Dreptul de a mosteni – Capacitatea succesorala

Dreptul de a moşteni este definit ca fiind modul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (art. 953 Cod civil)

• În actualul cod civil moştenirea este definită ca o transmitere a patrimoniului.
• În vechiul cod civil moştenirea era tratată ca un mod de dobândire a proprietăţii bunurilor.

Capacitatea succesorală 

• este aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi şi obligaţii pe care le implică calitatea de moştenitor.
• conform art. 654 din codul civil, orice persoană care există în momentul deschiderii moştenirii are capacitate succesorală, adică poate să moştenească sau să culeagă o succesiune.
• este supusă unor condiții esențiale, iar una dintre acestea este existența persoanei la momentul deschiderii succesiunii.

Condiții generale pentru capacitatea succesorală:

1. Existența în momentul deschiderii succesiunii:
   • Persoana care moștenește trebuie să existe fizic (în viață) sau juridic (considerată născută, conform legii) la momentul deschiderii moștenirii.
   • Se consideră că succesiunea se deschide în momentul decesului persoanei (de cujus).
2. Condiția concepțiunii pentru nascuții postum:
   • Copilul conceput, dar nenăscut încă la momentul decesului, are capacitate succesorală dacă se naște viu. Acest principiu protejează interesele unui copil aflat în uter la momentul deschiderii succesiunii.
3. Capacitatea juridică deplină:
   • Persoana trebuie să fie titulară de drepturi civile. Chiar dacă o persoană este lipsită temporar de exercițiul drepturilor sale, acest fapt nu o împiedică să moștenească (de exemplu, în cazul minorilor sau al persoanelor puse sub tutelă).
4. Lipsa cauzelor de nedemnitate:
   • O persoană poate pierde capacitatea succesorală dacă se află în situații de nedemnitate succesorală, cum ar fi săvârșirea unor fapte grave împotriva defunctului.

Cazuri speciale:

• Persoanele juridice:
  • Unele persoane juridice pot avea capacitate succesorală dacă sunt recunoscute prin lege sau dacă dobândesc drepturi prin testament.
• Absența sau moartea concomitentă:
  • Dacă nu se poate stabili ordinea decesului între două persoane care ar fi putut moșteni una de la alta, se aplică prezumțiile legale privind moartea concomitentă.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI

 Indiferent dacă este vorba despre o moştenire legală, testamentară sau contractuală, o persoana poate moşteni, dacă întruneşte, în mod cumulativ, următoarele trei condiţii:

• să aibă capacitate succesorală, adică să existe la momentul deschiderii moştenirii. Trebuie să aibă aptitudinea de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor specifice calităţi de succesor.
• să aibă vocație la moştenire (in temeiul legii sau în temeiul testamentului)
• să nu fie nedemnă de a moşteni

 CAPACITATEA SUCCESORALA

 O persoană care există în momentul deschiderii moştenirii are capacitate succesorală, adică poate să moştenească sau să culeagă o succesiune.

Capacitatea succesorala:

• este aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi şi obligaţii pe care le implică calitatea de moştenitor
• începe de la naşterea persoanei fizice sau de la data concepţiei (când este vorba de drepturile sale), cu condiţia să se nască vie, şi
• încetează odată cu decesul persoanei respective sau la data stabilită prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii.

Capacitatea succesorală nu trebuie confundată cu capacitatea de folosinţă şi nici cu capacitatea de exerciţiu.

Sunt consideraţi că există la data deschiderii succesiunii:

• copilul conceput dacă se naşte viu
• persoana fizică dispărută dacă nu există o hotărâre judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă
• persoana juridică de la data actului de înfiinţare
• fundațiile testamentare de la data deschiderii moştenirii însă numai în măsura necesară ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil

Comorienţii sau codecedaţii nu au capacitatea de a se moşteni unii pe alţii dacă, în cazul morţii mai multor persoane fizice nu se poate stabili dacă una a supravieţuit alteia. Capacitatea succesorală se poate pierde, în timpul vieţii, în urma ivirii unor cazuri de nedemnitate succesorală.

Dovada existenţei capacităţii succesorale

Dovada existenţei capacităţii succesorale trebuie să o facă moştenitorul care pretinde un drept asupra moştenirii în cauză sau urmaşul său. Dovada se face în momentul deschiderii moştenirii.

