Sechestrul asigurător și poprirea asigurătorie sunt măsuri asigurătorii prin care creditorul urmărește să conserve patrimoniul debitorului până la obținerea și valorificarea unui titlu executoriu. Aceste măsuri nu reprezintă, în sine, forme de executare silită, ci au rolul de a împiedica diminuarea patrimoniului debitorului și de a asigura posibilitatea executării ulterioare a creanței.

În dreptul procesual civil, sechestrul asigurător privește, în principal, bunurile mobile și imobile urmăribile ale debitorului, în timp ce poprirea asigurătorie privește sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului de un terț. Reglementarea principală se regăsește în art. 952-959 din Codul de procedură civilă pentru sechestrul asigurător și în art. 970-971 pentru poprirea asigurătorie.

Sechestrul asigurător: condiții, procedură și efecte juridice

• reprezintă mijloace procesuale al căror scop este indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului ori a bunurilor ce formează obiectul procesului:
  • pentru a se evita dispariţia sau degradarea lor (în cazul acţiunilor reale) ori
  • pentru a se evita diminuarea activului patrimonial al debitorului (în cazul acţiunilor personale) care nu va mai putea dispune de aceste bunuri.

Poate recurge la aceste măsuri creditorul care nu are încă un titlu executoriu pe care să îl poată pune în executare silită. La momentul obţinerii titlului executoriu, el va putea trece la valorificarea bunurilor indisponibilizate sau poate să între în posesia lor.

Aceste măsuri mai sunt denumite măsuri de prevedere sau de conservare, nefiind măsuri de executare silită. Numai după obţinerea titlului executoriu, creditorul va avea posibilitatea realizării efective a creanţei sale pe calea executării silite (în natură sau prin echivalent). Măsurile asiguratorii au un caracter vremelnic întrucât ele subzistă până la rămânerea definitivă a hotărârii date asupra fondului cererii.

Ce sunt măsurile asigurătorii?

Măsurile asigurătorii sunt instrumente juridice cu caracter preventiv și temporar, utilizate pentru conservarea patrimoniului unei persoane până la soluționarea litigiului sau până la obținerea titlului executoriu.

• Scopul lor este de a preveni situația în care debitorul:
  • își înstrăinează bunurile;
  • își diminuează patrimoniul;
  • își ascunde sau își risipește averea;
  • împiedică, în alt mod, realizarea ulterioară a creanței.

Spre deosebire de executarea silită, măsura asigurătorie nu urmărește, în această etapă, plata efectivă a creanței. Bunurile sau sumele sunt indisponibilizate, urmând ca valorificarea lor să poată avea loc după îndeplinirea condițiilor legale.

Principalele măsuri asigurătorii

• Sechestrul asigurator: art 951-958 Cod procedură civilă
• Poprirea asiguratorie: art 969-970 Cod procedură civilă
• Sechestrul judiciar: art 971-976 Cod procedură civilă

Ce este sechestrul asigurător?

Potrivit art. 952 din Codul de procedură civilă, sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile și/sau imobile urmăribile ale debitorului, aflate în posesia debitorului sau a unui terț, în scopul valorificării lor după ce creditorul va obține un titlu executoriu. Prin urmare, sechestrul asigurător are ca efect principal indisponibilizarea bunurilor, nu vânzarea lor imediată.

• este o măsură asiguratorie dispusă de instanță pentru a proteja interesele creditorului până la soluționarea definitivă a unui litigiu,
• constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, prevenind înstrăinarea sau diminuarea valorii acestora,
• are rolul principal al sechestrului asigurator este de a garanta că, în cazul unei hotărâri favorabile creditorului, acesta va putea executa silit bunurile respective pentru recuperarea creanței.
• poate fi dispus la cererea creditorului, atunci când există indicii că debitorul ar putea lua măsuri care ar împiedica recuperarea datoriilor. Pentru a obține această măsură, creditorul trebuie să demonstreze un risc real de înstrăinare a bunurilor și să depună o cauțiune, în anumite cazuri.

Sechestrul asigurator

Această măsură asiguratorie constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terţ, în scopul valorificării lor în momentul când creditorul unei sume de bani va obţine titlul executoriu.

Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de creditor îl reprezintă plata unei sume de bani. Este obligatorie dovada declanşării procesului pe fond împotriva debitorului.

• Măsura sechestrul asigurator se dispune asupra acelor bunuri mobile sau imobile care nu sunt declarate bunuri neurmăribile printr-o dispoziţie specială a legii precum:
  • cele enumerate în prevederile art 726 cod procedură civilă,
  • cele destinate exercitării ocupaţiei sau profesiei debitorului conform prevederilor art. 727 cod procedură civilă sau
  • cele declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale speciale

Toate aceste bunuri mobile sau imobile asupra cărora va fi aplicată măsura sechestrului asigurator se pot afla în posesia debitorului însuşi sau a unui terţ (dar ele aparţin debitorului).

Pentru încuviinţarea acestei măsuri:

• nu este necesară constatarea insolvabilităţii debitorului,
• instanţa investită cu asemenea cerere nu este ţinută a verifica conţinutul şi cuantumul creanţei, ci numai  îndeplinirea condiţiilor sechestrului asigurator .

Care sunt condițiile pentru înființarea sechestrului asigurător?

Cele trei situaţii în care creditorul unei sume de bani poate solicita înfiinţarea unui sechestrul asigurator.

1. Creanța este constatată în scris și este exigibilă

Creditorul care nu are încă un titlu executoriu, dar are o creanță constatată în scris și exigibilă, poate solicita înființarea sechestrului asigurător dacă dovedește că a introdus acțiunea împotriva debitorului. Instanța poate stabili obligația creditorului de a depune o cauțiune, în cuantumul stabilit de aceasta. Aceste condiții rezultă din art. 953 alin. (1) Cod procedură civilă.

• creditorul trebuie să facă dovada că a declanşat procesul împotriva debitorului prin copie a cererii de chemare în judecată cu data depunerii la instanţă sau – printr-un certificat de grefă la care se anexează şi copia cererii de chemare în judecată.
• creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, constatată printr-un înscris
• creditorul va putea fi obligat la plata unei cauţiuni:
  • în cuantumul stabilit de instanţă, nefiind o măsură obligatorie ci este la aprecierea instanţei
  • nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, ce va fi valoarea creanţei exigibile a creditorului constatată în scris,iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani nu va depăşi suma de 10.000 lei.

2. Creanţa certă, lichidă şi exigibilă care NU este constatată în scris

Și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris poate solicita sechestrul asigurător. În acest caz, creditorul trebuie să dovedească faptul că a introdus acțiunea și să depună, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată. Regula este prevăzută expres de art. 953 alin. (2) Cod procedură civilă.

• creditorul trebuie să facă dovada că a declanşat procesul de fond împotriva debitorului:
  • prin copie a cererii de chemare în judecată cu data depunerii la instanţă sau
  • printr-un certificat de grefă la care se anexează şi copia cererii de chemare în judecată.
• să depună o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată
  • este valoarea creanţei de care creditorul se prevalează, în absenţa unui înscris constatator
  • cuantumul cauţiunii se va determina pe baza unui criteriu legal, ceea ce exclude aprecierea instanţei  (art. 1056 Cod civil – cel mult 20% din valoarea obiectului cererii).
• dovada achitării cauţiunii se va ataşa încă de la depunerea cererii de sechestru asigurator, fiind o condiţie de admisibilitate.

Plata cauţiunii constituie o condiţie de fond pentru însăşi înfiinţarea sechestrului asigurator, iar nu de procedură, de natură a obstrucţiona accesul la justiţie. Neîndeplinirea obligaţiei de plata a cauţiunii duce la respingerea cererii ca inadmisibilă. Creditorul va putea recurge la o nouă cerere prin care să solicite aplicarea măsurii sechestrului asigurator, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat.

3. Creanța nu este încă exigibilă

În anumite situații, instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă.

