Dreptul la despagubiri intre fostii soti

∞ E peste măsură de lăudabil să-ți hrănești dușmanii ∞
Art. 388 Cod civil – Acordarea despăgubirilor

Distinct de dreptul la prestaţia compensatorie prevăzut la art. 390, soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Instanţa de tutelă soluţionează cererea prin hotărârea de divorţ. Dreptul la despăgubiri între foștii soți.

Dreptul la despăgubiri între foștii soți este o formă de răspundere civilă delictuală specifică raporturilor dintre soți ca urmare a divorțului.

Despăgubirile pot fi acordate fără a fi condiționate de stabilirea unei pensii de întreținere între foștii soți și sunt diferite:
  • de prestația compensatorie
  • de obligația de întreținere între foștii soți

Fiind o răspundere civilă delictuală, soțul care solicită despăgubirile trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor acestei forme de răspundere:

  • prejudiciul
  • fapta ilicită
  • legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu
  • vinovăția autorului faptei ilicite
  • soțul care solicită despăgubirile să fie nevinovat

Nu va primi despăgubiri soțul care este vinovat de destrămarea căsătoriei, chiar dacă:

  • numai el a făcut cerere de divorț sau
  • a fost stabilită într-un proces în care pârâtul, la rândul său, a formulat cerere de desfacere a căsătoriei.

Prejudiciul

Prejudiciul poate fi:

  • Material – plata chiriei constituie un astfel de prejudiciu când soțul inocent a fost nevoit:
  1. să părăsească locuința familiei ca urmare a comportamentului celuilalt soț și
  2. să închirieze o altă locuință
  • Moral – suferința cauzată de comportamentul celuilalt soț în timpul procesului de divorț

Fapta ilicită

Fapta ilicită poate consta în orice acțiune sau inacțiune a soțului vinovat, care să fi cauzat prejudiciul:

  • alungarea din domiciliul conjugal,
  • comportamentul agresiv în timpul procesului de divorț în scopul de a-l convinge pe soțul reclamant să renunțe la cerere, etc.

Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate rezultă din desfășurarea lucrurilor.

Vinovăția

Vinovăția ca atitudine psihică a soțului căruia i se solicită despăgubiri față de conduita sa care se concretizează în fapta ilicită.

Vinovăția poate fi sub forma:

  • intenției
  • culpei

Cererea de despăgubire va fi soluționată de instanța de tutelă:

  • prin hotărârea de divorț
  • pe cale separată în termenul general de prescripție de trei ani. Aceasta va începe să curgă de la data la care soțul inocent a cunoscut prejudiciul ce i-a fost cauzat de celălalt soț.

Obligația de întreținere între soți

Obligația de întreținere:

  • între soți încetează la desfacerea căsătoriei
  • între foștii soți este o obligație nouă, distinctă de cea existentă până la divorț. Constă în regulile generale de conviețuire socială. Acestea impun ca persoanele care au fost legate în trecut prin căsătorie să își acorde, în anumite condiții, asistența materială.
Condiții

Fostul soț care pretinde întreținere trebuie să îndeplinească toate condițiile generale cerute de lege unui creditor al obligației de întreținere:

  • starea de nevoie,
  • incapacitatea de muncă,
  • comportamentul corespunzător . Acest drept se pierde dacă cel care cere despăgubiri:
  1. a săvârșit fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri,
  2. a săvârșit fapte grave împotriva celui care îi solicită întreținere, înainte sau după divorț.
Condiție specială

Incapacitatea de muncă trebuie să fi survenit:

  • înainte de căsătorie
  • în timpul căsătoriei
  • într-un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.

Foștii soți își datorează întreținere, ca și soții, înaintea oricăror alte persoane. Cuantumul obligației de întreținere este de o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, conform art. 389 alin.3 cod civil.

Pot fi luate în considerare:
  • venituri din muncă
  • venituri din exploatarea unei întreprinderi
  • venituri din chirii, etc
Pentru stabilirea valorii obligației de întreținere vor fi avute în vedere:
  • mijloacele debitorului și
  • starea de nevoie a creditorului,
  • să nu fie stabilită o valoare exagerată, ci una care să acopere necesitățile de trai ale fostului soț aflat în nevoi.

