Dreptul de proprietate comuna in devalmasie

Dreptul de proprietate comună în devălmășie este o formă a proprietății comune când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparține mai multor persoane.

Diferența dintre proprietatea în devălmășie și proprietatea pe cote-părți

• Proprietatea pe cote-părți în care fiecare coproprietar are stabilită o cotă-parte concretă asupra bunului (de exemplu 1/2 sau 3/4) și își poate dispune de acea parte.
• Proprietatea în devălmășie în care bunul aparține în întregime tuturor coproprietarilor, fără a exista o delimitare în cote individuale.

Există proprietate comună în devălmăşie

Proprietatea comună în devălmăşie se caracterizează prin aceea că persoanele ce au calitatea de coproprietar deţin împreună dreptul de proprietate asupra unui bun, fără însă ca dreptul să fie divizat pe cote-părţi ca în cazul proprietăţii comune pe cote-părţi. În această situație, întinderea dreptului fiecărui coproprietar nu este determinată dinainte și poate fi stabilită doar prin partajarea bunului comun.

Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională [art. 312 alin. (1) C.od civil].

Caracteristici principale ale proprietății în devălmășie

• Lipsa cotelor-părți: spre deosebire de proprietatea comună pe cote-părți, în devălmășie nu există cote-părți determinate (de exemplu, jumătate sau un sfert). 
• Unitatea bunului: bunul este in divizibil din punct de vedere al cotelor, fiind deținut în întregime de toți coproprietarii. 
• Conform prevederilor art. 667 Cod civil devălmășia poate rezulta:
  • prin efectul legii (cazul soților în regimul comunității legale),
  • în temeiul unui act juridic, adică prin voința părților (convențional)
• Titularii dreptului de proprietate în devălmășie:
  • nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate,
  • nici cota-parte ce le revine și
  • nici bunurile ce aparțin fiecăruia în parte, în materialitatea lor.
• Toți sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra aceluiași bun și toți stăpânesc bunul.

Dacă regimul ales de viitorii soţi este cel al comunității legale, bunurile dobândite în timpul acestui regim vor fi bunuri comune aflate în devălmășie. Conform art. 339 Cod civil au acest regim bunurile dobândite de oricare dintre soți, de la data dobândirii lor.

REGULI de CONSTITUIRE

Constituită prin efectul legii

Proprietatea comună în devălmășie va fi supusă acelei legi pe temeiul căreia a luat naștere. Dispozițiile respectivei legi se vor completa cu cele privind regimul comunității legale reglementat de Cod civil.

Când proprietatea devalmaşă se constituie prin act juridic, prin voința părţilor, dispoziţiile privind comunitatea legală de bunuri a soţilor se va aplica în mod corespunzător. Aplicarea se face numai situațiilor juridice născute după intrarea în vigoare a codului civil, conform art. 65 din Legea 71/2011.

Art. 343 alin 1 Cod civil instituie prezumția de comunitatea bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, întrucât această calitate NU trebuie dovedită.

Nu intră în sfera bunuri comune în devălmăşie, ci sunt bunuri proprii ale fiecărui soţ:

1. bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
2. bunurile de uz personal;
3. bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri;
4. drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
5. bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
6. indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
7. bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
8. fructele bunurilor proprii.

Constituită prin act juridic

Când două sau mai multe persoane își exprimă acordul de voință în mod expres:

• prin care convin ca bunurile pe care le dobândesc împreună sau separat să aibă natura juridică de proprietate devălmașă sau
• convină asupra constituirii în devălmășie în privința unui alt drept real.

Nici unul dintre ei nu poate să dispună, prin acte între vii, de dreptul de proprietate devălmaș până la încetarea raporturilor de proprietate în devălmășie. Aceasta este consecința faptului că titularii dreptului de proprietate comună în devălmășie nu au o cota-parte determinată, concretă din drept.

COMPOSESORATUL

Dreptul de proprietate asupra terenurilor din composesorat îmbracă forma coproprietăţii în devălmăşie. Caracteristica acestei modalităţi a proprietăţii devălmaşe este că titularii nu au determinată cota-parte din dreptul de proprietate asupra bunului nefracţionat în materialitatea sa.

Astfel, niciunul dintre codevălmaşi nu are posibilitatea să înstrăineze dreptul său.  Dacă un membru din composesorat și-ar ceda dreptul său de proprietate printr-o declarație:

• obiectul actului juridic unilateral intitulat „Declaraţie” nu este determinat
• declaraţia unilaterală nu poate produce nici un efect juridic, fiind lovită de nulitate absolută

TEREN DOBÂNDIT ÎN DEVĂLMĂŞIE ÎN CADRUL UNEI FORME ASOCIATIVE

Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin.7 şi 8 din Legea nr.1 din 2000, terenurile dobândite în devălmăşie:

• nu pot fi restituite decât sub aceeaşi formă de proprietate,
• nu pot fi înstrăinate
• în caz de dizolvare a formei asociative, proprietatea indiviză trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.

EXERCITAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE COMUNĂ ÎN DEVĂLMĂȘIE

În principiu, ca orice drept de proprietate, și dreptul de proprietate comună în devălmăşie are în conţinutul  său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie. Exercitarea atributelor pe care le conferă dreptul de proprietate prezintă unele particularităţi. Acestea sunt determinate de natura intrinsecă a relaţiilor dintre titularii acestui drept.

Relaţiile dintre soţi sunt bazate pe deplina egalitate a acestora în hotărârile pe care le iau în privinţa patrimoniului comun.

Actele de folosință

Privitoare la bunurile comune, art 345 Cod civil prevede că fiecare soț are dreptul de a folosi oricare dintre bunurile comune fără consimțământul expres al celuilalt soț. Schimbarea destinației unui bun comun nu se poate face decât prin acordul soților.

Fiind o proprietate comună în devălmăşie, cei doi soţi sunt împreună proprietari asupra bunului, fără ca dreptul de proprietate să fie divizat pe cote-părţi. Soţii exercită împreună atributele dreptului de proprietate astfel că nici dreptul de folosinţă nu poate fi divizat între aceştia.

Folosinţa în mod exclusiv a locuinţei ce constituie bun comun al soţilor poate fi luată de instanţă. Aceasta în condiţiile art. 613^2 Cod pr.civ, deci numai în timpul procesului de divorţ, pe cale de ordonanţă preşedinţială. Întrucât constituie o măsură vremelnică cu privire la folosirea locuinţei, asemenea dispoziţii imperative neputându-se extinde la alte împrejurări sau situaţii.

Acte de conservare și de administrare

Fiecare soț poate încheia singur acte de conservare și de administrare precum și acte de dobândire a unor asemenea bunuri. În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soțul care nu a participat la încheierea acelui act nu va putea pretinde decât despăgubiri de la celălalt soț, fără a putea fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință cu care a fost încheiat un asemenea act.

Actele de înstrăinare și de grevare cu drepturi reale

Potrivit art 346 Cod civil astfel de acte ce au ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soți. Excepția sunt darurilor obișnuite. Acordul se poate realiza:

• fie prin participarea efectiva a ambilor soți la încheierea actului juridic,
• fie unul din soți da mandat special de reprezentare celuilalt soț, care va încheia singur actul juridic.

Dispoziția art 346 alin.1 Cod civil constituie o măsură de protecție pentru soți, în interes particular. Nerespectarea este sancționată cu nulitatea relativă ce poate fi invocată numai de către soțul care nu și-a dat consimțământul.   Tot el poate să confirme actul nul relativ.

Oricare dintre soți poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă anumitor formalități de publicitate. Actul juridic încheiat fără consimțământul expres al celuilalt soț va fi lovit de nulitate relativă (art 347 Cod civil).

Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune. Aceasta până la stabilirea cotei-părți din bunuri ce revine fiecăruia dintre ei (art 356 Cod civil).

Prezumţia mandatului tacit reciproc între soţi este relativă, ea putând fi înlăturată prin dovada contrară. Se dovedește că celălalt soţ s-a opus la încheierea actului sau că nu a dat mandat cu privire la un anumit act. Uneori opunerea unuia dintre soţi de a consimţi la încheierea unui act juridic nu este justificată. Opunerea îmbracă forma abuzului de drept şi, prin această atitudine, prejudiciază comunitatea de bunuri.

Mandatul tacit reciproc poate fi restrâns:

• prin voinţa comună a soţilor sau unilateral
• prin voinţa unuia dintre soţi de a se opune la anumite acte juridice sau la anumite categorii de bunuri mobile.

Mandatul tacit între soţi este limitat de lege la bunurile mobile. El nu se aplică în privinţa actelor de dispoziţie cu privire la terenuri şi construcţii, bunuri comune.

 ÎNCETAREA PROPRIETĂȚII COMUNE ÎN DEVĂLMĂȘIE

Proprietatea comună în devălmăşie fiind specifică căsătoriei, există pe toată durata căsătoriei. În consecinţă, această modalitate de proprietate încetează odată cu desfacerea sau încetarea căsătoriei. Modul specific de încetare a coproprietății este împărțeala, cunoscută și sub denumirea de partaj.

Prin împărțeală se întelege operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate ori de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote-părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau părți materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietății. Dreptul indiviz este transformat într-un drept diviz și exclusiv asupra unui bun sau unei părți materiale determinate din bun.

PARTAJUL

Conform prevederilor art 669 Cod civil regula fundamentală în materie este ca încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul când partajul a fost suspendat:

• prin lege,
• prin act juridic
• prin hotărâre judecătorească

Prin această regulă instituită se consacră imprescriptibilitatea partajului.

Poate fi cerut:

• oricând indiferent de durata coproprietății asupra bunului sau bunurilor supuse partajului.
• de oricare dintre coproprietari sau de creditorii acestora, având ca obiect bunul sau bunurile asupra cărora poartă coproprietatea, precum și fructele civile, naturale sau industriale
• să fie făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească. Partajul voluntar necesită acordul tuturor coproprietarilor, materializat în convenția de partaj, ce trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate a unui act juridic. Dacă unul dintre coproprietari este lipsit de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, partajul voluntar va putea fi făcut numai cu autorizarea instanței de tutelă, precum și cu autorizarea ocrotitorului legal (art 674 Cod civil).

Art 676 Cod civil stabilește regulile aplicabile operațiunii juridice de partaj. Astfel, partajarea bunurilor aflate în coproprietate se va face:

• în natură– proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar
• va fi atribuit în întregul său, în schimbul unei sume de bani numită sultă, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora
• va putea fi vândut în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere între aceștia, la licitație publică, în condițiile legii, vânzare urmată de distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte din drept ce aparține fiecăruia dintre ei.

EFECTELE PARTAJULUI

În Codul civil s-a instituit regula efectului translativ de proprietate al partajului. Art 680 alin 1 Cod civil dispune că fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv;

• al bunurilor sau, după caz,
• al sumelor de bani ce i-au fost atribuite ca urmare a partajului

Termenul începere:

• de la data stabilită în actul de partaj, dacă acesta s-a făcut în mod voluntar, dar nu mai devreme de data încheierii actului
• de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, dacă partajul s-a realizat pe cale judiciară

În cazul imobilelor efectele juridice ale partajului se vor produce numai dacă:

• actul de partaj încheiat în formă autentică sau
• hotărârea judecătorească rămasă definitivă au fost înscrise în cartea funciară.

Actele încheiate, în condițiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile, Acestea sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului.

În cazul încetării căsătoriei ca urmare a decesului unuia dintre soţi, se naşte pe data decesului. Aceasta este şi data deschiderii succesiunii și, în mod automat starea de indiviziune pe cote părţi între soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat.

Proprietatea comună a soţilor îşi păstrează caracterul devălmaş şi după desfacerea căsătoriei prin divorţ până la data împărţirii bunurilor, netransformându-se în proprietate pe cote-părţi, în indiviziune, întrucât bunurile nu sunt fracţionate în materialitatea lor, iar, pe de altă parte, cota de contribuţie a soţilor se stabileşte în raport de întreaga masă a bunurilor dobândite, iar nu în raport de un singur bun.

DESFIINȚAREA PARTAJULUI

Partajul este un act juridic, un contract ce trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate a unui act juridic.

Partajul prin bună învoială poate fi desființat pentru aceleași cauze ca și contractele, respectiv:

• pentru cauză de nulitate absolută ori
• pentru cauză de nulitate relativă

Când partajul are ca obiect bunuri imobile, el trebuie încheiat în formă autentică. Nerespectarea acestei forme va fi sancționată cu nulitatea absolută a convenției de partaj, cu consecința desființării ei.

Art 684 alin 2 Cod civil impune participarea tuturor coproprietarilor la partajul voluntar. Partajul făcut numai cu participarea unora dintre aceștia va fi lovit de nulitate absolută.

Art 648 alin 3 Cod civil prevede posibilitatea încheierii unui act de partaj voluntar parțial. Aceasta este valabil și atunci când nu cuprinde toate bunurile comune. Pentru bunurile omise se poate face oricând un partaj suplimentar.

Coproprietarul înstrăinător nu poate invoca nulitatea relativă a actului de partaj voluntar lovit de această nulitate. Aceasta dacă, cel care înstrăinează în tot sau în parte bunurile ce i-au fost atribuite prin partaj, a cunoscut situația. Înstrăinarea are semnificația confirmării tacite a nulității relative ce afecta actul de partaj prin bună învoială.

Exemplu

Un caz des întâlnit este cel al bunurilor soților. Atunci când aceștia aleg regimul comunității legale, toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei (exceptând bunurile proprii) devin bunuri comune în devălmășie. Aceasta înseamnă că soții sunt coproprietari, dar dreptul de proprietate nu se împarte în cote determinate.