Darea în plată – Executarea în natură a obligațiilor constituie un principiu fundamental al dreptului civil. Darea în plată este o modalitate specifică de stingere indirectă a obligaţei. În această materie a fideiusiunii, legiuitorul o reglementează expres, dispunând că intervine atunci când creditorul primeşte de la debitorul principal, benevol, în plata datoriei, un imobil sau alt lucru.

Darea în plată pentru stingerea obligațiilor

Este o modalitate specifică de stingere indirectă a obligaţei, ce intervine atunci când creditorul primeşte de la debitorul principal, în plata datoriei, un imobil sau alt lucru.

Pentru executarea valabilă a plăţii trebuie respectată regula potrivit cu care plata executată să fie identică cu prestaţia la care debitorul s-a obligat. Regula este expres reglementată în art. 1492 Cod civil, care arată că „debitorul nu se poate libera executând o altă prestaţie decât cea datorată”.
Creditorul obligaţiei de plată poate însă să accepte fie un alt obiect al prestaţiei, fie o altă prestaţie.

Când creditorul acceptă un alt obiect al prestaţiei, stingerea obligaţiei nu se face prin plată, ci, potrivit art. 1492 Cod civil, prin darea în plată.

Ce este Darea în plată

• Art. 1492 Cod civil – Darea în plată
• (1) Debitorul nu se poate libera executând o altă prestaţie decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestaţiei oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din urmă caz, obligaţia se stinge atunci când noua prestaţie este efectuată.
• (2) Dacă prestaţia oferită în schimb constă în transferul proprietăţii sau al unui alt drept, debitorul este ţinut:
  • de garanţia contra evicţiunii şi
  • de garanţia contra viciilor lucrului,
  • potrivit regulilor aplicabile în materia vânzării,
  • cu excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială şi repararea prejudiciului. În aceste cazuri, garanţiile oferite de terţi nu renasc.

Darea în plată este un contract și mijloc de stingere a obligațiilor ce constă în acceptarea de către creditor, la propunerea debitorului, de a primi o altă prestație în locul celei pe care debitorul era obligat inițial să o execute.

Această formă de plată este admisă în baza principiului libertății contractuale. Se poate face numai cu consimțământul creditorului, el neputând fi ținut să primească un alt lucru decât cel ce i se datorează, chiar atunci când valoarea lucrului oferit este egală sau mai mare. Este și un act de dispoziție menit să asigure o plată.

Momentul la care se stinge obligaţia iniţială este acela la care se execută noua prestaţie. Când creditorul acceptă în locul obligaţiei iniţiale de plată o altă prestaţie, respectiv acceptă o creanţă, stingerea obligaţiei iniţiale nu se face prin plată, ci prin cesiunea de creanţă. În acest caz, stingerea obligaţiei de plată are loc la momentul satisfacerii dreptului de creanţă.

Cum se aplică Darea în plată

1. Convenție: debitorul și creditorul încheie o nouă convenție, diferită de contractul inițial. 
2. Transferul proprietății: prin această convenție, debitorul transferă dreptul de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil (sau un alt drept) către creditor. 
3. Stingerea datoriei: realizarea acestui transfer eliberează debitorul de datoria inițială, considerându-se că obligația a fost stinsă. 

Când poți apela la Darea în plată

• Acordul creditorului: darea în plată necesită acordul expres al creditorului. 
• Stingerea altor obligații: este aplicabilă pentru stingerea unei datorii, alta decât cea stabilită prin contractul inițial. 
• Legea dării în plată (pentru credite ipotecare): legea nr. 77/2016 permite, în anumite condiții, ca un consumator să își stingă datoriile dintr-un credit ipotecar prin darea în plată a imobilului ipotecat, fără costuri suplimentare. 

Principiul executării în natură a obligațiilor stabilește o ierarhie în cadrul modalităților de stingere a obligațiilor, care cuprinde:

• plata – executarea exactă și voluntară în natură
• plata silită – executarea silită în natură sau executarea silită prin echivalent
• alte modalități legale – compensația, cesiunea de creanță, darea în plată, confuziunea, remiterea de datorie

Darea în plată pentru stingerea obligațiilor

Nu trebuie confundată stingerea unei obligaţii de plată, care se face prin cedarea unei creanţe, cu stingerea unei obligaţii ca urmare a înlocuirii ei cu o altă obligaţie. În cazul înlocuirii unei obligaţii cu altă obligaţie, stingerea obligaţiei iniţiale de plată are loc de îndată ce creditorul acceptă o atare înlocuire.

