Actiunea pauliana efecte si prescriptie

∞ Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea să nu le atingem, dar ne pot călăuzi în viață ∞

Actiunea pauliana este un instrument juridic prevăzut de lege pentru protecția intereselor creditorilor împotriva fraudei debitorului. Este reglementată de art.1562-1565 cod civil.

Acțiunea pauliana este acțiunea prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale. Sunt actele juridice încheiate de către debitor prin care își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate (art.1562 cod civil).

Acțiunea pauliană

  • este reglementată de Codul civil român (art. 1562 și următoarele),
  • este o acțiune juridică prin care un creditor poate solicita anularea actelor juridice făcute de debitor în frauda drepturilor sale,
  • are ca scop protejarea creditorilor de comportamentul debitorului care își diminuează în mod intenționat patrimoniul, prin acte juridice efectuate cu scopul de a-și sustrage bunurile de la executarea silită sau de a reduce valoarea activelor sale.

Condiții de admisibilitate ale acțiunii pauliene

  1. Există un prejudiciu pentru creditor: debitorul a realizat acte de dispoziție (de exemplu, donații sau vânzări subevaluate) care afectează negativ patrimoniul, diminuându-și astfel capacitatea de a-și achita datoriile.
  2. Actul fraudulos: creditorul trebuie să demonstreze că actul încheiat de debitor a fost făcut cu intenția de a-l frauda. În cazul actelor oneroase, este necesar ca terțul să fi cunoscut această intenție frauduloasă.
  3. Existența unei creanțe anterioare actului fraudulos: creditorul trebuie să aibă un drept de creanță asupra debitorului anterior realizării actului prejudiciabil.

Rolul acțiunii pauliene

Acțiunea pauliană este esențială pentru protejarea intereselor creditorilor, prevenind sustragerea bunurilor de la executarea silită și oferind o soluție legală pentru a contracara comportamentul fraudulos al debitorului. Ea asigură echitatea și stabilitatea în relațiile juridice de natură patrimonială, oferind creditorilor un remediu împotriva actelor dolosive.

Exemple de acte frauduloase
  • Debitorul donează un imobil către o rudă apropiată pentru a evita executarea silită.
  • Vânzarea unui bun de valoare la un preț mult sub valoarea de piață, cu scopul de a reduce patrimoniul.

Efectele acțiunii pauliene

Dacă instanța admite acțiunea pauliană, actul juridic fraudulos va fi anulat în raport cu creditorul reclamant, ceea ce înseamnă că bunurile înstrăinate fraudulos vor putea fi urmărite și executate silit pentru acoperirea datoriei. Actul rămâne valabil între debitor și terț, dar creditorul are dreptul de a executa silit bunul afectat de acel act.

 a) Efectele acțiunii pauliana față de creditori

Prin admiterea acțiunii pauliene, actul atacat este declarat inopozabil:

  • față de creditorul care a avut inițiativa declanșării demersului judiciar, dar și
  • față de creditorii care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză (art.1565 alin.1).

Actul atacat este considerat ca fiind lipsit de efectele sale în raporturile dintre creditorul reclamant și cel care a intervenit în proces, pe de o parte, și terțul pârât, pe de altă parte.

Creditorul reclamant se va comporta ca și cum:

Inopozabilitatea față de creditor a actului fraudulos încheiat de debitor operează:

  • numai în limitele valorii creanței
  • dacă valoarea creanței este mai mică decât a bunului, inopozabilitatea va fi doar parțială, până la concurența creanței creditorului.
Beneficiază doar:
  • creditorul-reclamant și creditorii intervenienți în cauză
  • cu respectarea scadenței și a cauzelor de preferință existente între ei.

Hotărârea judecătorească  de admitere a acțiunii pauliene va indisponibiliza bunul până la încetarea executării silite a creanței care a justificat pronunțarea ei. Pentru a fi opozabilă, măsura indisponibilizării bunului trebuie supusă formelor de publicitate mobiliară și imobiliară, după caz.

Dacă totuși bunul este înstrăinat de către terțul dobânditor, actul astfel încheiat este lovit de nulitate, la cererea creditorului.

Terțul dobânditor:
  • va putea păstra bunul, dacă va plăti creditorului o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta prin încheierea actului atacat
  • are un drept de opțiune între plata datoriei către creditorul urmăritor și desesizarea sau abandonarea bunului dobândit în mâinile acestuia
  • poate fi obligat și la plata de despăgubiri, dacă urmărirea și valorificarea lui nu mai sunt posibile. Așa se întâmplă când bunul a fost înstrăinat de către terț unui subdobânditor cu titlu oneros de bună-credință sau când bunul a pierit din culpa terțului.
b) Raporturile dintre părțile actului fraudulos

Admiterea acțiunii pauliana are ca efect inopozabilitatea actului fraudulos față de creditorul reclamant.