• Potrivit art. 953 alin. (3), acest lucru este posibil, de exemplu, atunci când:
  • debitorul a micșorat prin fapta sa garanțiile date creditorului;
  • debitorul nu a dat garanțiile promise;
  • există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire;
  • există pericolul ca debitorul să își ascundă sau să își risipească averea.
• În aceste situații, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea condițiilor legale și să depună cauțiunea stabilită de instanță.
• creditorul nu este în posesia unei creanţe exigibile adică ajunsă la termenul scadent sau pentru care nu a intervenit decăderea din beneficiul termenului ca modalitate a actului juridic civil (art .953 alin 3 Cod procedură civilă )
• debitorul, prin conduita sa, reprezintă împrejurări de natură a conduce la decăderea din beneficiul termenului contractual, sancţiune de drept material:
  • micşorează, prin fapta sa, asigurările date creditorului, sau
  • nu dă asigurările promise sau
  • există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea
• cauţiunea obligatorie în cuantum fixat de instanţă, determinarea acesteia este în limita de cel mult 20% din valoarea obiectului cererii.

Este obligatorie cauțiunea pentru sechestrul asigurător?

• Cauțiunea nu are aceeași configurație în toate situațiile.
  • În cazul creanței constatate în scris și exigibile, instanța poate obliga creditorul la plata unei cauțiuni, cuantumul fiind stabilit de instanță.
  • În cazul unei creanțe care nu este constatată în scris, legea stabilește obligația depunerii unei cauțiuni de jumătate din valoarea reclamată.
  • În cazul unei creanțe neexigibile, cauțiunea este, de asemenea, necesară, cuantumul fiind stabilit de instanță.

Procedura de soluționare

Cererea se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă, indiferent dacă cererea de chemare în judecată prin care creditorul a iniţiat procesul împotriva debitorului său mai este sau nu pe rolul acestei instanţe.

Creditorul ar putea iniţia deja executarea silită în baza hotărârii instanţei de apel care este executorie. Dacă pricina se află în recurs, cererea de sechestrul asigurator nu mai putea fi formulată deoarece ar fi lipsită de interes.

Cererea de sechestru asigurator

• Cererea de sechestru asigurator poate fi intentată
  • Pe cale principală când creditorul recurge la formularea separată a acesteia
    • fie în timp ce pe rolul instanţei competente se află procesul privind fondul
    • fie ulterior dezinvestirii instanţei prin pronunţarea hotărârii asupra cererii de chemare în judecată,
    • până la pronunţarea instanţei de apel, când creditorul se afla deja în posesia unui titlu executoriu
  • Pe cale incidentală în cadrul procesului asupra fondului
    • de la momentul promovării cererii de chemare în judecată pe fond împotriva debitorului
    • ca o cerere accesorie când completul investit cu soluţionarea cauzei va putea încuviinţa, prin încheiere executorie, măsuri asiguratorii

• Prin art 96^1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se prevede că:
  • cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de acelaşi complet, pe când
  • cererile privind măsurile asiguratorii se repartizează aleatoriu, dacă nu este pe rol o judecată asupra fondului.

Cererea de sechestru asigurator trebuie să respecte:

• condiţiile generale de formă conform codului de procedură civilă,
• reclamantului-creditor nu îi este impusă obligaţia de a individualiza bunurile mobile/imobile urmăribile asupra cărora solicita încuviinţarea măsurii

Atribuţia de a individualiza bunurile ce vor fi sechestrate se transferă executorului judecătoresc. Acesta trebuie să pună în executare măsura astfel încât să nu fie  disproporţionată pentru niciuna dintre părţile raportului juridic obligaţional.

La ce instanță se solicită sechestrul asigurător

Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței competente să judece procesul în primă instanță. Creditorul nu trebuie să individualizeze în cerere fiecare bun asupra căruia dorește aplicarea sechestrului. Instanța stabilește suma până la care se încuviințează măsura, iar individualizarea concretă a bunurilor se realizează în etapa de executare a măsurii de către executorul judecătoresc.

Cum se soluționează cererea de sechestru asigurător

Soluționarea cererii se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie. Instanţa stabileşte suma în limitele căreia urmează a se indisponibiliza bunurile mobile/imobile ale debitorului. Referinţa este valoarea creanţei certe a creditorului, exigibilă sau neexigibilă, constatată în scris sau nu. Dacă este cazul fixează cuantumul cauţiunii şi termenul în care aceasta va trebui achitată

Condiţia fixării cauţiunii de către instanţă:

• când cauţiunea se datorează obligatoriu (art 953 alin 2 si 3 Cod procedură civilă)
• când stabilirea obligaţiei de a depune cauţiune este lăsată la latitudinea instanţei (art 953 alin 1 Cod procedură civilă).