Dovada poate fi făcută:

• în mod direct (dacă culege direct moştenirea) sau
• prin reprezentare (când dobândirea moştenirii are loc prin retransmitere -moşteniri succesive)

În cazul moştenirii prin reprezentare moştenitorul cu vocaţie succesorală legală:

• urcă în virtutea legii, în drepturile succesorale ale ascendentului său (reprezentat),
• culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii succesiunii.
• trebuie să dovedească propria sa capacitate succesorală, cel reprezentat fiind nedemn sau decedat la data deschiderii succesiunii.

Capacitatea succesorala în cazul moștenirii prin reprezentare și prin retransmitere este diferențiată:

1.Reprezentarea operează doar în cazul moştenirii legale.

Poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii. Pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta:

• să aibă capacitate succesorală (să existe la data deschiderii moştenirii)
• să aibă vocaţie succesorală proprie
• să nu fie nedemn

Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul :

• este nedemn faţă de reprezentat sau
• a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el

2.Retransmiterea operează atât în cazul moştenirii legale cât şi al moştenirii testamentare

Dreptul la moştenire:

• nu se naşte direct în patrimoniul succesibililor prin retransmitere
• se naşte în cel al autorului lor în a cărui masă succesorală este inclus dreptul patrimonial de opţiune pe care el l-a avut şi pe care îl transmite mai departe moştenitorilor săi.

Capacitatea succesorală este analizată față de defunct (autorul succesibilului). Trebuie să îndeplinească toate condiţiile legale pentru a-l moşteni pe acesta, respectiv să aibă:

• capacitate (să existe la data deschiderii moştenirii)
• vocaţie succesorală Dreptul de moștenire – Vocația la moștenire proprie
• să nu fie nedemn

Exemplu

• A lasă la decesul său un moştenitor B care nu-şi exercită dreptul de opţiune succesorală faţă de A.
• Moştenitorul B decedează în termenul legal de a opta succesoral.
• În cazul retransmiterii opţiunii nu este necesar ca moştenitorii lui B să fi existat la data deschiderii moştenirii lui A. Aceasta deoarece dreptul de opţiune a fost transmis în patrimoniul lor prin moştenire de la autorul lor B, condiţia cerută de lege raportându-se la persoana B.
• Ei trebuiau să existe la data morţii lui B, iar B, la rândul său, trebuia să existe la data morţii lui A.
• Nu este necesar ca moştenitorii lui B să aibă vocaţie proprie la succesiunea lui A, întrucât ei dobândesc dreptul de opţiune prin moştenire de la autorul lor B, acesta din urmă fiind necesar să aibă vocaţie la succesiunea lui A.

 PERSOANELE CARE AU CAPACITATE SUCCESORALA

 a) Persoanele fizice în viaţă

O persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Dovada se face cu actele de stare civilă. În caz de deces al moştenitorului care a fost în viaţă la data deschiderii moştenirii, dovada se face:

• cu certificatul de deces sau
• hotărârea judecătorească definitivă declarativă de moarte. Din sentinţa judecătorească trebuie să rezulte că moartea moştenitorului a intervenit după deschiderea succesiunii.

Dacă moştenitorul moare imediat după deschiderea succesiunii lui de cujus:

• dreptul său succesoral,
• dreptul său de opţiune succesorală, va fi transmis propriilor săi moştenitori ca parte componentă a patrimoniului succesoral lăsat de el.

b) Persoanele dispărute

Cel dispărut este considerat în viaţă în lipsa unei hotărâri definitive declarative de moarte iar capacitatea succesorală a dispărutului este provizorie până la definitivarea sa prin:

• reapariţia dispărutului
• constatarea fizică a morţii sau
• declararea decesului său într-o hotărâre judecătorească definitivă, stabilindu-se ca dată a morţii o dată ulterioară deschiderii succesiunii.

Capacitatea succesorală provizorie a dispărutului se desfiinţează cu efect retroactiv dacă se constată fizic ori prin hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte că el nu mai exista la data morţii lui de cujus.

c) Persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii

Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, însă numai dacă el se naşte viu. Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.

Cel care pretinde moştenirea în numele copilului trebuie să dovedească, cu orice mijloc legal de probă:

• data concepţiei copilului,
• situarea acestei date înainte de momentul deschiderii succesiunii şi
• că el s-a născut viu, cu orice mijloc legal de probă.

d) Persoanele juridice

Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării, de la această dată:

• au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la această dată,
• au capacitate succesorală putând dobândi bunuri la data deschiderii succesiunii.

Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, după caz:

• de la data actului de înfiinşare,
• de la data autorizării constituirii lor sau
• de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.

Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.

Caracteristic persoanei juridice este şi faptul că poate dobândi moştenirea exclusiv printr-un legat cuprins în testament (întotdeauna moştenire testamentară).

