Chemarea in garantie – interventie fortata in procesul civil

Chemarea în garanţie – intervenție forțată în procesul civil este reglementată în art.72-74 cod procedură civilă.

Este cererea de intervenţie forţată prin care una dintre părţile litigante solicită introducerea în proces a unui terţ împotriva căruia ar putea formula:

• acţiune separată în garanţie sau
• acţiune în despăgubiri,
• cerere de soluţionarea acesteia în cadrul litigiului în cauză

La rândul său, cel chemat în garanţie poate să cheme în garanţie o altă persoană.

Deosebiri ale cererii de chemarea în garanţie faţă de:

1. Cererea de intervenţie voluntară -în care terţul intervine în proces din proprie iniţiativă, cererea de chemare în garanţie –în care terţul intervine în proces la iniţiativa uneia dintre părţile litigante (reclamant, pârât sau intervenient a cărui cerere a fost admisă în principiu)
2. Cererea de intervenţie principală – nu presupune existenţa unui proces civil aflat în faza judecăţii în prima instanţă. Cererea de chemare în garanţie presupune existenţa unui proces civil aflat în faza judecăţii în prima instanţă. Nu se poate încălca un grad de jurisdicţie în soluţionarea cererii, nefiind prevăzută o derogare ca în cazul intervenţiei principale

Interesul părţii care formulează cererea de chemare în garanţie a terţului priveşte garantarea sau despăgubirea sa în ipoteza în care va cădea în pretenţii.

Poate fi chemată în garanţie:

• una dintre părţile iniţiale
• unul dintre terţii intervenienţi deveniţi părţi după admiterea în principiu a cererilor de intervenţie respective
• un terţ faţă de procesul în curs de desfăşurare

Între cererea principală şi cererea de chemarea în garanţie trebuie să existe o legătură de dependenţă şi subordonare, în sensul că soluţia cererii principale influenţează şi soluţia cererii de chemare în garanţie.

Conform art.72 alin.1 cod procedură civilă cererea de chemare în garanţie poate fi formulată:

• când există o obligaţie de garanţie în sarcina terţului stabilită legal sau convenţional cu acest titlu (cerere în garanţie) şi
• când nu există o garanţie legală sau convenţională, dar partea care a căzut în pretenţii ar putea solicita despăgubiri de la terţ (cerere în despăgubiri)

Căderea în pretenţii a unei părţi presupune:

• fie pierderea drepturilor deduse judecăţii de către aceasta, în ipoteza în care are calitatea de reclamant, iar cererea de chemare în judecată a fost respinsă,
• fie obligarea sa prin hotărâre judecătorească, în ipoteza în care are calitatea de pârât, iar cererea de chemare în judecată a fost admisă

Exemple Cereri în Despăgubiri

• Comitentul faţă de presupus

1. comitentul chemat în judecată pentru a răspunde de fapta culpabilă a prepusului său, poate să îl cheme în garanţie pe prepus.
2. presupusul poate fi obligat să plătească, la rândul lui, comitentului suma pe care acesta din urmă va trebui să o achite reclamantului

• Pârâtul sau debitorul acţionat faţă de ceilalţi codebitori

1. creditorul cheamă în judecată numai pe unul dintre debitorii care s-au obligat în solidar,
2. pârâtul poate să cheme în garanţie pe ceilalţi codebitori, pentru ca fiecare dintre ei să plătească partea corespunzătoare din datoria comună
3. debitorul chemat în judecată pentru totalitatea obligaţiei poate cere un termen pentru a introduce în cauză pe ceilalţi debitori, cu excepţia cazului în care prestaţia nu poate fi realizată decât de cel chemat în judecată. În acest caz poate fi obligat să execute singur întreaga prestaţie, având drept de regres împotriva celorlalţi debitori.

• Mandantul faţă de mandatarul ce a depăşit limitele mandatului

1. mandatarul încheie un act cu depăşirea împuternicirilor primite,
2. terţul îl cheamă în judecată pe mandant pe temeiul gestiunii de afaceri, al îmbogăţirii fără justă cauză sau al mandatului aparent,
3. mandantul îl poate chema în garanţie pe mandatar, pentru a fi obligat să îl despăgubească

• Fideiusorul faţă de debitorul principal

1. fideiusorul acţionat în judecată pentru a plăti datoria pe care debitorul principal nu înţelege să o achite de bunăvoie, poate să îl cheme în garanţie pe acesta din urmă.

Exemple cereri de Chemarea în garanţie

Chemarea în garanţie a vânzătorului de către cumpărător

•  în ipoteza în care acesta din urmă este acţionat într-o revendicare imobiliară sau mobiliară

Chemarea în garanţie a donatorului de către donator

•  în ipoteza în care acesta din urmă este acţionat într-o revendicare imobiliară sau mobiliară, dacă:

1. donatorul a promis expres garanţia sau
2. dacă evicţiunea decurge din fapta sa (a vândut bunul donat către o altă persoană, a donat bunul de două ori către două personae diferite,..)
3. dacă evicţiunea decurge dintr-o împrejurare care afectează dreptul transmis, pe care a cunoscut-o şi nu a comunicat-o donatarului la încheierea contractului (art.1018 alin.1 cod civil)
4. la donaţia cu sarcini, în limita valorii acestora, donatorul răspunde pentru evicţiune ca şi cumpărătorul.

Chemarea în garanţie a celorlalţi coproprietari

1. în ipoteza în care unul dintre aceştia este acţionat de un terţ într-o revendicare a fostului bun comun, după efectuarea partajului.

Cine poate formula cerere de chemarea în garanție

Cererea de chemare în garanţie poate fi promovată de:

• reclamant

       Exemplu – cumpărătorul unui bun introduce:

1. acţiune în revendicarea acestuia de la persoana care pretinde că ar fi adevăratul titular al dreptului de proprietate
2. cerere de chemare în garanţie a vânzătorului prin aceeaşi cerere. Dacă acţiunea sa în revendicare va fi respinsă ca neîntemeiată, chematul în garanţie să-i restituie preţul bunului, cheltuielile vânzării, precum şi celelalte sume ce pot fi solicitate în caz de evicţiune.

• pârât
• intervenient principal
• chematul în garanţie (chemările în garanţie succesive nefiind limitate de lege ca număr).

Cererea de chemare în garanţie nu poate fi formulată de către intervenientul voluntar accesoriu, întrucât acesta:

• nu poate fi obligat prin hotărâre judecătorească la executarea vreunei obligaţii în sarcina părţilor iniţiale (cu excepţia cheltuielilor de judecată) şi
• nu poate pierde vreun drept dedus judecăţii, formulând doar o simplă apărare în proces.

Moduri de exercitare a dreptului de a fi garantat sau despăgubit

Sunt reglementate două moduri de exercitare a dreptului de a fi garantat sau despăgubit:

• pe cale incidentală – reglementată de art.72-74 cod procedură civilă
• pe cale principală–sunt aplicabile regulile cererii de chemare în judecată

1) Promovarea pe cale incidentală

• când există un proces în curs de desfăşurare,
• partea interesată formulează în cadrul acestuia cerere de chemare în garanţie a unei persoane care ar putea să-l despăgubească în ipoteza în care ar cădea în pretenţii

Avantajele valorificării pe cale incidentală a dreptului de a fi garantat sau despăgubit pentru chematul în garanţie, devenit parte în proces:

• are dreptul de a propune şi admininistra probe
• are dreptul de a invoca excepţii procesuale ce pot fi în sprijinul părţii care a formulat cererea de chemare în garanţie, garantul având interesul să-i susţină poziţia, pentru a nu fi admisă cererea de chemare în garanţie
• evitarea declanşării unui litigiu ulterior vizând valorificarea acestui drept pe cale principală, prin hotărârea judecătorească. Instanţa este obligată să soluţioneze nu numai cererea principală, dar şi cererea de chemare în garanţie.
• economie de timp şi cheltuieli
• evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii

2) Promovarea pe cale principală

• nu formulează cerere de chemare în garanţie a persoanei respective în cadrul procesului în curs de desfăşurare, aşteptând finalizarea sa,
• dacăa căzut în pretenţii, promovează un proces distinct împotriva acesteia. Va solicita despăgubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut sau pentru obligaţia stabilită în sarcina sa

Modalitatea în care dreptul de a fi garantat sau despăgubit va fi valorificat (pe cale principală sau incidentală) este la alegerea părţii interesate.

Prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, garantatul este obligat să formuleze cererea de chemare în garanţie pe cale incidentală.

Nerespectarea creând riscul ca cererea sa de chemare în garanţie promovată  pe calea unui litigiu distinct să fie respinsă ca consecinţă a invocării de către garant a excepţiei procesului rău-gestionat. Aceasta este o apărare de fond ce duce la respingerea cererii ca neîntemeiată, considerându-se stinsă obligaţia de garanţie sau de despăgubire.

Procedura soluționării cererii de chemarea în garanție

Cererea de chemare în garanţie:

• va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, în privinţa conţinutului, formă şi număr de exemplare
• suplimentar se va specifica legătura de subordonare ce justifică soluţionarea acesteia împreună cu cererea principal
• la cerere se vor anexa actele doveditoare ale dreptului de reprezentare dacă este formulată prin reprezentant
• va fi comunicată de către instanţă celui chemat în garanţie:

1. cererea de chemare în garanţie
2. copii de pe înscrisurile ce o însoţesc
3. copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar

Timbrarea cererii de chemarea în garanţie

Se timbrează după regulile aplicabile cererii principale (art.10 din Legea nr.146/1997), adică la valoarea pretenţiilor concrete ce fac obiectul său sub sancţiunea anulării acesteia ca netimbrată, sau insuficient timbrată.

Taxele judiciare de timbru aferente cererii de chemarea în garanţie vor fi avansate de:

• reclamant,
• pârâtul sau
• intervenientul principal care a formulat-o

Cererea formulată de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, situate anterior încheierii dezbaterilor.

În cazul formulării unei cereri reconvenţionale:

• dacă pârâtul-reclamant formulează cererea în garanţie, pentru a fi despăgubit în ipoteza respingerii cererii sale reconvenţionale, o va face pânâ la terminarea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe
• dacă pârâtul-reclamant formulează cererea în garanţie, urmând a fi despăgubit pentru situaţia admiterii cererii principale, o va putea face în termenul pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la primul termen de judecată, acesta având calitatea de pârât în cererea principală
• cererea formulată de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Admisibilitatea în principiu a acestei cereri se va discuta numai după comunicarea cererii de chemare în garanție a terţului şi părţii adverse pentru asigurarea:

• principiului contradictorialităţii şi
• dreptului la apărare.

Dacă este depusă în şedinţă se va dispune amânarea cauzei în vederea:

• citării chematului în garanţie şi a celorlalte părţi adverse care nu sunt prezente la termen şi
• efectuării comunicării actelor şi copiilor după actele anexate cererii

Soluţionarea este în procedura contencioasă, fiind supusă discuţiei contradictorii a părţilor la momentul dezbaterii admisibilităţii în principiu. Se poate proroga discuţia admisibilităţii după administrarea probelor suplimentare solicitate.

Admiterea în principiu are următoarele efecte:

• chematul în garanţie devine parte în proces
• operează prorogarea legală de competenţă – instanţa competentă să judece cererea principală judecă şi cererea de garanţie
• operează punerea în întârziere a chematului în garanţie faţă de partea care a formulat cererea
• are loc întreruperea prescriptiei extinctive

Soluţia cererii principale determină modul de rezolvare a cererii de chemarea în garanție.

• dacă cererea de chemare în garanţie a fost formulată de către reclamant, admiterea cererii principale va atrage respingerea cererii de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect
• dacă cererea de chemare în garanţie a fost formulată de către reclamant, respingerea cererii principale va atrage admiterea cererii de chemare în garanţie
• dacă cererea de chemare în garanţie a fost formulată de către pârât admiterea cererii principale va atrage admiterea cererii de chemare în garanţie
• dacă cererea de chemare în garanţie a fost formulată de către pârât, respingerea cererii principale va atrage respingerea cererii de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect.