic decât valoarea lui reală
• s-a stipulat valori nejustificat de mari într-un act de administrare a unui bun comun

Actul fiind anulabil (lovit de nulitate relativă):

• este susceptibil de confirmare expresă sau tacită, în termenul general de prescripție de trei ani
• dacă soțul interesat nu formulează acțiunea în acest termen el poate totuși să invoce nulitatea relativă a contractului și după expirarea termenului pe cale de excepție.

În măsura în care soțul reclamant face dovada fraudei la încheierea actului atacat, acțiunea va fi admisă și actul va fi anulat, cu toate consecințele specifice:

• daune interese pentru soțul care nu a participat la încheierea actului

Dacă terțul a fost de bună credință, adică nu a cunoscut existența procesului de divorț și nici nu a fost complice la frauda cu cocontractantul său, atunci actul atacat nu se desființează. Terțul de bună credință este protejat, iar soțul prejudiciat are numai posibilitatea de a solicita despăgubiri de la celălalt soț, care a încheiat actul în frauda sa.