Întreținerea stabilită pentru fostul soț împreună cu întreținerea datorată copiilor, nu va putea depăși jumătate din venitul net al celui obligat la plată.

Pensia de întreținere se acordă de la data la care a fost cerută:
  • în timpul procesului de divorț
  • după divorț, dacă incapacitatea de muncă a apărut ulterior, dar nu mai târziu de un an de la data desfacerii căsătoriei
Durata:
  • un an de la desfacerea căsătoriei – dacă divorțul se pronunță din culpa unui singur soț
  • pe termen nelimitat – dacă divorțul a fost pronunțat din culpa ambilor soți
  • până la recăsătoria soțului îndreptățit

În căsătoria putativă:

  • soțul de bună credință va beneficia de acest drept pe termen nelimitat,
  • soțul de rea credință nu va putea solicita pensie de întreținere.

Prestația compensatorie între foștii soți

Art. 390 Cod civil – Condiţiile prestaţiei compensatorii

(1) În cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită.

 Prin prestație compensatorie se înțelege obiectul obligației soțului vinovat de destrămarea căsătoriei față de soțul inocent:

  • de a plăti o sumă de bani sau
  • de a-i constitui un drept de uzufruct asupra unor bunuri,

Prin prestație compensatorie se evită un dezechilibru semnificativ în condițiile de viață ale soțului inocent, dezechilibru care ar putea să fie cauzat de divorț.

Condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru admiterea cererii de acordare a prestației compensatorii de către soțul care solicită prestația compensatorie :
  • sufere un dezechilibru patrimonial semnificativ în raport cu condițiile de viață din timpul căsătoriei, în sensul diminuării nivelului său de trai. Se analizează atât condițiile materiale de existență, cât și cele spirituale (acces la informații, la viața culturală – lecturi, spectacole, etc)
  • să nu fie vinovat de divorț, iar cel căruia i se solicită să fie exclusiv culpabil de desfacerea căsătoriei. NU se poate acorda dacă:
  1. ambii soți sunt vinovați de desfacerea căsătoriei
  2. în cazul divorțului prin acordul soților
  3. în cazul divorțului pentru starea de sănătate a unuia dintre soți
  4. forme de divorț remediu, în cadrul cărora nu se face nici o mențiune despre culpa soților
  • să sufere un dezechilibru semnificativ în condițiile sale de viață, în urma divorțului. Această situație de fapt trebuie probată de acela care formulează cererea
  • dacă căsătoria a fost de cel puțin 20 ani. Nu este necesar ca această durată, calculată de la momentul încheierii căsătoriei să se fi împlinit la momentul formulării cererii:
  1. fie ca un capăt de cerere distinct în cererea de divorț
  2. fie ca o cerere accesorie, depusă ulterior celei de divorț. Durata de 20 ani trebuie să fie împlinită la data desfacerii căsătoriei, a rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț
  • să NU solicite pensie de întreținere. Nu este necesar ca soțul care o solicită să se afle în stare de nevoie din cauza unei incapacități de a munci cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria și survenită:
  1. înainte de căsătorie,
  2. în timpul căsătoriei, sau
  3. în termen de un an de la desfacerea căsătoriei
Prestația compensatorie:
  • se poate solicita doar odată cu desfacerea căsătoriei, fiind exclus să fie cerută în timpul căsătoriei
  • nu poate fi solicitată după desfacerea căsătoriei prin rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț
  • nu poate fi solicitată după pronunțarea hotărârii de divorț dar înainte de rămânerea ei definitivă, însemnând judecarea ei separată nu odată cu desfacerea căsătoriei
Criteriile de stabilire a modalității concrete de acordare sunt:
  • resursele soţului care o solicită
  • mijloacele celuilalt soţ din momentul divorţului,
  • efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial
  • vârsta şi starea de sănătate a soţilor,
  • contribuţia la creşterea copiilor minori pe care a avut-o şi urmează să o aibă fiecare soţ,
  • pregătirea profesională,
  • posibilitatea de a desfăşura o activitate producătoare de venituri
  • şi altele asemenea
Prestația poate fi stabilită în bani sau în natură.

