Recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale

 Recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale, art. 9 din Legea nr.200/2004 

 (1) În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, ca şi diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, diplomele prevăzute la art. 8 obţinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeaşi profesie în statul membru de origine sau de provenienţă.

(2) În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, de asemenea, ca şi diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, toate diplomele reglementate la art. 14 eliberate într-un stat membru, care dau titularului dreptul de a exercita această profesie în respectivul stat membru. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată, în România, de absolvirea unui ciclu de studii de învăţământ superior cu o durată mai mare de 4 ani.

Recunoașterea diplomelor obținute în străinătate

Problema recunoașterii diplomelor obținute în străinătate, în vederea practicării pe teritoriul României a diferitelor profesii de către cetățenii străini, se numără printre chestiunile cele mai importante în materia angajării străinilor.

În ceea ce privește cetățenii europeni, în acest domeniu a fost adoptată Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

 Dreptului solicitantului de a alege

Conform prevederilor art.11 din Legea nr.200/2004, autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia:

• să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau
• să susţină o probă de aptitudine, în următoarele cazuri:

1. dacă formarea solicitantului privește domenii teoretice sau practice, substanțial diferite față de cele cerute în România pentru obținerea diplomei de învățământ superior, necesară pentru a practica respectiva profesie;
2. dacă formarea solicitantului privește domenii teoretice sau practice, substanțial diferite față de cele cerute în România pentru obținerea diplomei de învățământ superior, necesară pentru a practica respectiva profesie;
3. dacă profesia respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activități profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiași profesii în statul membru de origine sau de proveniență al solicitantului și dacă diferența corespunde unei formări specifice cerute în România și acoperă domenii care diferă substanțial de cele acoperite de diploma deținută de solicitant;
4. dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puțin un an decât cea cerută în România.

Dreptul autorităților române de a dispune

Prin excepţie de la principiul dreptului solicitantului de a alege, autorităţile competente române pot dispune:

1. fie un stagiu de adaptare,
2. fie o probă de aptitudini, dacă:

• a) titularul unei calificări profesionale solicită recunoaşterea calificărilor sale profesionale atestată printr-o diploma ce atestă nivelul de formare;
• b) titularul unei calificări profesionale atestată printr-un certificat;
• c) pentru medicii care au o formare de bază, medicii specialişti, asistenţii medicali generalişti, medicii dentişti, medicii dentişti specialişti, medicii veterinari, moaşele, farmaciştii şi arhitecţii, în cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile de practică profesională efectivă şi legală prevăzute de lege, pentru a beneficia de drepturi castigate și
• d) pentru arhitecţi, în cazul în care solicitantul este titularul unei calificări care nu  este prevăzută în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 932/2010, cu modificările ulterioare;
• e) pentru medicii şi medicii dentişti aflaţi în situaţia prevăzută la art. 1 alin. (4) lit. c);
• f) pentru asistenţii medicali specializaţi, în cazul în care solicitantul doreşte să obţină recunoaşterea calificărilor în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali generalişti sau de asistenţi specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, care au urmat o formare conducând la posesia titlurilor de calificare recunoscute automat;
• g) pentru persoanele care sunt titulari ai unui titlu de calificare obţinut pe teritoriul unui stat terţ, dacă titularul său are o experienţă profesională în profesia în cauză de 3 ani pe teritoriul statului membru unde a obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale şi doreşte să exercite în România o profesie reglementată

 Atestatul de competenţă

Atestatul de competenţă reprezintă orice document care:

• a) certifică formarea profesională, care nu face parte dintre cele prevăzute la art. 8, 14 şi 15; sau
• b) este acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru în baza unei aprecieri a calităţilor personale, aptitudinilor sau cunoştinţelor titularului, considerate esenţiale pentru exercitarea unei profesii, fără a solicita dovada unei pregătiri ori formări profesionale prealabile; sau
• c) atestă exercitarea cu normă întreagă a profesiei timp de 3 ani consecutivi sau într-o perioadă de timp echivalentă, cu normă redusă, timp de 10 ani consecutivi; sau
• d) certifică o formare generală dobândită la nivelul învăţământului primar sau secundar, care să ateste că titularul acestei formări posedă cunoştinţe generale.