După felul obligaţiei de plată, Codul civil face distincţia între:

• a) prestaţia de a da, care constă în constituirea sau în transmiterea unui drept real şi
• b) prestaţia de a face, în care se include şi prestaţia de a preda, care constă în diverse acte materiale.

• Obiectul obligaţiei de a da:
  • în anumite cazuri, se realizează de plin drept,
  • în alte cazuri, se realizează la iniţiativa părţilor sau,
  • într-o a treia situaţie, legea leagă realizarea obligaţiei de a da de momentul executării obligaţiei de predare. În acest din urmă caz, prestaţia de a da se realizează concomitent cu prestaţia de a face.

Darea în plată pentru stingerea obligațiilor se poate face numai cu consimțământul creditorului. El nu poate fi ținut să primească un alt lucru decât cel care i se datorează, chiar atunci când valoarea lucrului oferit este egală sau mai mare. Aplicație a instituției dării în plată este Legea nr. 77 din 2016 .

Conform dispoziţiilor art. 1674 Cod civil, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.
O excepţie de la regula consumării obligaţiei de a da, concomitent cu momentul încheierii contractul, este reglementată în art. 1680 Cod civil, unde se arată că „la vânzarea după mostră sau model, proprietatea se strămută la momentul predării bunului”. În acest exemplu, prestaţia de a da se execută concomitent cu executarea prestaţiei de a preda.

Obliectul obligației de Dare în plată

Obiect al obligaţiei, în calitatea de prestaţie, sunt, deopotrivă, prestaţiile de a da şi prestaţiile de a face.
În ceea ce priveşte obiectul prestaţiilor, din conţinutul dispoziţiilor art. 1480–1491 Cod civil rezultă că el constă din bunuri incorporale, respectiv din drepturi şi acţiuni, şi din bunuri corporale, individual determinate sau determinate generic, precum şi din bani.
În cazul bunurilor incorporale (drepturi şi acţiuni), plata presupune strămutarea dreptului de proprietate către dobânditor. Momentul la care are loc strămutarea diferă după cum strămutarea s-a stabilit prin convenţia părţilor sau are loc în temeiul legii.

Exemplu: dacă bunul a pierit, s-a pierdut sau a fost scos din circuitul civil, fără culpa debitorului, debitorul este ţinut să strămute drepturile şi acţiunile în despăgubiri către creditor.

Executarea obligației depinde de natura prestației

În funcție de obiectul prestației (bun mobil, imobil, bun determinat, bun de gen sau sumă de bani), executarea obligației implică cerințe specifice privind transmiterea proprietății, predarea bunului, conservarea acestuia și condițiile de realizare efectivă a plății.

Când obiectul prestaţiei constă în bunuri mobile corporale, strămutarea dreptului de proprietate implică şi obligaţia de a preda bunul corporal, care trebuie conservat de debitor până la predare. Când obiectul prestaţiei este un imobil, plata cuprinde strămutarea dreptului de proprietate şi a obligaţiei de a preda înscrisurile constatatoare ale dreptului de proprietate pentru efectuarea menţiunilor în cartea funciară.
Când obiectul prestaţiei este un bun individual determinat, obligaţia de predare cuprinde şi obligaţia de a conserva bunul până la predare, iar când obiectul prestaţiei este reprezentat de bunuri de gen, obligaţia de predare trebuie să cuprindă bunuri de calitate cel puţin medie.
Când obiectul prestaţiei este o sumă de bani, plata se consideră executată atunci când debitorul obligaţiei a remis creditorului suma nominală datorată. Mijlocul de plată, în acest caz, poate fi nu numai instrumentul de plată constând în bani, ci poate fi şi un cec sau un alt instrument de plată, acceptat de creditor. În acest din urmă caz, stingerea obligaţiei de plată are loc numai la momentul la care a fost onorat cecul sau orice alt instrument care a fost folosit la plată.

