Starea civila a persoanei fizice, actiunile de stare civila

Starea civilă a persoanei fizice este suma de calităţi şi particularităţi ce contribuie la individualizarea ei în societate şi familie. Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale ce decurg din actele şi faptele de stare civilă.

Starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificate.

Starea civilă:

• este un drept subiectiv de individualizare a persoanei
• este o sumă a unor calităţi personale
• este al treilea mijloc de individualizare a persoanei fizice, alături de nume şi domiciliu
• este constată prin acte autentice, actele de stare civilă

Starea civilă este reglementată prin:

• Cod civil, art. 98-103
• Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă
• HG nr. 64/2011
• OG nr. 41/2003
• OUG nr. 97/2005

Pentru o persoană fizică elementele stării civile sunt:

• date privind filiaţia – din căsătorie, din afara căsătoriei, adoptat, născut din părinți necunoscuţi, abandonat
• date de ordin familial – căsătorit, necăsătorit, divorţat, văduv, recăsătorit, rudă sau afin cu altă persoană
• factori de ordin natural, biologic – sexul, sănătatea, vârsta

Toate aceste elemente au aceeaşi funcţie general, individualizarea fiecărei persoane în societate şi în familie. Fiecare element:

• produce efecte juridice,
• este purtător de drepturi şi obligaţii.

Ansamblul acestor consecinţe juridice determină, în raport cu legea civilă, situaţia personală a unui individ, statutul său civil.

• Starea civilă este un mijloc de individualizare a persoanei prin intermediul unor elemente cărora legea le ataşează consecinţe juridice. Starea poate servi uneori în determinarea capacităţii persoanei.
• Capacitatea este aptitudinea individului de a se bucura de drepturi şi obligaţii civile şi de a le exercita.

Exemplu

• un soţ poate veni la succesiunea celuilalt
• în materie de incapacitate, vârsta constituie un factor determinant când este vorba de a-i măsura întinderea

Unele schimbări în starea civilă pot antrena consecinţe asupra capacităţii:

• căsătoria minorului sub 18 ani duce la dobândirea de către acesta a capacităţii de exerciţiu deplină

Starea civilă este determinată de lege şi ea este dobândită:

• fie ca urmare a unor acte juridice (căsătoria, adopţia)
• fie ca urmare a unor fapte juridice (naşterea, moartea)
• fie ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în material (tăgada paternităţii, divorţul, anularea căsătoriei, declararea judecătorească a morţii, etc).

Caracterele juridice ale stării civile

Starea civilă prezintă toate caracterele juridice ale drepturilor personale nepatrimoniale:

• opozabilitatea erga omnes
• inalienabilitatea
• imprescriptibilitatea
• personalitatea
• universalitate

a) Starea civilă este indivizibilă, nu poate fi scindată

O persoană fizică are la un moment dat una şi aceeaşi stare civilă faţă de terţi. Indivizibilitatea presupune că aceeaşi persoană nu poate avea două stări contrare.

 Exemplu

• o persoană căsătorită are această stare civilă nu numai în raport cu celălalt soţ, dar şi în raport cu toți ceilalţi.
• un copil are situaţia de adoptat nu numai faţă de adoptatori, ci şi faţă de toţi ceilalţi membri ai societăţii.

b) Starea civilă este indisponibilă – o persoană nu poate dispune de starea ei civilă, adică:

• nu o poate înstrăina prin acte juridice şi
• nici nu poate renunţa la ea
• orice convenţie contrară va fi lovită de nulitate absolută

O persoană poate oricând să încheie acte sau să săvârşească fapte juridice care pot să aducă modificări ale stării civile (căsătorie, adopţie). Aceste modificări se aduc în virtutea legii şi nu în temeiul voinţei părţilor. Starea civilă este de ordine publică, iar elementele ei sunt independente de voinţa individuală.

c) Starea civilă este imprescriptibilă atât extinctiv, cât şi achizitiv

Consecinţa este că elementele stării civile nu se pierd în caz de neuz (starea de persoană căsătorită) oricât timp persoanele nu le-ar folosi. O anumită stare civilă nu se poate dobândi legal, chiar dacă o persoană ar folosi o vreme îndelungată.

d) Starea civilă are un caracter strict personal

Acest caracter presupune ca starea civilă nu poate fi exercitată decât personal şi nu pe cale de reprezentare. Excepţii – unele acţiuni de stare civilă pot fi exercitate sau continuate de către moştenitorii sau reprezentanţii legali îndreptăţiţi.