Cuantumul cauţiunii poate fi:

• unul fix, determinabil în funcţie de valoarea reclamată (art 952 alin 2 Cod procedură civilă) şi va fi depus de creditor odată cu cererea de sechestru asigurator
• unul stabilit de instanţă iar pentru depunere va primi un termen în cadrul căruia să facă dovada consemnării ei

În cazul nedepunerii cauţiunii în termenul fixat de instanţă intervine desfiinţarea de drept a sechestrului asigurator. Înseamnă că instanţa se pronunţă asupra cererii anterior depunerii cauţiunii.

Încheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru asigurator se comunică:               

• creditorului de îndată de către instanţă, iar
• debitorului i se va comunica prin executorul judecătoresc odată cu luarea măsurii. Aceasta pentru a nu acorda timp debitorului ca prin acte sau fapte să zădărnicească înfiinţarea efectivă a sechestrului, contrar finalităţii acestor măsuri.

• Încheierea prin care se încuviinţează cererea de sechestrul asigurator:
  • este executorie de drept când este formulată ca o cerere accesorie în cadrul cererii de chemare în judecată vizând fondul
  • nu este necesară nici o altă autorizare sau încuviinţare dată de instanţă executorului judecătoresc
  • se va aplică fără somaţie ori înştiinţare prealabilă
  • nu va avea autoritate de lucru judecat asupra fondului.

Căi de atac

Încheierea este supusă apelului:

• în termen de 5 zile de la comunicare,
• la instanţa ierarhic superioară,
• se judecă de urgenţă şi cu precădere,
• cu citarea în termen scurt a părţilor (art 159 cod procedură civilă).

Nerespectarea procedurii de citare este sancţionată cu nulitatea. Dacă cererea de sechestru asigurator se soluţionează în prima instanţă de curtea de apel, calea de atac va fi recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie putând pronunţa casarea cu trimitere (dacă se constată caracterul fondat al recursului). Măsura sechestrului nu va putea fi niciodată încuviinţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cum se execută sechestrul asigurător?

Sechestrul asigurător este pus în executare de executorul judecătoresc, potrivit regulilor privind executarea silită care se aplică în mod corespunzător. Pentru aplicarea măsurii nu este necesară o altă autorizare sau încuviințare.

În cazul bunurilor mobile, executorul se deplasează la locul unde se află bunurile și aplică măsura numai în limita necesară realizării creanței. Un element important este că sechestrul asigurător se aplică fără somație sau înștiințare prealabilă a debitorului.

Etape procedurale:

• cerere de executare silită adresată executorului de către creditor
• încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare, solicitată de executorul judecătoresc
• se va proceda la executarea silită indirectă când obiectul titlului executoriu este o creanţă

Obiectul sechestrului asigurator

 Bunuri mobile corporale

• executorul se deplasează în cel mai scurt timp la locul unde se află bunurile ce vor fi sechestrate,
• în acel moment se va comunica şi debitorului încheierea de încuviinţare a măsurii asiguratorii,
• din acel moment curge şi termenul de apel de 5 zile
• sechestru se va aplica asupra bunurilor numai în măsura necesară realizării creanţei, instanţa fiind obligată să indice suma până la care se încuviinţează sechestru.

Bunuri mobile incorporale

• precum acţiunile la societăţi, titlurile de credit sau alte bunuri mobile supuse unor formalităţi de publicitate,
• aducerea la îndeplinire a măsurii va avea loc prin înscrierea:
  • la registrul comertului,
  • la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare,
  • în registrul succesoral ţinut de camera notarilor publici sau
  • în alte registre de publicitate, după caz.
• menţiunea despre aplicarea sechestrului se va face la cererea executorului judecătoresc, conf. art 742 alin 1 cod procedură civilă

Bunuri imobile

• Aducerea la îndeplinire a măsurii se realizează prin înscrierea sechestrului
  • în cartea funciară sau
  • în registrul comerţului dacă imobilul:
    • aparţine vreunui profesionist,
    • este constituit ca aport la capitalul social sau
    • face parte din activul patrimonial al unei societăţi, debitoare a titularului cererii de sechestru

Efectul măsurilor de publicitate

• opozabilitatea sechestrului tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra bunului imobil sau mobil sechestrat

Se poate contesta sechestrul asigurător?