Condițiile Dării în plată (Legea 77/2016)

Darea în plată pentru stingerea obligațiilor trebuie să îndeplinească condițiile obișnuite de valabilitate a oricărei convenții.

• Darea în plată presupune și unele condiții speciale:
  • existența unei obligații valabile, pe care părțile urmăresc să o stingă
  • părțile să întrunească cerințele de a face o plată valabilă
  • debitorul să fie proprietarul bunului dat în plată și să aibă capacitatea de a încheia acte juridice de dispoziție cu privire la bunurile sale.

Condiții specifice

• acceptarea înlocuirii prestației inițiale de către creditor trebuie să fie concomitentă cu plata. Dacă acordul creditorului a intervenit înainte de momentul executării, nu mai suntem în prezența dării în plată, în acest caz efectuându-se o novație prin schimbare de obiect.
• să existe o echivalență valorică relativă între prestația datorată și cea oferită în schimb, cu titlu de dare în plată, în caz contrar, fiind în prezența unei alte operațiuni juridice
• să întrunească condițiile de fond pentru validitatea contractului 

Este necesară îndeplinirea condițiilor de formă specifice transferului de proprietate (forma autentică necesară pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate) dacă darea în plată presupune executarea unei obligații:

1. de a da un imobil
2. de a transfera dreptul de proprietate asupra unui bun imobil în contul plății datorate

Legea nr. 77 din 2016

Legea a introdus o derogare specifică de la Codul Civil, permițând consumatorilor să-și stingă datoriile izvorâte din creditele ipotecare prin darea în plată a imobilului ipotecat. Scopul este de a elibera consumatorul de datorii, fără costuri suplimentare, prin transferul imobilului ipotecat către creditor, cu condiția ca părțile să nu ajungă la alt acord.

Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

1. creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;
2. cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb BNR în ziua încheierii contractului de credit;
3. creditul a fost contractat de consumator cu scopul:

• de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat,
• este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

1. consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit:

• a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul
• va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului

Procedura Dării în plată

Darea în plată nu se face automat. Există o procedură legală strictă, reglementată de Legea nr. 77/2016, care trebuie urmată cu atenție.

1) Notificarea transmisă băncii sau creditorului de către consumator

• Prima etapă este trimiterea unei notificări oficiale către bancă sau creditor, care trebuie:
  • se face prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public,
  • creditorul este informat despre decizia consumatorului de a-i transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar
  • să conțină intenția de a transmite imobilul pentru stingerea datoriei
  • să includă datele contractului de credit și ale imobilului

• Efectele juridice ale notificării:
  • se suspendă plata ratelor
  • se suspendă executarea silită (dacă există)

2) Termenul legal de 10 zile

După primirea notificării, începe să curgă un termen de 10 zile, interval în care creditorul poate accepta procedura sau poate contesta în instanță.

• Dacă banca NU contestă:
  • se consideră că procedura merge mai departe
  • se trece la etapa de transfer al proprietății

• Dacă banca contestă:
  • procesul se judecă în instanță
  • instanța verifică îndeplinirea condițiilor legale

3) Finalizarea procedurii: notar sau instanță

 A) Convocarea creditorului la un notar public

1. notarul este propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate,
2. prin acest act se stinge orice datorie a debitorului format din creditul principal, dobânzi, penalităţi
3. toate acestea izvorăsc din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
4. convocarea se face în cadrul Notificării ce trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite.

• Dacă nu există contestație din partea băncii:
  • părțile se prezintă la notar
  • se semnează actul de dare în plată
  • imobilul este transferat către bancă
    • datoria este ștearsă complet
    • contractul de credit încetează

Transmiterea informaţiilor şi înscrisurilor necesare încheierii actului de dare în plată

Acestea se transmit către creditor cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public. Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere.

• În această perioadă se suspendă:
  • orice plată către creditor, precum şi
  • orice procedură judiciară sau
  • orice procedură extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

Suspendarea dreptului creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor

• suspendarea este și împotriva garanţilor personali sau ipotecari,
• suspendarea este de la data primirii notificării

Contestarea, de către creditor, a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a procedurii

• procedura impune respectarea termenului de 10 zile de la data comunicării notificării
• cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul
• apelul împotriva hotărârii pronunţate se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate

Prezentarea creditorului la notarul public

• notarul este indicat în notificarea prealabilă a debitorului,
• prezentarea creditorului la notar se face în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației

B) Prin instanță (dacă banca se opune)

Dacă banca contestă notificarea se deschide un proces. Instanța analizează dacă există impreviziune (dezechilibru contractual) și dacă sunt îndeplinite condițiile legii.