Legea recunoaşte persoanelor juridice o capacitate de folosinţă anticipată de la data actului de înfiinţare, în măsura în care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.  Dreptul care formează obiectul legatului trebuie să corespundă scopului pentru care a fost creată persoana juridică. Trebuie respectat principiul capacităţii de folosinţă.

Legatul care nu corespunde scopului:

• este nul dacă incapacitatea a existat în momentul întocmirii testamentului
• este caduc dacă aceasta a survenit ulterior, dar înainte de deschiderea moştenirii.

Persoanele care nu au capacitate succesorala

a) Persoanele fizice predecedate şi persoanele juridice care au încetat să mai aibă fiinţă 

-nu vor putea moşteni deoarece numai cele care există la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorala.

Moştenitorii în viaţă ai lui de cujus vor fi cei care, în nume propriu, vor culege moştenirea în cazul în care condiţiile reprezentării sunt neîndeplinite.  În cazul moştenirii legale prin reprezentare, partea din moştenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate dacă ar fi fost în viaţă la data deschiderii moştenirii va reveni descendenţilor săi.

Dacă nu sunt întrunite condiţiile reprezentării succesorale:

• succesorii în drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea moşteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, dacă ar fost în viaţă,
• va fi culeasă de moştenitorii în viaţă ai lui decujus, chiar şi de descendenţii celui predecedat, dar în nume propriu şi nu prin reprezentare sau retransmitere.

b) Comorienții

Comorientii sunt două sau mai multe persoane decedate în aceeaşi împrejurare şi în condiţii în care este imposibil de apreciat exact care dintre ele a supravieţuit celeilalte.

Exemple: catastrofă aeriană, naufragiu, cutremur, bombardament etc.

Conform prezumţiei morţii concomitente consacrată în drept, persoanele care au decedat în aceeaşi împrejurare şi aveau vocaţie succesorală reciprocă nu se vor putea moşteni. Justificarea constă în nesupravieţuirea uneia celeilalte, fiecăreia lipsindu-i capacitatea succesorală.

Lipsirea de capacitate succesorala reciprocă sau unilaterală se aplică şi în cazul persoanelor fizice decedate în acelaşi timp, dar care nu sunt comorienţi, ci codecedați. Justificarea constă în aceea că aceștia din urmă nu au decedat în aceeaşi împrejurare, ci în acelaşi timp din cauze diferite fără a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor.

Deosebirea dintre comorienți și codecedați este dictată de împrejurările decesului, care pot fi asemănătoare sau diferite.

Cauze de nedemnitate succesorală

Nedemnitatea succesorală reprezintă o sancțiune prin care o persoană este declarată incapabilă să moștenească, ca urmare a săvârșirii unor fapte grave împotriva defunctului sau a altor persoane.

Motivele de nedemnitate sunt:

• Tentativa sau săvârșirea unei infracțiuni grave împotriva defunctului, a soțului, a unui copil sau a unui părinte al defunctului.
• Acțiuni frauduloase sau dolosive care au vizat alterarea voinței defunctului privind dispozițiile de ultimă voință (testament).

Excluderea și decăderea din dreptul de a moșteni

• O persoană poate fi exclusă de la moștenire prin intermediul unui testament, dar nu poate fi lipsită de partea legitimă (rezervată) în cazul moștenitorilor rezervatari (de exemplu, copii, soțul supraviețuitor).
• Decăderea este pierderea capacității succesorale ca urmare a săvârșirii unor fapte prevăzute expres de lege, cum ar fi nedemnitatea.

Moștenitorii rezervatari

Conform Codului civil, persoanele care au dreptul la o cotă minimă din moștenire, indiferent de voința defunctului exprimată în testament se numesc moștenitori rezervatari și sunt:

• Descendenții (copii, nepoți etc.)
• Soțul supraviețuitor
• Părinții defunctului (în lipsa descendenților)

Moștenirea legală vis-a-vis de moștenirea testamentară

• Moștenirea legală are loc în absența unui testament și se realizează conform regulilor de succesiune legale, care stabilesc ordinea de prioritate a moștenitorilor.
• Moștenirea testamentară se realizează prin dispozițiile de ultimă voință ale defunctului, prevăzute într-un testament. Testamentul poate modifica ordinea și cotele moștenitorilor legali, cu respectarea drepturilor rezervatarilor.

Capacitatea succesorală este condiționată de existența fizică sau juridică la momentul deschiderii succesiunii. Orice persoană care întrunește aceste condiții și nu se află în situații de nedemnitate poate deveni moștenitor legal sau testamentar.