Dreptul de moștenire – Vocatia la mostenire
Vocatia la moștenire- Dreptul de moştenire este definit ca fiind modul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viaţă (art 953 Cod civil).
- În actualul cod civil moştenirea este definită ca un mod de transmitere a patrimoniului.
- În vechiul cod civil moştenirea era tratată ca un mod de dobândire a proprietăţii bunurilor.
DREPTUL DE MOȘTENIRE – CONDIȚII GENERALE
Indiferent dacă este vorba despre o moştenire legală, testamentară sau contractuală, o persoană poate moşteni, dacă întruneşte, în mod cumulativ, următoarele trei condiţii:
- să aibă capacitate succesorală, adică să existe la momentul deschiderii moştenirii, să aibă aptitudinea de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor pe care le implică calitatea de succesor;
- să aibă vocaţie la moştenire (în temeiul legii sau în temeiul testamentului);
- să nu fie nedemnă de a moşteni
Vocația la moştenire
Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament (art. 962 Cod civil).
Vocaţia succesorală sau chemarea la moştenire este conferită:
- fie prin voinţa legii
- fie prin voinţa lui de cujus exprimată prin testament sau donaţie de bunuri viitoare
Determinarea persoanelor care au vocaţie succesorală poartă denumirea de devoluţiune succesorală (legală sau testamentară).
Vocația la moștenire poate fi:
- vocatia generală (eventuală) bazată pe principiul reciprocității atunci când desemnează vocaţia potenţială (eventuală) a unor persoane de a culege moştenirea lăsată de o altă persoană
- vocația concretă (efectivă, utilă) când persoanele care culeg în mod efectiv moştenirea sunt determinate cu ajutorul devoluţiunii succesorale
VOCAȚIA SUCCESORALĂ GENERALĂ
Vocaţia succesorală generală este chemarea la moştenire, în temeiul legii, a tuturor rudelor defunctului şi, împreună cu acestea, a soţului supravieţuitor.
Limitele legale ale vocaţiei succesorale:
- pe linie colaterală vocaţia succesorală legală la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv,
- în linie dreaptă ascendentă sau descendentă, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul
Vocaţia generală sau potenţială nu le garantează rudelor până la gradul IV care sunt chemate la moştenire alături de soţul supravieţuitor că vor culege moştenirea lăsată de defunct sau o parte din aceasta. Vocaţia lor concretă de a culege efectiv moştenirea în cauză este determinată prin devoluţiunea succesorală legală.
În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii (art 963 alin.3 Cod civil).
În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite astfel:
- bunurile imobile la unitatea administrativ-teritorială în a cărei circumscripție teritorială se aflau la data deschiderii moștenirii
- bunurile mobile incorporale (actiuni, părti sociale, drepturi patrimoniale de autor) la unitatea administrativ-teritorială de la ultimul domiciliu al defunctului
- bunurile mobile corporale supuse înregistrării (autoturisme, utilaje agricole, ambarcaţiuni) la unitatea administrativ-teritorială în a cărei evidenţă sunt înregistrate.
Statul este reprezentat în teritoriu de unităţile administrativ-teritoriale și prin intermediul acestora culege moștenirile.
VOCAŢIA SUCCESORALĂ CONCRETĂ (EFECTIVĂ SAU UTILĂ)
A fost instituită o ordine de chemare concretă la moştenire a rudelor defunctului ca să se evite împărţirea averilor succesorale în foarte multe părţi de o valoare neînsemnată.
Condiţiile pentru ca o persoană să fie chemată efectiv la moştenire în temeiul legii (să aibă vocaţie succesorală concretă):
- să facă parte din categoria moştenitorilor legali cu vocaţie general
- persoana în cauza să nu fie înlăturată de la moştenire de o alta, cu vocaţie generală, dar chemată de lege în rang preferabil
- persoana cu rang preferabil are vocaţie concretă, utilă.
Ordinea de preferinţă se stabilește în funcţie de clasa de moştenitori şi gradul de rudenie. Acest criteriu stă la baza a două principii:
- principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege (între moştenitorii din clase diferite);
- principiul proximităţii gradului de rudenie (între moștenitorii din aceeași clasă)
Prin aplicarea acestor principii sunt determinate, în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii, persoanele cu vocaţie succesorală legală concretă (utilă) la moştenirea defunctului.