• Dacă instanța admite cererea:
  • dispune transferul imobilului
  • constată stingerea datoriei

• Dacă respinge:
  • procedura nu se finalizează
  • debitorul rămâne obligat la plată

Cerere către instanță

• cererea se face de către debitor
• scopul cererii către instanță este pronunţarea unei hotărâre
• prin hotarâre:
  1. să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar
  2. să se transmită dreptul de proprietate către creditor, în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege.
• cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.
• până la soluţionarea definitivă a cererii se menţine suspendarea:
  • oricărei plăţi către creditor, precum şi
  • oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

Stingerea oricărei datorii a debitorului faţă de creditor

• creditorul nu poate solicita sume de bani suplimentare:
  • de la momentul încheierii contractului translativ de proprietate,
  • respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive
  • nici de la codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.

 Aplicarea Legii nr. 77 din 2016

• atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare
• cât şi contractelor încheiate după această dată.
• pentru echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile OUG a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
• Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul „Prima casă” aprobat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60/2009.

Avantaje și dezavantaje ale Dării în plată

Procedura de dare în plată, reglementată prin Legea nr. 77/2016, poate fi o soluție eficientă pentru debitorii aflați în dificultate financiară. Ea are avantaje și dezavantaje.

Avantaje

• Stingerea completă a datoriei
  • prin transferul imobilului către bancă, datoria este ștearsă integral, chiar dacă valoarea creditului depășește valoarea imobilului.
• Oprirea executării silite
  • din momentul transmiterii notificării se suspendă executarea silită și plata ratelor
• Protecție legală pentru debitori
  • legea a fost creată pentru a corecta dezechilibrele dintre bancă și consumator
• Eliminarea stresului financiar pe termen lung
  • după finalizarea procedurii nu mai există obligații ulterioare față de bancă.

Dezavantaje

• Pierderea imobilului prin renunțarea la locuință.
• Posibilitatea unui proces
  • Banca poate contesta notificarea, ceea ce duce la durată mai mare, costuri juridice, incertitudine,
• Condiții stricte de aplicare: nu orice debitor se încadrează. Trebuie îndeplinite cerințele legale, uneori trebuie demonstrată impreviziunea,
• Impact asupra istoricului financiar, putând afecta accesul la viitoare credite, scorul de bonitate.

Efectele Dării în plată

Darea în plată pentru stingerea obligațiilor operează ca o variantă a plății și, în principiu, produce aceleași efecte, stingând obligația cu toate garanțiile și accesoriile ei. Principalul efect este stingerea obligației inițiale. 

Dacă obligația principală este stinsă, obligațiile accesorii (cum ar fi fideiusiunea, garanția) se sting și ele, chiar dacă creditorul pierde ulterior bunul dat în plată. 

Dacă prestația inițială a avut o valoare mai mare decât prestația executată, depășind astfel condiția echivalenței rezonabile, debitorul este obligat să plătească o sultă. Operațiunea ar putea fi considerată o liberalitate, adică o iertare parțială de datorie, cu titlu gratuit, eventual o remitere de datorie cu titlu gratuit.

Dacă noua prestație are o valoare superioară, creditorul inițial poate:

• să devină debitor al excedentului față de prestația care îi este datorată și
• să plătească astfel o diferență de valoare.Dacă darea în plată se realizează prin transferul în contul datoriei a unui drept de proprietate sau un alt drept real, este obligatorie garanția de evicțiune și vicii ascunse (art 1492 alin.2 Cod civil).

Principalul efect este stingerea obligației inițiale. Dacă obligația principală este stinsă, obligațiile accesorii (cum ar fi fideiusiunea – garanția) se sting și ele, chiar dacă creditorul pierde ulterior bunul dat în plată. 

a) Stingerea obligației

Este condiționată de efectuarea unei plăți valabile. Simpla acceptare a noii prestații nu liberează pe debitor. Acesta va fi liberat numai când noua prestație este executată

b) Transferul dreptului de proprietate

Când darea în plată are ca obiect un bun individual determinat produce efectul translativ de proprietate din momentul realizării acordului de voință.