Exemplu – Acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se promovează de către mamă, dar în numele copilului.

e) Starea civilă are un caracter de universalitate

Orice persoană are o anumită stare civilă. Starea civilă are un caracter de legalitate, în sensul că ea este stabilită prin lege, prin norme imperative.

Folosinţa stării civile sau Posesia de stat

Este o stare de fapt corespunzătoare unei anumite stări civile.

Art. 410 cod civil   Posesia de stat

(1) Posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiaţie şi rudenie dintre copil şi familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în principal, în oricare dintre următoarele împrejurări:

•  o persoană se comportă faţă de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de creşterea şi educarea sa. Copilul se comportă faţă de această persoană ca fiind părintele său;
•  copilul este recunoscut de către familie, în societate şi, când este cazul, de către autorităţile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său;
•  copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său.

  (2) Posesia de stat trebuie să fie continuă, paşnică, publică şi neechivocă

Efectele posesiei de stat

Prezumţia că starea civilă corespunde realităţii

Presupune că starea de fapt corespunde stării de drept şi că persoana care foloseşte o anumită stare civilă chiar o are în realitate. Posesia de stat poate fi o probă, o dovadă, prezumţia fiind relativă. Poate fi făcută proba contrară.

 Prezumţia absolută de existenţă a acestei stări civile

Presupune că starea civilă unită cu actul de naştere este corespunzătoare realităţii.

Exemplu  

Art. 411 cod civil   Posesia de stat conformă cu actul de naştere

Nicio persoană nu poate reclama o altă filiaţie faţă de mamă decât aceea ce rezultă din actul său de naştere şi posesia de stat conformă cu acesta.

• (2) Nimeni nu poate contesta filiaţia faţă de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naştere.
• (3) Cu toate acestea, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice mijloc de probă

 Este admisibilă o acţiune prin care se contestă identitatea unei persoane când s-a săvârşit o substituire de copii, după ce actul de naştere a fost întocmit. Deşi copilul are o anumită posesia de stat, aceasta nu este conformă certificatului său de naştere, ci corespunde certificatului de naştere al copilului căruia i-a fost substituit.

Posesia de stat îndeplineşte o funcţie probatorie sub două aspecte:

• mijloc de probă subsidiară în raport cu celelalte probe şi
• mijloc de probă destinat să consolideze forţa probantă a altor mijloace de probă

 Factorii de ordin natural care intră în compunerea stării civile

Sexul

Indicarea obligatorie a sexului în actul de naştere înseamnă că el este considerat un element al stării civile. Principiul este egalitatea sexelor în raporturile de familie şi în societate. Menţiunea sexului în actul de naştere nu poate fi schimbată de-a lungul vieţii.

Transsexualismul este sindromul care se caracterizează prin convingerea pe care o are o persoană că aparţine sexului opus. Modificarea menţiunii sexului se poate face fără dificultăţi când:

• este o menţiune eronată rezultată dintr-o greşeală a funcţionarului
• când a existat o eroare asupra sexului aparent şi încă indecis la data naşterii
• când prin hotărâre judecătorească definitivă intervine o schimbare a sexului

Hotărârea judecătorească este admisibilă numai dacă se întrunesc cumulativ următoarele condiţii:

• 1. transsexualismul unei persoane să fie atestat din punct de vedere medical de către un expert
  2. această schimbare a sexului să fi precedat sesizarea instanţei

• transsexualul să aibă aparenţa fizică a sexului pe care îl revendică
• transsexualul să aibă şi comportamentul social al sexului revendicat

Art.8 din Convenţia pentru drepturile omului recunoaşte oricărei persoane dreptul la respectarea vieţii sale private.

