Incuviintarea executarii silite

Incuviintarea executarii silite se face în baza dispozițiilor art.666 cod procedură civilă.

În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executarii de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbre.

Executarea silită fiind guvernată de principiul disponibilității, urmărirea nu poate începe, în conformitate cu acest principiu, decât la cererea creditorul

Cererea de executate silită se depune la executorul judecătoresc competent însoțită de:

• titlul executoriu în original sau în copie legalizată, toate documentele justificative
• dovada achitării taxelor de timbru, timbru judiciar
• alte înscrisuri anume prevăzute de lege

REGLEMENTARE

Încuviințarea executarii silite este reglementată de art. 666 Cod procedură civilă. Prin Decizia nr. 895 din 2015 Curtea Constituțională s-a pronunțat pe excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.641 și art.666 din Cod procedură civilă. S-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 666 din Cod procedură civilă privind  încuviințarea executării silite.

Curtea a stabilit că dispozițiile art 666 Cod procedură civilă contravin prevederilor constituţionale:

• ale art.1 alin. (4) din Constituție – exercitarea de către executorii judecătoreşti a unei activităţi specifice instanţelor judecătoreşti și
• ale art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituție – declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc:

1. nu sunt respectate exigenţele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparţialităţii şi independenţei autorităţii,
2. nu sunt respectate, iar înfăptuirea justiţiei este „delegată” executorului judecătoresc

De asemenea, Curtea a reţinut încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a respectat Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, ignorând exigenţele constituţionale stabilite prin aceasta.

Prin  OUG nr.1 din 2016 a fost modificat Codul de procedură civilă în sensul reintroducerii procedurii încuviințării executării silite de către instanța de executare. Executarea silită este caracterizată prin instituirea unor termene scurte în cadrul cărora participanții la această procedură trebuie să își exercite drepturile sau să își execute obligațiile.

CEREREA DE ÎNCUVIINȚARE A EXECUTARII SILITE

Executorul judecătoresc, în termen de maximum 3 zile:

1. de la înregistrarea cererii de executare silită și a dispunerii prin încheiere a deschiderii dosarului de executare sau
2. de la momentul admiterii plângerii împotriva refuzului executorului de a deschide procedura de executare. Aceasta deoarece încheierea de admitere a plăngerii este executorie.
3. va solicita instanței de executare încuviinţarea executării silite,
4. va înainta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea de înregistrare a cererii și deschiderea dosarului de executare.

Celeritatea procedurii este instituită prin expresiile ”în cel mult”, ”în termen de maxim”. Sunt acordate termene scurte întrucât termenele respective nu privesc exercitarea drepturilor procesuale ale părților, iar nerespectarea lor să fie sancționată.

Încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea contestației la executare.

Actul de procedură este lovit de nulitate dacă:

• prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia
• prin omisiunea instanței de a menționa suma pentru care a încuviințat executarea silită dând naștere la posibile abuzuri din partea creditorului. Această omisiune produce contestatorului un prejudiciu din moment ce acesta nu cunoaște ce debit face obiectul executării și din ce este compus. Omisiunea permite ca stabilirea și compunerea sumei să rămână la aprecierea creditorului, fără intervenția unei instanțe.

SOLUȚIONAREA CERERII

După înregistrarea cererii de urmărire, executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare din circumscripţia căreia se află imobilul, încuviinţarea executării lui silite.

Regula în materia competenţei materiale şi teritoriale a instanţei care se pronunţă asupra încuviinţării executării silite este dată de art. 651 alin.1.

Situaţii de excepţie:

• când executorul judecătoresc este învestit cu o cerere de urmărire silită imobiliară, competentă este instanţa de executare în circumscripţia căreia se află imobilul
• aceeaşi instanţă este competentă şi pentru celelalte forme de executare silită

Instanța de executare trebuie să soluționeze cererea în maxim 7 zile, putând amâna pronunțarea cu cel mult 48 ore și trebuind să motiveze încheierea în cel mult 7 zile de la pronunțare.

Soluționarea cererii de încuviințare a executării silite se face:

• de către instanța de executare
• în camera de consiliu
• fără citarea părților
• prin încheiere
• prin procedură necontencioasă

Încheierea pronunțată de instanță este:

• definitivă– dacă s-a admis cererea de încuviințare a executării silite
• atacabilă– exclusiv cu apel numai de către creditor în termen de 5 zile de la comunicare, dacă s-a respins cererea de încuviințare a executării silite

Apelul declarat de creditor se soluționează prin decizie definitivă de către tribunalul în a cărui circumscripție teritorială figurează judecătoria care a pronunțat încheierea:

• apelul împotriva încheierii de respingere se soluționează în camera de consiliu, cu citarea exclusivă a apelantului creditor
• instanța sesizată cu o cerere de încuviințare a executării silite nu va declina competența, ci va trimite dosarul instanței competente

Debitorul nu participă la judecarea cererii de încuviințare a executării silite:

• nu este citat,
• nu i se comunică și
• nu poate ataca încheierea

  ÎNCHEIEREA DE ADMITERE A ÎNCUVIINȚĂRII EXECUTARII SILITE

Încheierea de admitere este definitivă:

• doar din perspectiva creditorului și
• doar în aceasta procedură a încuviințării executării silite

Debitorul sau alte persoane vătămate vor putea ataca încheierea de încuviințare a executării silite pe calea contestației la executare.

Încheierea de încuviințare a executarii silite trebuie:

• să arate titlul executoriu
• să prevadă suma și toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințat urmărirea silită a bunurilor. Chiar dacă titlul executoriu pus în executare cuprinde și alte sume, nu vor putea fi urmărite bunuri pentru alte debite decât cele prevăzute în încheierea de încuviințare.
• va indica modalitatea concretă de executare silită când s-a solicitat expres aceasta. Competența organului de executare se stabilește inclusiv în funcție de modalitatea de executare
• va menționa autorizarea creditorului să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu, reafirmând faptul că titularul executării silite este creditorul și nu organul de executare. Lipsa acestei mențiuni din încheiere se sancționează cu nulitatea condiționată de vătămare, art.175 alin 1 Cod procedură civilă.

EFECTELE  ÎNCUVIINȚĂRII EXECUTARII SILITE

• creditorul va putea cere executorului să recurgă simultan sau succesiv la toate modalitățile de executare prevăzute de lege. Nu se poate recurge la altă modalitate de executare diferită de cea încuviințată de instanță în încheiere
• executorul care a solicitat și obținut încuviințarea executării este competent să efectueze toate modalitățile de executare, chiar dacă, în cazul unora dintre acestea, luate separat, nu ar fi fost competent
• încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. Nu dă dreptul la urmărirea silită a unor bunuri aflate pe teritoriul altor state, chiar dacă acestea sunt proprietatea debitorului
• încheierea de încuviințare a executării silite include cheltuielile de executare efectuate sau care se vor efectua pe parcursul executării
• încuviințarea executării se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de către executorii judecătorești în cadrul procedurii de executare silită. Pentru executarea acestor titluri nu este necesară o nouă procedură de încuviințare

RESPINGEREA CERERII

Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executarii silite numai dacă:

• cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat. Pe lângă executorii judecătorești  pot exista și alte organe de executare dacă sunt prevăzute în legi speciale
• hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu. Cererea de încuviințare va fi respinsă pentru acest motiv dacă solicitarea este formulată de reclamantul căruia, prin hotărâre judecătorească definitivă i s-a respins sau anulat cererea
• înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege. Referința vizează nerespectarea condițiilor de formă prevăzute în legi speciale în cazul titlurilor executorii precum: titlurile de credit, contractul de locațiune, contractul de leasing, etc
• creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă

1. încheierea de executare produce efecte pe întreg teritoriul țării
2. permite recurgerea la oricare dintre formele de executare până la realizarea integrală a sumei și accesoriilor acesteia, pentru care s-a încuviinţat urmărirea
3. pentru obligațiile cu executare succesivă și periodică este suficientă o singură încheiere de încuviințare, inclusiv pentru prestațiile viitoare
4. în cazul prestațiilor viitoare ( creanțe cu termen) nu pot fi puse în executare, însă pot participa la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor aparținând debitorului. 
5. excepție – este posibilă poprirea creanței cu termen ori sub condiție, executarea popririi urmând a se face după ajungerea la termen ori la data îndeplinirii condiției

• debitorul se bucură de imunitate de executare
• titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită
• există alte impedimente prevăzute de lege. Acest ultim caz nu este de ordin general, și se referă la impedimente strict și expres prevăzute de lege:

1. aspecte relative la timbraj,
2. dispoziții speciale care suspendă temporar dreptul de a cere sau continua executarea silită a anumitor titluri executorii, etc.

Instanța poate respinge cererea numai în cazurile expres prevăzute.

FORMULA EXECUTORIE

Dacă se admite cererea de încuviințare a executarii silite, în partea finală a încheierii va fi adăugată formula executorie prevăzută de art. 666 alin.8 Cod procedură civilă:

• „Noi, Preşedintele României,    
• Dăm împuternicire şi ordonăm executorilor judecătoreşti să pună în executare titlul (Aici urmează elementele de identificare a titlului executoriu) pentru care s-a pronunţat prezenta încheiere de încuviinţare a executării silite. Ordonăm agenţilor forţei publice să sprijine îndeplinirea promptă şi efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condiţiile legii.

CAZURI ÎN CARE NU ESTE NECESARĂ ÎNCUVIINȚAREA EXECUTARII SILITE

• în cazul punerii în executare a titlurilor executorii europene

1. Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate prevede:
2. în art 5 intitulat ”Eliminarea procedurii de exequatur”  ca o hotărâre judecătorească ce a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscută și executată în celelalte state membre fără a fi necesară încuviințarea executării și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale

• când executarea se efectuează de alte organe de executare decât executorii judecătorești

1. este situația creanțelor fiscale ce se execută în condițiile codului de procedură fiscală

CAZURI SPECIALE DE ÎNCUVIINȚARE A EXECUTARII SILITE

• încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor străine care intră în domeniul de aplicare:

1. al Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială sau al Regulamentului Parlamentului European și
2. al Consiliului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.

• incuviințarea executarii hotărârilor judecătorești străine, din state nemembre UE, se face de către tribunalul în circumscripția căruia urmează să se facă executarea.

  EXECUTAREA UNEI HOTĂRÂRI PRONUNȚATE ÎN ALT STAT MEMBRU UE

O hotărâre pronunțată într-un stat membru al UE este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la vreo procedură specială.

Hotărâre înseamnă o hotărâre pronunțată de o instanță sau un tribunal dintr-un stat membru al UE, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentință, ordonanță sau mandat de executare. Hotărârea străină nu poate face în nicio situație obiectul unei revizuiri pe fond.

O hotărâre nu este recunoscută dacă:

• recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru al UE în care aceasta se solicită
• actul de sesizare a instanței nu a fost comunicat pârâtului în timp util și într-o manieră care să-i permită acestuia să-și pregătească apărarea
• este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-un litigiu între aceleași părți în statul membru în care se solicită recunoașterea
• este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-o țară terță, între aceleași părți, într-o cauză având același obiect și aceeași cauză

Instanța înaintea căreia este invocată recunoașterea unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru al UE poate suspenda acțiunea în cazul în care hotărârea face obiectul unei căi de atac ordinare.

O hotărâre este pusă în executare într-un alt stat membru atunci când, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, a fost declarată executorie în statul respectiv. Părțile pot introduce o acțiune împotriva unei hotărâri privind cererea de încuviințare a executării  (art. 38 din Regulamentul 44/2001).

O hotărâre pronunţată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la vreo procedură specială.

Potrivit dispozițiilor art. 636:

„Titlurile executorii europene cu privire la care dreptul Uniunii Europene nu cere recunoaşterea prealabilă în statul membru în care se va face executarea sunt executorii de drept, fără nicio altă formalitate prealabilă” 

Dar nu este exceptată şi de la aplicarea cerinţei incuviintarea executarii silite  reglementate prin dispozitiile art.665 Cod procedură civilă. Tribunalul este competent pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

EXECUTAREA UNUI CONTRACT AUTENTIFICAT

Actul autentic întocmit la notar ce constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă îndeplineşte prevederile art.662 Cod procedură civilă:

• Creanța este certă fiind stabilită în mod neîndoielnic prin titlul executoriu,
• Creanța este lichidă, obiectul ei putând fi determinat prin titlul executoriu.
• Creanța este exigibilă, întrucât s-a împlinit termenul de plată al ratelor solicitate, obligaţia ajungând la scadenţă.

Încuviinţarea executarii silite a unui act autentic este o procedură formală în care se verifică certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei ce se solicită a fi executat silite.

Prin urmare, în cadrul acestei proceduri nu se poate pune problema condiţionării executării creanţei de stabilirea vreunei culpe contractuale.

Dacă doreşte condiţionarea executarii obligaţiei de stabilirea unei culpe, debitorul are posibilitatea să formuleze contestaţie la executare când are de formulat apărări în legătură cu fondul pretențiilor.