 Acte necesare pentru întocmirea dosarului pentru recunoașterea diplomelor

Dosarul pentru recunoașterea diplomelor obținute de cetățenii statelor terțe în cadrul sistemelor de învățământ:

• va fi înaintat de firma angajatoare
• va cuprinde:

1. număr de la registratură;
2. cerere tip adresată Ministerului Educației prin care se solicită recunoașterea actului de studiu (se vor menționa adresa și telefonul firmei);
3. actul de studii în copie xerox legalizată, dacă este în limba română, sau traducere legalizată în original;
4. copie xerox după pașaportul cetățeanului străin (pagina/paginile care cuprind datele de identificare);
5. adresa din partea firmei cu specificarea postului pe care respectiva persoana urmează să îl ocupe;
6. copie după certificatul de înmatriculare al firmei;
7. delegație pentru un angajat al companiei, care va depune dosarul și va ridica atestatul de recunoaștere;
8. dovada achitării sumelor percepute pentru recunoașterea atestatului, în original sau copie certificată.

Condiții pentru validare dosar acte

Actele de studii:

• vor purta Apostilla Conventiei de la Haga (pentru statele care sunt parte la convenție) sau Supralegalizare sau
• vor fi însoțite de adeverința de autentificare emisă de către autoritățile competente din țara de proveniență având în vedere ca, în condițiile unei recunoașteri automate, prevalează recunoașterea instituției de învățământ din statul de origine.

Atestatul de competenţă reprezintă orice document care:

1. certifică formarea profesională, care nu face parte dintre cele prevăzute la art. 8, 14 şi 15; sau
2. este acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru în baza unei aprecieri a calităţilor personale, aptitudinilor sau cunoştinţelor titularului, considerate esenţiale pentru exercitarea unei profesii, fără a solicita dovada unei pregătiri ori formări profesionale prealabile; sau
3. atestă exercitarea cu normă întreagă a profesiei timp de 3 ani consecutivi sau într-o perioadă de timp echivalentă, cu normă redusă, timp de 10 ani consecutivi; sau
4. certifică o formare generală dobândită la nivelul învăţământului primar sau secundar, care să ateste că titularul acestei formări posedă cunoştinţe generale.

Recunoaşterea calificărilor profesionale de către autorităţile competente permite beneficiarilor:

• să aibă acces, în România la aceeaşi profesie, respectiv activitate profesională precum cea pentru care sunt calificaţi în statul membru de origine şi
• să o exercite în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români.

Autorităţile competente acordă acces parţial, de la caz la caz, la o activitate profesională pe teritoriul României, doar dacă sunt întrunite toate condiţiile următoare:

1. profesionistul este calificat pe deplin pentru a exercita în statul membru de origine activitatea profesională pentru care solicită accesul parţial în România;
2. diferenţele ca atare dintre activitatea profesională exercitată legal în statul membru de origine şi profesia reglementată în România sunt atât de mari încât aplicarea de măsuri de compensare ar însemna să se ceară solicitantului să urmeze întregul program de educaţie şi formare cerut în România pentru a avea acces deplin la profesia reglementată în România;
3. activitatea profesională poate fi separată în mod obiectiv de alte activităţi care intră în cadrul profesiei reglementate în România. Autoritatea competentă ia în considerare situaţia în care activitatea profesională poate fi întreprinsă în mod autonom în statul membru de origine.

  Accesul parţial poate fi respins dacă:

• un astfel de refuz se justifică prin motive imperative de interes general,
• este necesar pentru a asigura atingerea obiectivului urmărit şi
• nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

Motivele imperative de interes general reprezintă motivele recunoscute ca atare în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Se examinează în conformitate cu Legea nr.200/2004 privind recunoașterea diplomelor

• cererile în vederea stabilirii şi
• cererile în vederea prestării temporare şi ocazionale de servicii în statul membru gazdă privind activităţi profesionale care au implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică.

Ca urmare a acordării accesului parţial, activitatea profesională se exercită în temeiul titlului profesional al statului membru de origine. Autorităţile competente pot impune utilizarea respectivului titlu profesional în limba română.

Profesioniştii cărora li s-a acordat acces parţial indică în mod clar beneficiarilor serviciilor domeniul activităţilor lor profesionale.