Sănătatea

Este un element secundar al stării persoanelor. Nu numai persoanele sănătoase la corp și minte se bucură de drepturi civile. Bolile mentale sau fizice nu antrenează constant incapacitatea de folosinţă. Ele nu împiedică bolnavii să dobândească drepturi şi obligaţii.

În materie de capacitate de exerciţiu, legea civilă are reglementări privind alterarea facultăţilor mintale sau corporale ale individului. Dacă o persoană nu este în măsură să îşi exercite drepturile, va fi instituit unul din regimurile de protecţie prevăzute de lege.

Principiul ce operează în materie este acela de a aprecia protecţia după gravitatea stării individului şi după intensitatea nevoii de protecţie.

Exemplu

• curatela în cazurile mai uşoare şi
• tutela în cazurile mai grave

Pentru a încheia un act juridic valabil, trebuie să fii sănătos din punct de vedere psihic. În caz contrar actul este anulabil. Nulitatea lui este destinată să protejeze persoana care s-a angajat sub imperiul unei tulburări mentale.

Concubinajul

Este o conviețuire în fapt dintre un bărbat şi o femeie, pentru o perioadă mai îndelungată. Concubinajul produce, evident, mai puţine efecte decât căsătoria. El produce efecte în domeniu securităţii sociale, transferul contractului de închiriere în caz de deces,etc.

Art. 277 Cod civil   Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria

• (1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.
• (2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.
• (3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.
• (4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile.

Acţiunile de stare civilă

Sunt acele acţiuni în justiţie care au ca obiect elemente ale stării civile a persoanelor fizice. Acţiunile de stare civilă se numesc acţiuni de stare civilă sau acţiuni de stat. Prin ele se urmăreşte stabilirea, contestarea sau modificarea stării civile.

Clasificare

După obiectul lor

Acţiuni în reclamaţie de stat

Exemplu

Un copil din afara căsătoriei, prin reprezentant legal, cere să i se stabilească pe cale judecătorească paternitatea sa faţă un bărbat care este tatăl său. Un copil născut din părinţi necunoscuţi cere să i se stabilească maternitatea faţă de o anumită femeie care l-a născut şi care este mama sa Prin ele se urmăreşte să se înlăture o stare civilă (aparentă), contestându-se că ea ar corespunde realităţii.

Acţiuni în contestaţie de stat

1. acţiunea în stabilirea maternităţii
2.  acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei

Sunt acele acţiuni prin care o persoană cere justiţiei recunoaşterea unei stări civile reale, alta decât cea aparentă

• tăgada paternităţii copilului din căsătorie sau
• acţiunea în contestarea recunoaşterii de paternitate şi de maternitate,
• acţiunea în anularea căsătoriei,
• acţiunea în anularea adopţiei, etc.

Prin acţiunea în tăgada paternităţii, soţul mamei cere instanţei de judecată să înlăture această prezumţie. Soţul este prezumat de lege ca fiind tatăl copilului născut în timpul căsătoriei, susţinând că era cu neputinţă ca el să fie tatăl copilului. La fel este acţiunea prin care o persoană interesată contestă filiaţia unui copil din afara căsătoriei. Această filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere voluntară.

Acţiuni în modificare de stat

Prin care se urmăreşte o modificare a stării civile numai pentru viitor, cea anterioară fiind necontestată.

Exemplu – acţiunea de divorţ, de desfacere a adopţiei, etc.

 Efectele acţiunilor de stare civilă

Efectele sunt declarative (retroactive) la primele două categorii de acţiuni. Efectul constitutive la a treia categorie de acţiuni, stabilind numai pentru viitor o nouă stare civilă.

Hotărârea judecătorească are efecte retroactive:

• deoarece starea civilă reclamată este considerată a nu fi existat niciodată
• pentru acţiunea în reclamaţie de stat şi în contestaţie de stat,
• persoana reclamantă dobândeşte şi pentru trecut o altă stare civilă decât cea aparentă.