• Dacă creditorul a primit un bun dat în plată și ulterior este evins de un terț sau descoperă viciile ascunse ale lucrului, are de ales între:
  • a valorifica garanția contra evicțiunii și garanția contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vânzării și
  • a solicita prestația inițială și repararea prejudiciului

 c) Stingerea garanțiilor și accesoriilor vechii obligații

• Garanțiile oferite de terți în legătură cu obligația inițială nu vor renaște în cazurile:
  • caducității convenției de dare în plată și
  • reactivarea vechii prestații a debitorului

 Au drept efect caducitatea convenției de dare în plată și reactivarea vechii prestații a debitorului:

• evingerea creditorului de către un terț sau
• descoperirea viciilor ascunse

Comparare Darea în plată vs Vânzarea-cumpărarea

• Natura juridică a procedeului dării în plată pentru stingerea obligațiilor a generat o analiză comparativă cu vânzarea-cumpărarea când:
  • prestația inițială a constat în plata unei sume de bani, iar
  • creditorul acceptă în locul ei plata unui lucru

 Asemănări

• Între darea în plată și contractul de vânzare asemănările se referă la:
  • condițiile de valabilitate și
  • garanțiile specifice

Pentru valabilitatea ei, darea în plată pentru stingerea obligațiilor trebuie să îndeplinească și condițiile generale de valabilitate a oricărei plăți. Când se înfățișează ca o vânzare, este supusă acelorași cerințe legale și condiții de validitate, în funcție de regimul juridic al bunului dat în plată.

Deosebiri

• Deosebirile între darea în plată și vânzare constau în următoarele:
  • Vânzarea-cumpărarea se face la un preț care este întotdeauna o suma de bani;
  • Darea în plată se poate efectua fără existența unui preț, când o obligație de a face este stinsă prin plata unui lucru
    • Vânzarea-cumpărarea poate avea ca obiect bunuri viitoare, în schimb, concomitent cu acceptarea de către creditor a înlocuiri prestației inițiale.
    • Darea în plată nu poate opera fără transferul proprietății și predarea lucrului

Ca o aplicare a instituției Dării în plată este Legea nr. 77 din 2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare prin cesionarea creanțelor deținute asupra consumatorilor.

Darea în plată vs executare silită – tabel comparativ

Criteriu	Darea în plată	Executare silită
Inițiativa procedurii	Debitorul inițiază procedura	Creditorul (banca) inițiază
Control asupra situației	Ridicat – debitorul decide	Redus – procedură impusă
Stingerea datoriei	Se șterge integral	Poate rămâne diferență de plată
Soarta imobilului	Transfer direct către bancă	Vânzare prin licitație publică
Valoarea imobilului	Nu contează valoarea de piață	De multe ori subevaluat la licitație
Executare silită	Se suspendă prin notificare	Este procedura în sine
Durata	Relativ rapidă (dacă nu e contestată)	Poate fi lungă și imprevizibilă
Costuri	Moderate (notar / avocat)	Pot crește (executor, taxe, penalități)
Impact psihologic	Mai redus	Ridicat (presiune, incertitudine)
Intervenția instanței	Doar dacă banca contestă	Frecvent necesară
Condiții legale	Trebuie îndeplinite condițiile din Legea 77/2016	Nu depinde de acordul debitorului
Rezultat final	Închidere definitivă a datoriei	Posibilă datorie rămasă

Întrebări frecvente privind Darea în Plată

Cine poate beneficia de Darea în plată?

Persoanele fizice care au contractat credite ipotecare și îndeplinesc condițiile din Legea nr. 77/2016.

Se șterge complet datoria?

Da, prin transferul imobilului către creditor, obligația se stinge integral.

Este nevoie de acordul băncii?

În dreptul comun da, dar legea specială permite procedura și fără acord în anumite condiții.

Ce se întâmplă dacă banca refuză?

Se poate introduce acțiune în instanță pentru constatarea stingerii datoriei.