• Trebuie făcută însă distincția între:
  • contestarea încheierii instanței prin care sechestrul a fost încuviințat;
  • contestarea modului în care măsura este pusă în executare.

În primul caz, Codul de procedură civilă prevede apelul în termen de 5 zile de la comunicare. În al doilea caz, împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii se poate formula contestație la executare.

• Contestaţia la executare împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurator
  • persoana interesată în formularea contestaţiei poate fi creditorul, debitorul, terţul care posedă bunuri ale debitorului ori un terţ ce este vătămat prin măsura dispusă.
  • instanţa competentă va fi instanţa de executare.

Cum poate fi ridicat sechestrul asigurător?

Debitorul poate solicita ridicarea sechestrului asigurător dacă oferă o garanție îndestulătoare. Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare. Dacă debitorul va constitui la dispoziţia creditorului o garanţie (reală sau personală) îndestulătoare (art. 957 cod procedură civilă) este îndreptăţit :

• să formuleze o cerere prin care solicită ridicarea sechestrului
• bunurile sale vor fi scoase de sub măsura indisponibilizării şi
• va putea încheia inclusiv acte de dispoziţie în legătura cu ele

Cererea se soluţionează:

• în camera de consiliu
• de urgenţă
• cu citarea în termen scurt a părţilor
• printr-o încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare (condiţionat de legalitatea procedurii de citare a părţilor pentru data când s-a soluţionat cererea de ridicare sechestrul asigurator, fiindu-le respectat dreptul la apărare)
• la instanţa ierarhic superioară
• calea de atac va fi recursul, ce va fi soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dacă competenţa de primă instanţă revine curţii de apel
• apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere

Debitorul este îndreptăţit să ceară ridicarea măsurii sechestrului când cererea principală în temeiul căruia a fost încuviinţată măsura asiguratorie a fost: anulată, respinsă, perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea ei, debitorul este îndreptăţit să ceară ridicarea măsurii sechestrului.

Debitorul formulează o cerere de ridicare a sechestrului de către instanţa care a încuviinţat-o, întrucât măsurile asiguratorii nu mai servesc scopului pentru care legea le-a instituit. Încheierea pronunţată în soluţionarea acestei cereri este definitivă, nefiind supusă nici apelului, nici recursului.

Ce se întâmplă dacă nu este depusă cauțiunea?

Dacă instanța a stabilit un termen pentru depunerea cauțiunii, iar creditorul nu depune cauțiunea în termenul stabilit, sechestrul asigurător se desființează de drept. Desființarea este constatată printr-o încheiere definitivă, dată fără citarea părților.

• Situaţiile în care intervine desfiinţarea de drept a măsurii sechestrului asigurator sunt cele în care nu se depune cauţiunea în termenul stabilit de instanţă:
  • la o dată ulterioară celei a soluţionării cererii– cuantumul fiind fixat de instanţă. Creditorul este ţinut să facă dovada consemnării ei în termenul fixat de instanţă. Constatarea nedepunerii cauţiunii va avea loc la termenul fixat prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.
  • concomitent cu formularea cererii de sechestrul– când este obligatorie, constituind o condiţie de admisibilitate a sechestrului. Cuantumul ei este jumătate din valoarea creanţei. Simpla nedepunere în cuantumul stabilit concomitent cu formularea cererii duce la respingerea cererii ca inadmisibilă.

Când pot fi valorificate bunurile sechestrate?

Un aspect esențial este că sechestrul asigurător nu permite creditorului să vândă imediat bunurile debitorului. Valorificarea bunurilor sechestrate poate avea loc numai după ce creditorul a obținut titlul executoriu. Prin urmare, sechestrul asigurător are mai întâi o funcție de conservare și indisponibilizare.

