Actiunea oblica sau actiunea subrogatorie

Actiunea oblica sau acțiunea subrogatorie este denumită şi acţiunea indirectă pentru motivul că se exercită de către creditor în locul debitorului său.

Actiunea oblica este mijlocul juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului, când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului. Este reglementată în art. 1560-1561 cod civil.

• Art. 1560 Cod civil
• (1) Creditorul a cărui creanţă este certă şi exigibilă poate să exercite drepturile şi acţiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.
• (2) Creditorul nu va putea exercita drepturile şi acţiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului.
• (3) Cel împotriva căruia se exercită acţiunea oblică poate opune creditorului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune debitorului.        

Acțiunea oblică, denumită și acțiunea subrogatorie

• este un instrument juridic prevăzut de Codul civil român (art. 1560 și următoarele)
• permite creditorului să exercite drepturile și acțiunile debitorului său atunci când acesta nu le exercită de bunăvoie și astfel pune în pericol recuperarea datoriei,
• scopul principal al acțiunii oblice este protejarea patrimoniului debitorului, care reprezintă garanția generală a creditorului, împiedicând ca acest patrimoniu să se diminueze din cauza pasivității debitorului.

Caracteristici ale acțiunii oblice

1. Substituirea creditorului în drepturile debitorului: Creditorul acționează în numele debitorului pentru a proteja sau recupera anumite drepturi patrimoniale, cum ar fi o creanță pe care debitorul o are față de un terț.
2. Condiții de admisibilitate: Creditorul trebuie să demonstreze că dreptul debitorului este necesar pentru protejarea intereselor sale și că pasivitatea debitorului pune în pericol șansele de recuperare a datoriei.
3. Efectele acțiunii: Drepturile obținute de creditor în urma exercitării acțiunii oblice se întorc în patrimoniul debitorului, iar creditorul beneficiază indirect de creșterea activelor debitorului, ceea ce îi facilitează recuperarea datoriei.

Excluderi

Acțiunea oblică nu se poate exercita în privința drepturilor strict personale ale debitorului, cum ar fi cele legate de viața de familie, statutul civil sau alte drepturi care nu au o valoare patrimonială directă.

Importanța acțiunii oblice

Acțiunea oblică este un mecanism esențial în dreptul civil, oferind creditorilor o cale eficientă de a preveni insolvabilitatea debitorilor care nu își exercită în mod activ drepturile patrimoniale. Ea asigură astfel protecția intereselor creditorului și stabilitatea în raporturile contractuale.

Actiunea oblica nu trebuie confundată cu subrogaţia personală, ca mijloc de transmitere a obligaţiilor:

• în cazul subrogaţiei personale creditorul devine el însuşi titularul dreptului dobândit
• în cazul acţiunii oblice creditorul nu devine titularul dreptului revendicat care continuă să rămână în patrimoniul debitorului

Ca exemplu este situaţia când debitorul a suferit un prejudiciu cauzat de o altă persoană printr-o faptă ilicită şi nu cere repararea lui. Creditorul va putea să acţioneze pe cel responsabil, în locul victimei, pe cale oblică.

Actiunea oblica

• are natura juridică a unei măsuri conservatorii
• are regimul acţiunii care însoţeşte valorificarea dreptului debitorului inactiv sau neglijent
• are ca obiect drepturile şi acţiunile patrimoniale care nu sunt legate de persoana debitorului
• nu reprezintă o anume acţiune specială recunoscută creditorului
• nu este o instituție juridică de sine stătătoare

Este calificată ca o măsură de conservare a garanţiei comune a creditorului. Actiunea oblica nu poate fi considerată o măsură de executare a acesteia, neconducând la realizarea creanţei creditorului.

 Domeniu de aplicare

Pe calea acţiunii oblice, creditorul:

• poate exercita drepturile şi acţiunile patrimoniale ale debitorului
• nu poate exercita drepturile şi acţiunile nepatrimoniale, cum sunt:

1. drepturile părinteşti
2. acţiunea de divorţ
3. acţiunea în anularea căsătoriei
4. revocarea unei donații pentru ingratitudine, etc.

• poate exercita drepturile debitorului împotriva terţilor, susceptibile de acţiune judiciară, cum sunt:

1. dreptul la acţiunea în revendicarea unui bun proprietatea debitorului
2. dreptul de a cere plata unei creanţe aparţinând debitorului
3. dreptul de a cere restituirea unei plăţi nedatorate

• poate exercita drepturi ale debitorului care sunt susceptibile de o exercitare extrajudiciară, precum:

1. măsuri de conservare a unor drepturi aflate în patrimoniul debitorului,
2. asigurarea dovezilor
3. îndeplinirea unor formalităţi de publicitate (înscrierea în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare, întabularea unui drept în cartea funciară)
4. îndeplinirea unor formalităţi de informare pe contul debitorului
5. exercitarea acţiunii oblice ori
6. luarea unor măsuri asigurătorii

Acţiunile şi drepturile patrimoniale ce nu pot fi exercitate pe cale oblică

Creditorii nu au posibilitatea să se substituie debitorului pentru a încheia

1. acte de administrare a patrimoniului acestuia, precum închirierea unui bun, arendarea unui fond, punerea unui teren în cultură
2. acte de dispoziţie juridică precum vânzarea-cumpărarea, schimbul, publicarea unei lucrări literare. Pe cale oblică pot fi exercitate numai drepturile existente efectiv în patrimoniul Încheierea actelor prin care se dobândesc sau se modifică drepturi patrimoniale ori se asumă noi datorii fac parte din conţinutul capacităţii juridice a persoanelor. A-l lipsi pe debitor de aceste posibilităţi sau facultăţi echivalează cu a-l transforma într-o persoană incapabilă

 Creditorii nu pot exercita drepturile şi acţiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului

Este cazul acelor drepturi şi acţiuni a căror valorificare implică o apreciere personală de ordin moral sau familial din partea acestuia cum ar fi:

1. acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine
2. acţiunea în desfiinţarea sau micşorarea pensiei de întreţinere datorate de către debitor unei persoane
3. solicitarea reparării patrimoniale (prin compensaţii băneşti) a prejudiciilor morale înregistrate ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite a cărei victimă este

 Creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale insesizabile

1. dreptul de uz, de abitaţie
2. dreptul de a primi o bursă de studiu
3. dreptul la diurnă, la alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, etc.

Exercitarea drepturilor patrimoniale insesizabile

• are obiectul neurmăribil
• exercitarea lor pe cale oblică nu prezintă nici o utilitate pentru creditor
• acţiunea oblică este lipsită de interes

Dacă debitorul nu îşi exercită drepturile patrimoniale insesizabile:

• el suferă o pierdere patrimonială,
• îl va pune în situaţia de a o înlocui cu o altă valoare economică, ceea ce conduce la o diminuare a patrimoniului său

Exercitarea pe calea acţiunii oblice a drepturilor insesizabile:

• conduce la evitarea micşorării patrimoniului debitorului şi, implicit, a garanţiei comune a creditorilor, astfel că
• se conturează interesul în promovarea acţiunii oblice

 Condiţiile acţiunii oblice

Exercitarea cu succes a acţiunii oblice depinde de întrunirea următoarelor condiţii:

• creanţa creditorului trebuie să fie certă şi exigibilă (art.1560 alin.1)

1. creanţa este certă când are o existenţă sigură
2. creanţa este exigibilă în cazul în care creditorul poate să ceară plata ei de la debitor

Nu este pretinsă o altă cerinţă. Este indiferent dacă izvorul creanţei este contractual sau extracontractual. Nu prezintă relevanţă natura obiectului creanţei creditorului, debitorul putând fi îndatorat să dea, să facă sau să nu facă ceva. Este indiferentă data la care se naşte dreptul de creanţă al creditorului. Ea poate fi anterioară sau ulterioară celei a naşterii dreptului debitorului care urmează să fie exercitat pe cale oblică.

Garanţia comună se întinde asupra tuturor elementelor active din patrimoniul debitorului prezente şi viitoare. Nu prezintă importanţă dacă ele au intrat în patrimoniul debitorului înainte sau după momentul naşterii creanţei creditorului.

• debitorul să fie inactiv

Debitorul să neglijeze sau să refuze exerciţiul dreptului său. Inactivitatea se poate datora relei-credinţe, neglijenţei sau chiar imposibilităţii obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau a acţiunii. Dacă debitorul îşi schimbă atitudinea, devenind activ, continuarea exercitării acţiunii oblice nu mai este posibilă. În această situaţie, creditorului îi rămâne doar posibilitatea de a interveni în proces, în scopul apărării sale.

• creditorul să facă dovada unui interes serios şi legitim

Existenţa un atare interes atunci când, prin inactivitatea sa, debitorul se află în situaţia de a-l prejudicia pe creditor.

În cazul obligaţiilor pecuniare creditorul justifică un interes în promovarea acţiunii oblice atunci când debitorul, din cauza pasivităţii sale, este în pericol:

• de a deveni insolvabil sau
• de a-şi accentua o stare de insolvabilitate deja existentă.

În cazul celorlalte obligaţii:

• de a da
• de a face (mai puţin remiterea unei sume de bani) sau
• de a nu face, interesul serios şi legitim nu mai poate fi identificat cu starea de insolvabilitate a debitorului.

Instanţele de judecată trebuie să verifice:

• în ce măsură, prin inactivitatea sa, debitorul aduce un prejudiciu creditorului şi,
• dacă se justifică interesul său în promovarea acţiunii oblice.

Interesul serios şi legitim se verifică ori de câte ori creditorul dovedeşte că există pericolul de a nu-şi realiza creanţa:

• din cauza neexercitării de către debitor a unui drept sau
• din cauza neexercitării de către debitor a unei acţiuni pe care le deţine împotriva unui terţ

 Modul de exercitare a acţiunii oblice

Se impune o distincţie, după cum exercitarea de către creditor a drepturilor debitorului se realizează:

• pe cale judiciară (printr-o acţiune în justiţie) – condiţiile acţiunii oblice trebuie îndeplinite la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti. Sunt condiţii de admisibilitate a acţiunii.
• pe cale extrajudiciară – trebuie întrunite la data exercitării drepturilor debitorului, de regulă la data formulării cererii de către creditor. Sunt condiţii de exercitare a acţiunii oblice.

Efectele acţiunii oblice

Acestea se impun a fi analizate faţă de terţul pârât, debitorul pasiv şi faţă de creditorii debitorului pasiv.

a) Efectele faţă de terţul pârât acţionat în judecată

Creditorul, pe cale oblică, exercită în locul debitorului drepturile pe care el le are împotriva terţului. Terţul acţionat în judecată va putea opune toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca şi împotriva debitorului.

Este indiferent dacă excepţiile sunt anterioare sau ulterioare introducerii acţiunii. Exercitarea acţiunii oblice nu indisponibilizează drepturile patrimoniale ale debitorului. Astfel, el poate dispune de aceste drepturi, iar actele încheiate cu privire la ele sunt opozabile creditorului atunci când:

• nu au un caracter fraudulos,
• chiar dacă ele au fost perfectate înainte sau după introducerea acţiunii.

De exemplu: terţul poate invoca compensaţia datoriei sale cu o creanţă pe care o are împotriva debitorului. Aceasta chiar dacă dreptul de creanţă s-a născut după introducerea acţiunii oblice. De asemenea, terţul poate opune tranzacţia încheiată cu debitorul după această dată.

b) Efectele faţă de debitorul pasiv

Interesează dacă hotărârea judecătorească pronunţată ca urmare a exercitării acţiunii oblice produce efecte şi faţă de debitorul pasiv.

Dacă debitorul a fost introdus în proces, el fiind parte, efectele hotărârii se vor răsfrânge şi asupra lui. În cazul în care nu a fost introdus în proces, efectele hotărârii nu se produc şi faţă de debitor, el fiind un simplu terţ.

c) Efectele faţă de creditorii debitorului

Dacă acţiunea oblică este exercitată cu succes, se va evita micşorarea patrimoniului debitorului. Situaţia creată profită tuturor creditorilor.

• Art.1561 Cod civil  Efectele admiterii acţiunii oblice
• Hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii oblice profită tuturor creditorilor, fără nicio preferinţă în favoarea creditorului care a exercitat acţiunea.

Prescripţia extinctivă în materia acţiunii oblice

Trebuie distins între:

• prescripţia dreptului de creanţă al creditorului contra debitorului-termenul de 3 ani
• prescripţia dreptului debitorului exercitat de creditor–depinde de natura juridică a dreptului respectiv

Pentru admisibilitatea acţunii oblice, este necesar ca ambele drepturi, atât cel al creditorului cât şi cel al debitorului, să nu se fi prescris extinctiv.