Actul atacat:
  • își menține valabilitatea
  • continuă să producă efecte între părțile care au participat la încheierea lui
  • valoarea înstrăinată de către debitor nu se mai întoarce în patrimoniul său
  • excedentul valorii creanței creditorului urmăritor rămâne în patrimoniul terțului dobânditor.

Are un drept de regres împotriva debitorului, întemeiat pe garanția de evicțiune ce cade în sarcina acestuia, terțul dobânditor cu titlu oneros:

  • care a fost evins de către creditor sau
  • care, păstrând bunul, l-a despăgubit pe acesta

Întrucât obligația de garanție este proprie numai contractelor cu titlu oneros, terțul dobânditor cu titlu gratuit nu are drept de regres împotriva debitorului.

c) Raporturile dintre creditorul reclamant și ceilalți creditori ai debitorului

Acțiunea pauliană are un efect relativ, numai cu privire:

  • la creditorul care a declanșat-o și
  • față de creditorii care au intervenit în procesul declanșat de către reclamant. Doar față de acești creditori se produce efectul de inopozabilitate al actului atacat.

În raport cu ceilalți creditori ai debitorului, actul își păstrează eficacitatea, valoarea înstrăinată rămânând în patrimoniul terțului, din punctul lor de vedere. Este motivul pentru care ei nu o pot urmări pentru realizarea creanței lor.

d) Raportul dintre creditorul urmăritor și creditorii proprii ai terțului

Este posibil ca creditorul urmăritor să intre în conflict cu creditori proprii ai terțului dobânditor, în măsura în care și ei doresc să își realizeze creanțele asupra valorilor intrate în patrimoniul acestuia prin actul fraudulos.

Când creditorul urmărește în natură bunul înstrăinat prin actul fraudulos:

1) nu va intra în conflict cu creditorii chirografari:
  • pentru că bunul nu a ieșit din patrimoniul debitorului și nu a intrat în cel al terțului
  • creditorii terțului, care nu pot avea mai multe drepturi decât el, nu ar putea pretinde că valoarea bunului a intrat în gajul general
2) va intra în conflict cu creditorii chirografari
  • ori de câte ori el deține un drept de creanță împotriva terțului ce constă în plata unei sume de bani.

Când asupra bunului înstrăinat terțul a constituit garanții reale în favoarea unor creditori ai săi, aceștia au statutul juridic al subdobânditorului cu titlu oneros în raporturile cu creditorul urmăritor.

Dacă creditorul nu dovedește complicitatea lor la frauda pauliană:
  • îi vor fi opozabile garanțiile reale astfel constituite
  • acești creditori, în temeiul dreptului de preferință, vor fi plătiți cu prioritate din prețul bunului ce a făcut obiectul actului atacat pe cale pauliană, inclusiv față de creditorul urmăritor.

Dacă creditorul dovedește complicitatea acestora la fraudă, actele de constituire a acestor garanții îi sunt inopozabile, astfel că el își va realiza creanța cu prioritate. Eventualul excedent ce ar rezulta după acoperirea prejudiciului creditorului va rămâne în patrimoniul terțului dobânditor. Acesta va putea fi urmărit de creditorii cu garanții reale în ordinea dată de rangul creanței lor.

Prescripția acțiunii pauliene

Se prescrie în termen de 1 an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat. Este posibil ca prin lege să se prevadă alt termen.

Termenul se calculează în funcție de două momente alternative:
  • data la care creditorul a cunoscut, respectiv data la care creditorul trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat
  • data cunoașterii prejudiciului și nu data încheierii actului juridic fraudulos

Primul moment este subiectiv denumind data la care debitorul, în mod efectiv, a cunoscut prejudiciul cauzat prin încheierea actului juridic. Al doilea moment este obiectiv, fiind determinat de la caz la caz, în funcție de împrejurări, de trăsăturile și pregătirea creditorului, etc.

Acțiunea pauliană este o acțiune în inopozabilitatea actului fraudulos

Realizarea inopozabilității actului lipsește de efect respectivul act față de creditorul diligent ce a promovat acțiunea.

Acțiunea pauliană are configurația unei acțiuni personale și nu reale

Această acțiune este un atribut al garanției comune, care nu asigură creditorului nici un drept real asupra bunurilor debitorului privite în individualitatea lor.

Prin intermediul ei se asigură protecția juridică a unui drept de creanță care nu poate fi apărat decât pe calea unei acțiuni personale. Fiind personală este prescriptibilă în termen de un an.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.