În raport de sfera persoanelor îndreptăţite să le exercite:

• acţiuni care pot fi introduce numai de titularii stării civile respective (acţiunea de divorţ, în anulabilitatea căsătoriei)
• acţiuni care pot fi promovate numai de către persoane expres şi limitative prevăzute de lege:

1. acţiunea în tăgada paternităţii,
2. acţiunea în constatarea nulităţii,
3. acţiunea desfacerea adopţiei sau anularea ei

• acţiuni care pot fi pornite de orice persoană interesată

1. acţiuni în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei,
2. acţiuni în adopţiei,
3. acţiuni în contestarea filiaţiei din căsătorie

Mai sunt:

• acţiuni impresciptibile (majoritatea) şi
• acţiuni prescriptibile (acţiunea în tăgada paternităţii, în anulabilitatea căsătoriei sau adopţiei ori a recunoaşterii filiaţiei)

 Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă

Indisponibilitatea 

• acţiunile de stare civilă nu pot fi cedate sau înstrăinate în vreun fel
• titularul dreptului la acţiune nu poate tranzacţiona cu privire la obiectul cauzei, respectiv la elementul de stare civilă

Imprescriptibilitatea

• ele pot fi introduse oricând
• nu sunt supuse prescripţiei extinctive, oricât timp ar trece de la naşterea acestui drept

Există totuşi unele acţiuni de stare civilă care sunt supuse prescripţiei extinctive. Ele trebuie introduse într-un anumit termen prevăzut de lege.

Exemplu

• acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de către soţul mamei sau de către mama se prescriu în 3 ani
• acţiunea în anularea căsătoriei pentru vicii de consimţământ în 6 luni
• acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei nu se prescrie în timpul vieţii copilului

Personalitatea

Este un alt caracter al acţiunilor de stare civilă. Ea presupune ca, în principiu, numai titularul stării civile sau reprezentantul său legal poate să exercite acţiunea respectivă. Aceasta înseamnă că acţiunile de stare civilă au un caracter strict personal.

Ele nu pot fi exercitate:

• de creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice şi
• de moştenitorii celui îndreptăţit

În unele cazuri, moştenitorii pot continua acţiunea promovată de titularul care a decedat. Procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime:

• ale minorilor,
• ale persoanelor puse sub interdicţie şi
• ale dispăruţilor, precum şi
• în alte cazuri expres prevăzute de lege.

 Proba stării civile

În materie de probaţiune a stării civile se aplică regula potrivit căreia dovada stării civile se face prin acte de stare civilă. Principalul mijloc de probă îl constituie actele de stare civilă.

     Art. 99 alin 1 cod civil   Dovada stării civile   ”(1) Starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.”

   Art.12 din Legea nr.119 din 1996 cu privire la actele de stare civilă  ”Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.

Art. 99 alin. 2 din Legea nr.119/1996 precizează puterea doveditoare a înscrisului autentic. Constatările personale ale ofiţerului de stare civilă, cuprinse în actul de stare civilă:

• fac dovada până la înscrierea în fals,
• fac dovada până la proba contrară în cazul celorlalte acte

Probaţiunea de stare civilă se face:

• prin actele de stare civilă originale întocmite în registrele de stare civilă şi păstrate la autoritatea care avea competenţa să le întocmească şi
• prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestor acte originale persoanelor îndreptăţite.

Aceste certificate de stare civilă se păstrează de către persoana îndreptăţită.

Dacă certificatul de stare civilă s-a pierdut sau s-a deteriorat, se va elibera un duplicat, care are aceeaşi putere probantă ca şi originalul. Nu trebuie să punem semnul egalităţii între actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă.

Excepţia de la regula enunţată constă în aceea că dovada stării civile se poate face prin alte mijloace de probă.

Starea civilă poate fi dovedită şi prin alte mijloace de probă în faţă instanţei judecătoreşti dacă:

• nu au existat registre de stare civilă
• registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte
• nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă
• întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată

Aceste împrejurări vizează admisibilitatea dovezii stării civile cu alte mijloace de probă:

• în cazul reconstituirii sau întocmirii ulterioare a actului
• se poate face şi în alte împrejurări, în care nu se urmăreşte înregistrarea sau modificarea stării civile