Conventia civila-contract civil prestari servicii

Convenția civilă-contract civil prestări servicii este reglementată de art.1851 Cod civil, fiind posibilă doar pentru o prestație unică, ocazională, nu pentru activități regulate, desfășurate pe o perioada de timp nelimitată sau mai mare decât cea necesară pentru prestația respectivă.

Contractul individual de muncă se încheie:

• în baza consimțământului părților,
• în formă scrisă,
• în limba română,
• cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat.

Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului (art.16, alin.1 Codul muncii).

Diferența între un contract individual de muncă și convenția civilă

Convenția civilă oferă:

• prestatorului – o mai mare libertate în ceea ce privește timpul de lucru și nu necesită prezența sa la birou;
• beneficiarului – avantajul că nu mai trebuie să plătească taxe și impozite la fel de mari pentru persoana prestatoare. 

Dezavantaje:

• prestatorul – plătit prin intermediul convenției civile nu va beneficia de aceleași drepturi precum un angajat cu contract individual de muncă.
• beneficiarul – în cazul unui accident de muncă angajatorii nu își asumă responsabilitatea, nefiind obligat de lege. Nu-i va fi plătită contribuția pentru concedii și indemnizații sociale.

Convenția civilă

Convenția civilă de prestări servicii poate fi încheiată pentru efectuarea unor activități:

• ce au caracter întâmplător sau ocazional și
• ce exclud subordonarea prestatorului față de plătitorul venitului.
  

Art.1851 Cod civil reglementează contractele civile de prestări servicii:

Contractul de antrepriză este contractul prin care antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț.

Convenția civilă nu are o durată determinată, însă caracterul activității trebuie să fie cu titlu ocazional.

Obiectul contractului de antrepriză

Obiectul material al contractului de antrepriză poate consta:

• într-o lucrare, materială sau intelectuală, inclusiv edificări de construcţii sau
• în prestarea unui serviciu către beneficiar.

În consecinţă, obiectul contractului de antrepriză trebuie analizat sub dublu aspect:

• lucrarea executată reprezentând rezultatul muncii şi
• contraprestaţia – preţul.

Incapacităţi speciale

Incapacităţi speciale specifice contractului de antrepriză vizează: mandatarii, părinţii, tutorele, curatorul, funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii în insolvenţă, executorii judecătoreşti.

Conform art.1654 Cod civil sunt incapabili de a cumpăra, fie direct, fie prin persoane interpuse, chiar şi prin licitaţie publică, următoarele categorii de persoane:

1. mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă
2. părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă;
3. funcţionarii publici, judecătorii sindici, practicienii în insolvenţă, executorii, precum şi alte asemenea persoane care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează.

Rezultă că cel aflat în una dintre ipotezele de incapacitate specială nu poate încheia în calitate de antreprenor un contract de antrepriză al cărui preţ să fie plătit din sume provenind din înstrăinarea sau exploatarea bunului sau patrimoniului administrat.

Sancţiunea încălcării interdicţiei prevăzute de acest articol este:

• nulitatea relativă în ipotezele prevăzute pentru mandatari, părinți, tutorele, curatorul, administrator provizoriu;
• nulitatea absolută pentru interdicţia prevăzută pentru funcţionari publici, judecători sindici, practicieni în insolvenţă, executori, etc.

Convenția civilă – condiţii de validitate

Se poate încheia convenție civilă dacă:

• activitatea desfășurată nu are caracter repetitiv și poate fi considerată întâmplătoare
• îndeplinește criteriile prevăzute în Codul Fiscal

Activitate independentă – orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii (art.7, alin.3 Cod fiscal):

3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;
3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
3.3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii;

Condițiile pentru încheierea unei convenții civile:

• activitatea desfășurată pe bază de convenție civilă să nu fie înscrisă în obiectul de activitate al societății și nici prevăzută a se realiza prin posturile cuprinse în statul de funcții al societății;
• pentru o activitate desfășurată pe baza de convenție civilă nu se poate stabili cu exactitate: timpul de muncă, mijloacele de realizare;
• pentru realizarea unei activități desfășurate pe bază de convenție civilă nu se justifică încadrarea de personal cu contract individual de muncă sau cu timp parțial pe perioadă determinată;
• obiectul convenției civile să constea într-un raport juridic de “a da” sau de “a face ceva” până la un anumit termen, fără a se specifica perioada, timpul de muncă;

Convenția civilă – caracteristici

1)Durata

Durata unei convenții civile de prestări servicii – nu este determinată, deoarece prestatorul și beneficiarul prestației nu se află într-o relație interprofesională asemănătoare unui contract individual de muncă.

Prestatorul își stabilește perioada în care efectuează respectiva prestație.

Beneficiarul produsului sau al serviciului nu va plăti prestatorul în funcție de timpul necesar realizării produsului sau prestației.

2)Impozitarea

Veniturile obținute din convenții civile au statutul de venituri din alte surse și sunt supuse impozitului pe venit.  Convențiile civile se încheie pentru activități care nu au caracter de continuitate, ci unul ocazional iar persoana care le prestează nu este înregistrată fiscal și nici nu are obligația să o facă.

Conform dispozițiilor art.114, alin.2, lit.g din Cod fiscal, pentru veniturile realizate în baza convenției civile:

• beneficiarul va dispune reținerea la sursă a unei cote de 10% din impozitul pe venit;
• prestatorul nu trebuie să plătească CAS (contribuția de asigurări sociale)
• prestatorul trebuie să plătească CASS (contribuția de asigurări sociale de sănătate), în condițiile în care venitul obținut de persoana fizică în cauză a depășit plafonul anual de 12 salarii de bază minime brute

Calculul acestui plafon nu se efectuează doar pe baza veniturilor din alte surse, ci ca un cumul al acestora și al veniturilor din:

• drepturi de proprietate intelectuală,
• din asocieri cu persoane juridice,
• din agricultură,
• din investiții,
• din cedarea folosinței bunurilor.  

Obligațiile beneficiarului din convenția civilă

Anual, doar în cazul în care prestatorul optează pentru reținerea impozitului în cotă de 10%, până pe data de 25 mai a anului curent pentru anul anterior, trebuie depusă declarația privind veniturile realizate (declarația 200).

Dacă se optează pentru reținerea impozitului final de 16%, prestatorul (persoana fizică) nu mai este obligată să depună Declarația 200.
În termen de 30 de zile de la data obținerii primului venit trebuie depusă Declarația 020 ”Declarație de înregistrare fiscală/declarație de mențiuni pentru persoane fizice române” în cazul în care unitatea reține impozitul de 10%.

Prestatorul de servicii trebuie să  își exprime opțiunea de impozitare, în convenția civilă :

1) Reținere la sursă, impozitul se stabilește în procent de 10% aplicat la venitul brut, după care se scad contribuțiile sociale obligatorii reținute.

2) Stabilirea impozitului pe venit ca impozit final; in conformitate cu art.64 din Codul fiscal. Impozitul pe venit se reține la sursă în momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut.