Remiterea de datorie si Confuziunea moduri stingere obligatii

Obligaţiile se sting prin plată, compensaţie, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuită de executare, precum şi prin alte moduri expres prevăzute de lege. Creditorul renunță la dreptul de creanță, eliberând debitorul de obligația sa.

Remiterea de datorie

Remiterea de datorie este un mod voluntar de stingere a obligației care constă în renunţarea creditorului, cu consimţământul debitorului, la dreptul său de creanţă. Este reglementată de art 1629-1633 cod civil.

Remiterea de datorie este un contract având natura unui act de dispoziţie, a cărui încheiere face necesară existenţa consimţământului debitorului. O eventuală renunţare unilaterală a creditorului la dreptul său de creanţă este inopozabilă debitorului.

În lipsa consimţământului său, debitorul are oricând facultatea:

• de a executa prestaţia ce o datorează, chiar şi împotriva voinţei creditorului,
• recurgând la procedura ofertei reale de plată, urmată de consemnaţiune.

Felurile remiterii de datorie

• totală (dacă nu există stipulaţii contrare, se prezumă că ea este totală)
• parţială

Remiterea de datorie este un contract sau un act juridic cu titlu gratuit, fiind numit şi iertare de datorie. Dacă operează cu titlu oneros, remiterea de datorie este o novaţie prin schimbarea obiectului obligaţiei sau, după caz, o tranzacţie.

Remiterea de datorie mai poate fi expresă sau tacită.

1. Art.1630 Cod civil   
2. Remiterea de datorie poate fi expresă sau tacită.
3. Ea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta se realizează. 

Condiţii remiterea de datorie

În principiu remiterea de datorie este cu titlu gratuit.

1. poate fi făcută prin acte între vii (donaţie) fiind necesar să îndeplinească toate condiţiile pentru validitatea acesteia sau prin acte mortis causa (legat);
2. nu trebuie să îmbrace forma solemnă a înscrisului autentic. Ea este o donaţie indirectă şi poate fi realizată în orice formă scrisă sau verbală, expresă sau tacită;
3. se poate realiza prin intermediul unui act juridic cu titlu oneros, însemnând că în schimbul remiterii de datorie creditorul iniţial primeşte o altă prestaţie;
4. poate fi făcută şi prin acte mortis causa, prin testament. În acest caz ea reprezintă o dispoziţie a unui legat şi trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă pentru validitatea testamentului. 

Efecte ale infracțiunii ”Remiterea de datorie”

Efectele infracțiunii ”Remiterea de datorie” sunt similare celor ale plăţii.

La acestea se adaugă efectele specifice reglementate expres

1. iertarea de datorie stinge obligaţia principală şi îl liberează pe debitor

• Obligaţia se stinge împreună cu garanţiile şi accesoriile sale.
• Iertarea de datorie acordată debitorului liberează şi pe fideiusor şi pe debitorii ipotecari.

2. debitorul principal rămâne mai departe obligat în cazul iertării de datorie făcută unui fideiusor

În cazul cofideiusorilor

O asemenea remitere de datorie echivalează cu o renunţare a creditorului la una dintre garanţiile specializate ale creanţei sale.

• aceleaşi efecte trebuie avute în vedere şi cu privire la debitorii ipotecari. Remiterea de datorie a unuia dintre aceştia nu va mai avea nici un efect asupra datoriei principale şi nici asupra celorlalte garanţii ale creanţei principale
• dacă ceilalţi fideiusori nu au consimţit la liberarea cofideiusorului nu răspund pentru partea acestuia din datorie.
• dacă ceilalţi fideiusori au consimţit expres la iertarea de datorie a fideiusorului, atunci ei rămân obligaţi şi pentru partea garantată de fideiusorul liberat
• dacă creditorul a primit de la un fideiusor o prestaţie în scopul liberării acestuia de datorie se impută:

1. asupra datoriei principale şi
2. profită atât debitorului principal cât şi fideiusorilor, în proporţia valorii ei

Aceasta presupune că prestaţia fideiusorului se impută asupra datoriei principale, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Aceeaşi regulă trebuie să se aplice şi în cazul în care prestaţia oferită aparţine unui alt garant al datoriei principale.

Când iertarea de datorie este făcută în favoarea unui codebitor solidar

• aceasta nu îi liberează pe ceilalţi codebitori,
• excepţie – cazul în care creditorul:

1. declară aceasta în mod expres sau
2. remite voluntar debitorului înscrisul constatator al creanţei sale, care este un înscris sub semnătură privată.

Ceilalţi codebitori solidari rămân obligaţi faţă de creditorul principal

• pentru partea de datorie rămasă după scăderea proporţională a cotei de datorie a debitorului faţă de care s-a făcut remiterea,
• excepţie – cazului în care creditorul şi-a rezervat dreptul de a-i urmări pe ceilalţi debitori pentru întreaga datorie.  În această ultimă situaţie, codebitorilor care au executat datoria le rămâne dreptul de regres faţă de codebitorul iertat de datorie.

În cazul obligaţiei indivizibile pasiv, remiterea de datorie care operează în privinţa unui debitor

• stinge obligaţia indivizibilă şi
• îi liberează pe ceilalţi debitori
• aceştia rămân să plătească celui dintâi echivalentul părţii lor

Remiterea de datorie făcută cu titlu gratuit produce efectele pe care orice liberalitate le produce

O remitere de datorie reprezentând o donaţie indirectă poate fi supusă:

• regulilor reducţiunii liberalităţilor excesive şi
• tuturor celorlalte reguli aplicabile liberalităţilor.

   Art. 1633 Cod civil  Fideiusiunea

•    (1) Remiterea de datorie făcută debitorului principal liberează pe fideiusor, ca şi pe oricare alte persoane ţinute pentru el.
•    (2) Remiterea de datorie consimţită în favoarea fideiusorului nu liberează pe debitorul principal.
•    (3) Dacă remiterea de datorie este convenită cu unul dintre fideiusori, ceilalţi rămân obligaţi să garanteze pentru tot, cu includerea părţii garantate de acesta, numai dacă au consimţit expres la exonerarea lui.
•    (4) Prestaţia pe care a primit-o creditorul de la un fideiusor pentru a-l exonera de obligaţia de garanţie se impută asupra datoriei, profitând, în proporţia valorii acelei prestaţii, atât debitorului principal, cât şi celorlalţi fideiusori.

Proba remiterii de datorie

Se aplică regulile de la proba plăţii privind:

• emiterea chitanţei liberatorii, de executare a prestaţiilor accesorii, a celor periodice
• remiterea voluntară a titlului creanţei şi de eliberare a garanţiilor

Cel interesat va trebui să dovedească că remiterea de datorie s-a făcut cu titlu gratuit.

Confuziunea

 Confuziunea este acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în întrunirea în aceeaşi persoană, deopotrivă, a calităţii de debitor al aceleaşi obligaţii. Obligaţia se stinge, deoarece un raport juridic este o legătură juridică între cel puţin două persoane. Creditorul care devine și debitorul aceleiaşi obligaţii sau invers, s-ar afla în raport juridic cu sine însuși, nefiind acceptabil. 

Condiţii

1. confuziunea intervine indiferent de calitatea de persoană fizică sau persoană juridică a celui care dobândeşte una dintre calităţile de debitor sau creditor, având-o anterior pe cealaltă.
2. condiţia dobândirii şi a calităţii de creditor sau debitor după deţinerea anterioară a celeilalte calităţi decât cea dobândită

• în cazul persoanelor fizice cea mai frecventă cauză de confuziune îşi are sursa în succesiune. Creditorul succede debitorul sau invers, ca succesor legal sau legatar universal şi acceptă moștenirea
• în cazul persoanelor juridice confuziunea intervine în procesul reorganizării lor prin comasare sau divizare

3.datoria şi creanţa să se găsească în acelaşi patrimoniu şi în aceeaşi masă patrimonială. Dacă datoria şi creanţa se găsesc în mase diferite din acelaşi patrimoniu, confuziunea nu operează.

Efectele confuziunii

1. Stinge obligaţia principală cu toate garanţiile şi accesoriile sale.
2. Confuziunea îl liberează şi pe fideiusor şi pe garantul ipotecar sau gajist.
3. Stingerea operează numai:

• în limita în care executarea obligaţiei s-a stins şi nu se mai poate realiza,
• în limita în care o parte a obligaţiei a devenit propriul său creditor sau debitor, ceea ce indică faptul că ea poate fi totală sau parţială

4. Ipoteca se stinge prin confuziunea calităţilor de creditor ipotecar şi de proprietar al bunului ipotecat

• dacă creditorul ipotecar cumpără imobilul asupra căruia este constituită ipoteca, aceasta încetează
• dacă dobânditorul imobilului este evins din orice cauză independentă de el, adică pierde proprietatea asupra imobilului, atunci ipoteca renaşte

5. Confuziunea se produce între patrimoniile creditorului şi debitorului principal sau codebitorului sau fideiusorului:

• când confuziunea operează între creditor şi debitorul principal, atunci ea profită şi fideiusorilor, a căror garanţie se stinge
• când confuziunea se realizează între creditor şi un fideiusor, ea nu profită debitorului principal şi nici celorlalţi fideiusori
• când confuziunea se produce între persoana unui cocreditor solidar şi un codebitor, ea profită şi celorlalţi codebitori, însă numai în proporţia părţii de creanţă care revine acelui codebitor.

Obligaţia se stinge numai cu privire la partea de datorie a acelui debitor, ceilalţi codebitori rămânând obligaţi în solidar pentru restul datoriei

• când confuziunea operează între debitorul obligat indivizibil şi creditor stinge datoria şi profită şi celorlalţi codebitori. Aceştia trebuie totuşi să plătească celui devenit şi creditor echivalentul părţilor lor.

6. Confuziunea nu poate aduce atingere drepturilor dobândite de terţi cu privire la creanţa care face obiectul confuziunii dacă acest drept s-a născut anterior confuziunii.

1. Exemplu – terţul care a dobândit o ipotecă asupra creanţei o va putea invoca şi împotriva unui fost creditor devenit şi debitor garant ipotecar ca urmare a confuziunii

În toate cazurile de desfiinţare a confuziunii ca urmare a dispariţiei cauzei care a determinat-o:

• confuziunea atrage după sine renaşterea obligaţiei iniţiale cu efect retroactiv
• retroactivitatea presupune şi renaşterea accesoriilor,

Excepţie – cazul în care această retroactivitate este afectată de drepturi ale terţilor constituite asupra unor bunuri afectate de această retroactivitate.

Exemplu – nu vor putea renaşte garanţiile asupra unor bunuri, afectate între timp de alte garanţii sau care au fost dobândite de terţi deja.