Efectele nulitatii absolute sau relative a actului juridic civil

Efectele nulității absolute sau relative a actului juridic civil sunt:

• restabilirea situației anterioare,
• anularea actului subsecvent,
• retroactivitatea nulității.

Nulitatea absolută – este sancţiunea ce intervine în caz de nerespectare a unei norme de drept care ocroteşte un interes general, public. Nerespectarea este cu ocazia încheierii unui act juridic.

Art. 1247 Cod civil   Nulitatea absolută

1. Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.
2. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de actiune sau de exceptie.
3. Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.
4. Contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege.

Nulitatea relativă – este sancţiunea ce intervine în caz de nerespectare a unei norme de drept care ocroteşte un interes particular, privat. Nerespectarea este cu ocazia încheierii unui act juridic și se mai utilizează termenul de anulabilitate.

Art. 1248 Cod civil   Nulitatea relativă

1. Contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.
2. Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată.
3. Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanța judecătorească.
4. Contractul anulabil este susceptibil de confirmare

Deosebirile dintre nulitatea absolută şi relativă sunt numai de ordin procedural. Sub aspectul influenţei pe care îl au asupra actului juridic, nu există deosebiri. Atât nulitatea absolută cât şi cea relativă desfiinţează în aceeaşi măsură actul juridic încheiat cu nerespectarea condiţiilor legale.

Art. 1251 Cod civil Cauzele de nulitate relativă

Contractul este anulabil când:

• au fost nesocotite dispozitiile legale privitoare la capacitatea de exercitiu,
• când consimtământul uneia dintre părti a fost viciat,
• precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege. 

Cauze care atrag nulitatea relativă

• viciile de consimţământ- eroarea, dolul, violenţa, leziunea
• lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil:
• actul este încheiat de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu – minorul sub 14 ani şi interzisul judecătoresc
• actul este încheiat fără încuviinţarea ocrotitorului legal şi este lezionar pentru minorul între 14-18 ani
• actul s-a încheiat fără încuviinţarea autorităţii tutelare
• actul s-a încheiat în lipsa sau cu depăşirea puterilor pentru persoana juridică precum şi nerespectarea unor incapacităţi
• nerespectarea dreptului de preemţiune

Efectele nulității actului juridic civil

Se înţelege consecinţele aplicării sancţiunii nulităţii:

• actul juridic este desfiinţat în întregime sau în parte ca urmare a constatării nulităţii
• raportul juridic generat de contractul lovit de nulitate este desființat, restabilindu-se lagalitatea

Nulitatea:

• totală desfiinţează actul juridic în întregime
• parţială înlătură numai acele efecte ale actului juridic care contravin legii

Retroactivitatea nulităţii

Nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor ci şi pentru trecut. Efectele nulităţii se produc chiar din momentul încheierii actului juridic civil. Acest principiu contribuie la asigurarea ordinii de drept. În unele situaţii, ca excepţie, nulitatea produce efecte numai pentru viitor:

• cazul căsătoriei putative – efectele declarării nulităţii sunt înlăturate faţă de soţul ce a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei.  Păstrează statutul de soţ dintr-o căsătorie valabilă pe perioada cuprinsă între momentul încheierii căsătoriei şi cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de anulare a căsătoriei
• cazul copiilor dintr-o căsătorie anulată– anularea căsătoriei nu produce nici un efect faţă de copii din această căsătorie, nici pentru trecut nici pentru viitor
• modificarea numelui de familie numai pentru viitor în cazul anulării recunoaşterii filiaţiei precum şi în cazul anulării căsătoriei

Restabilirea situaţiei anterioare

Repunerea în situaţia anterioară are la bază regula potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit. Părţile raportului juridic născut din actul respectiv trebuie să ajungă în situaţiile avute la momentul încheierii actului, nu şi terţii.

Anularea actului subsecvent

Se aplică ca urmare a anulării actului iniţial. Constatarea nulităţii actului juridic iniţial atrage şi desfiinţarea dreptului corespunzător al dobânditorului.

Excepţia când anularea actului juridic iniţial nu atrage şi anularea actului juridic subsecvent, acesta fiind menţinut sunt:

• actele de conservare sau de administrare a bunului sau
• actele de dispoziţie cu titlu oneros cu un subdobânditor de bună-credinţă ori în cazul uzucapiunii.

Reguli care înlătură principiul quod nullum est, nullum producit effectum (ce nu există nu produce nici un efect)

Conversia actului juridic

Este manifestarea de voinţă calificată ca echivalentă unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic.

Condiţii de aplicare:

• să existe un element de diferenţă între actul juridic nul şi actul juridic ce urmează a fi considerat valabil
• actul juridic pentru care a fost emisă manifestarea de voinţă să fie anulat efectiv şi total
• actul juridic ce urmează a fi socotit valabil să îndeplinească toate condiţiile de validitate, iar acestea să se regăsească în chiar actul juridic desfiinţat

Manifestarea de voinţă a părţii sau a părţilor să fie favorabilă conversiunii, adică să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii

Principalele aplicaţii ale conversiunii actului juridic sunt:

• cazul manifestării de voinţă nulă ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare
• cazul actului de înstrăinare lovit de nulitate, însă valabil ca act de revocare a legatului ce avea ca obiect bunul la care se referea şi actul de înstrăinare desfiinţat
• cazul actului de înstrăinare a unui bun succesoral de către moştenitor, nul ca atare, însă valabil ca act de acceptare a succesiunii

Valabilitatea aparenţei în drept

Valabilitatea aparenţei în drept este cea care justifică menţinerea validităţii actelor cu titlu oneros încheiate de terţii de bună credinţă cu titularul aparent al unui drept. Este condiţionat ca aparenţa să fie cunoscută public. Este regula care înlătură nulitatea unui act juridic încheiat într-o situaţie de eroare comună, obştească.

Răspunderea civilă delictuală

Limitarea efectelor nulităţii

Efectele prin nulitatea parţială- sunt limitate,  nulitatea relativă a contractului trebuie să devină o sancţiune subsidiară. Trebuie să fie aplicată doar în cazurile în care:

• regularizarea nu este posibilă, fie material, fie juridic, sau
• desfiinţarea contractului apare ca fiind singura posibilitate de a repara prejudiciul suferit de victimă. Nulitatea parţială reprezintă o sancţiune în interesul părţii care contractează de pe o poziţie inferioară, când menţinerea contractului reprezintă o utilitate deosebită.

Confirmarea a fost definită drept actul prin care o persoană renuntă unilateral să se prevaleze de nulitatea relativă a unui act juridic, şi care expres sau tacit, poate să rezulte dintr-o executare spontană. Se poate aplica doar la sancţiunea nulităţii relative.

Nimeni nu poate renunţa decât la un drept ce îi aparţine, implicit, nu poate confirma decât un act afectat de o sancţiune menită să protejeze un interes privat. Confirmarea trebuie să fie rezultatul unui consimţământ integru, realizat în cunoştinţă de cauză şi cu intenţia de a valida actul juridic anulabil.