• Creditorul are posibilitatea de a proceda la executarea silită asupra bunurilor sechestrate:
  • când creditorul a obţinut titlul executoriu împotriva debitorului,
  • pretenţia sa a fost admisă în tot sau în parte printr-o hotărâre definitivă,
  • debitorul este obligat să îi plătească o anumită sumă de bani

 Etape procedurale

• cerere de executare silită adresată executorului judecătoresc de către creditorul care a obţinut titlul executoriu ( art 664 Cod procedură civilă)
• încuviinţarea executării silite de instanţa de executare la cererea executorului judecătoresc. După obţinerea încheierii de încuviinţare a executării silite va proceda la executarea silită mobiliară sau/şi imobiliara, prin valorificarea bunurilor indisponibilizate.
• nu este necesară o nouă sechestrare pentru bunurile sechestrate asigurator, executorul judecătoresc fiind obligat să verifice:
  • dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului şi
  • dacă nu au fost substituite sau degradate,
  • dacă cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei să sechestreze alte bunuri ale debitorului. Riscul pieirii bunurilor între momentul aplicării măsurii şi cel al executării silite a titlului executoriu obţinut de creditor rămâne asupra proprietarului.

Care este diferența dintre sechestrul asigurător și poprirea asigurătorie?

Diferența principală este obiectul asupra căruia se aplică măsura.

Sechestru asigurător	Poprire asigurătorie
Vizează bunurile mobile și/sau imobile urmăribile ale debitorului	Vizează sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale
Bunurile pot fi în posesia debitorului sau a unui terț	Bunurile/sumele sunt datorate debitorului de un terț
Se aplică prin executorul judecătoresc	Se aplică prin mecanismul popririi
Scopul este indisponibilizarea bunurilor	Scopul este indisponibilizarea sumelor sau a altor bunuri incorporale
Reglementarea principală: art. 952-959 CPC	Reglementarea principală: art. 970-971 CPC

Așadar, sechestrul asigurător privește patrimoniul concret al debitorului, în special bunuri mobile și imobile, iar poprirea asigurătorie privește creanțele sau alte bunuri incorporale ale debitorului aflate la terți.

Ce trebuie să cuprindă cererea de sechestru asigurator

• identitatea creditorului;
• identitatea debitorului;
• existența și natura creanței;
• cuantumul creanței;
• caracterul exigibil sau, după caz, neexigibil al creanței;
• existența procesului principal;
• motivele pentru care este necesară măsura asigurătorie;
• dovezile privind îndeplinirea condițiilor legale;
• dovada depunerii cauțiunii, atunci când legea o impune.
  • În cazul sechestrului asigurător, creditorul nu trebuie să individualizeze fiecare bun asupra căruia solicită aplicarea măsurii.

Întrebări frecvente despre sechestrul asigurător

1. Ce este sechestrul asigurător?

Sechestrul asigurător este măsura prin care sunt indisponibilizate bunurile mobile și/sau imobile urmăribile ale debitorului, pentru garantarea executării ulterioare a creanței.

2. Sechestrul asigurător blochează vânzarea bunurilor?

Sechestrul are ca efect indisponibilizarea bunurilor. În cazul bunurilor supuse publicității, măsura este înscrisă în registrele prevăzute de lege, devenind opozabilă în condițiile legale.

3. Poate fi instituit sechestrul înainte de obținerea unei hotărâri definitive?

Da. Sechestrul asigurător este tocmai o măsură preventivă care poate fi solicitată înainte ca creditorul să obțină titlul executoriu, cu respectarea condițiilor prevăzute de Codul de procedură civilă.

4. Poate fi ridicat sechestrul asigurător?

Da. Debitorul poate solicita ridicarea sechestrului, inclusiv prin oferirea unei garanții îndestulătoare sau în situațiile în care acțiunea principală este anulată, respinsă, perimată ori creditorul renunță la judecată, în condițiile legii.

5. Când pot fi valorificate bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător?

Bunurile sechestrate asigurător pot fi valorificate după ce creditorul obține titlul executoriu și sunt îndeplinite condițiile pentru executarea silită.