Prestația în bani poate fi acordată în două modalități:

  • ca o sumă globală, într-o sumă de bani determinată
  • sub forma unei rente viagere în favoarea beneficiarului, într-o cotă procentuală din veniturile debitorului/fostului soț obligat la prestație.

Nu se confundă cu donația, neputând fi supusă reducțiunii liberalităților excesive.

Se stabilește de instanța de divorț:
  • pe durata vieții beneficiarului sau
  • pe o durată mai scurtă

Plata ratelor de rentă, se face periodic – trimestrial și în avans, dacă instanța de divorț nu stabilește periodicitatea ei. Dacă soțul debitor nu își execută obligația, beneficiarul poate cere executarea silită.

Numai renta cu titlu gratuit poate fi insesizabilă DOAR:
  • asupra părții din rentă necesare întreținerii beneficiarului (hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj)
  • folosinţa unei locuinţe corespunzătoare
  • îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală

Prestația în natură se stabilește sub forma dreptului de uzufruct asupra:

  • unor bunuri mobile sau imobile ce aparțin debitorului
  • unor bunuri corporale sau necorporale

Debitorul prestației devine nud proprietar al acelor bunuri, iar creditorul devine uzufructuar.

NU va putea consta:
  • în mase patrimoniale sau
  • universalități de fapt
Instanța îl poate obliga pe debitor la constituirea unei garanții care să asigure executarea, numai dacă:
  • admite cererea privind prestația compensatorie
  • stabilește prestația compensatorie sub forma rentei viagere
  • nu și în cazul în care îl obligă pe debitor la plata unei sume de bani globale sau în cazul în care se constituie un uzufruct

Soțul care solicită constituirea garanției trebuie să dovedească că debitorul ar putea să se sustragă de la executarea rentei, probând existența unor situații conflictuale, refuzul de a conviețui și de a contribui la cheltuielile căsniciei.

Garanția poate fi:
  • reală – sub forma unei ipoteci imobiliare, ipoteci mobiliare sau a unui gaj
  • cauțiune – constituită prin încheierea unui contract de fidejusiune

Conform dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod civil, instanța va putea modifica prestația compensatorie:

  • la cererea celui interesat, creditor sau debitor,
  • dacă se modifică semnificativ mijloacele debitorului sau resursele creditorului
  • micșorând sau mărind cuantumul prestației compensatorii

Micșorarea cuantumului prestației compensatorii

  • când creditorul dobândește mijloace care să elimine dezechilibrul patrimonial cauzat de divorț și
  • se aplică doar în cazul prestației sub forma rentei viagere sau a dreptului de uzufruct
  • în cazul uzufructului instanța poate dispune:
  1.  încetarea acestui drept asupra unuia sau mai multor bunuri și
  2. restituirea lor către nudul proprietar, debitorul prestației.

Majorarea cuantumului prestației compensatorii

  • când fostul soț, debitor, dobândește resurse materiale suplimentare cu care poate asigura celuilalt soț, a condițiilor de viață cât mai apropiate de cele din timpul căsătoriei.

Încetarea prestației compensatorii

Art.395 Cod civil prevede trei cazuri de încetare a prestației compensatorii:

  • Decesul oricăruia dintre soți. Natura și scopul prestației are caracter intuitu persoane, neputându-se transmite pe cale succesorală.
  • Recăsătorirea soțului creditor
  • Obținerea de resurse – de către soțul creditor, de natură să îi asigure condiții de viață asemănătoare celor din timpul căsătoriei.

Încetarea de drept este în cazul decesului și al recăsătoriei. Debitorul este îndreptățit să înceteze executarea de îndată.

Încetarea judiciară este în cazul dobândirii de către creditor a resurselor necesare asigurării nivelului de trai comparabil cu cel din timpul căsătoriei.

Debitorul va trebui:
  • să sesizeze instanța de tutelă,
  • să solicite să se constate că nu mai sunt întrunite condițiile pentru existența obligației sale de a asigura fostului soț prestația compensatorie.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.