Asociatiile actori sociali economici

Asociațiile actori sociali economici sunt reglementate prin O.G. nr. 26 din 2000 asociații si fundații. Asociaţiile şi fundaţiile constituite potrivit prezentei ordonanţe sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

Rolul asociațiilor ca actori economici

• Creare de locuri de muncă: asociațiile, în special cele care funcționează ca organizații non-profit sau cu scopuri sociale, angajează personal, contribuind astfel la crearea de locuri de muncă și la reducerea șomajului. 
• Stimularea economiei locale: prin achiziționarea de bunuri și servicii, prin contractele cu alți furnizori și prin implicarea în proiecte locale, asociațiile contribuie la dinamica economică a comunității. 
• Acces la fonduri și finanțări: asociațiile pot accesa fonduri naționale și internaționale, inclusiv de la autoritățile publice pentru a-și finanța activitățile și a-și extinde impactul. 

Asociaţiile sunt actori social-economici

• împărtăşesc valorile democraţiei, primatul individului şi al obiectivelor sociale faţă de capital şi profit,
• funcţionează pe baza principiilor solidarităţii, responsabilităţii colective, participării active a membrilor şi reinvestirii rezultatelor în atingerea scopurilor sociale,
• reprezintă o componentă esenţială a economiei sociale, contribuind la coeziunea socială, la incluziunea persoanelor vulnerabile şi la dezvoltarea durabilă a comunităţilor.

Prin activităţile lor, asociaţiile nu urmăresc obţinerea de profit în sensul tradiţional al economiei de piaţă, ci îşi propun să răspundă unor nevoi sociale, culturale, educaţionale sau de mediu. Ele colaborează adesea cu instituţii publice, întreprinderi private şi alţi actori ai societăţii civile pentru a construi reţele de sprijin, a promova drepturile omului şi a întări democraţia participativă.

Art. 4 din O.G. nr. 26 din 2000 asociații si fundații

”Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial”.

Asociatiile sunt suport

• al activităților caritabile, culturale, politice,
• mod de organizare privilegiat al unor îndeletniciri (pescari sportivi, vânători, etc),
• instrument de cooperare economică,
• grupări ai căror membri pun în comun de o maniera permanentă cunoștințele sau activitatea lor în alt scop decât împărțirea beneficiilor,
• sunt un semn de vitalitate socială.

1. Nu este interzis asociațiilor să realizeze profituri.
2. Se interzice ca profiturile să fie repartizate între societari.

O asociație neavând scop lucrative:

• nu poate fi instrumentul unei constrângeri sociale,
• nu poate avea prerogative care să atenteze la drepturile și libertățile altuia.

ISTORIC

Primul model care corespunde sistemelor social-democratice din țările scandinave, sunt Suedia și Danemarca:

• au o largă sprijinire pe stat ca organizator al societății,
• consideră serviciile sociale ca o “colectivizare a nevoilor” acordând prioritate integrării sociale și egalității de gen.

În acest cadru, rolul asociaților a fost acela:

• de a execita presiune socială pentru a da glas cererilor,
• de a mobiliza rețele pentru execitarea de presiuni, astfel încât beneficiile să fie furnizate în cadrul serviciilor publice.

A doua configurație, care corespunde modelului liberal și celui dual, serviciile lipsesc în mare parte.

Sub sistemul liberal al statului bunăstării caracteristic Marii Britanii:

• intervenția guvernului este concentrată pe cele mai dezavantajate sectoare ale populației
• neutralitatea în domeniul furnizării de servicii a fost menținută
• corolarul acesteia este lipsa grijii față de copil, ceea ce face ca o mare parte dintre femei să fie nevoite să lucreze numai cu program redus.

Numărul limitat de servicii nonpiață reglementate de guvern este caracteristic sistemelor duale specifice sudului Europei – Spania, Italia, Portugalia. Concentrate pe transferul de bani, asemenea sisteme echivalează serviciile și dau protecție unor oameni care sunt bine integrați pe piața muncii, pe seama celor prinși în slujbe nesigure sau în economia informală.

Aici accesul la drepturi nu este nici universal și nici egal, ci operează pe baza cunoștințelor personale, privilegiului și patronajului.

În ambele configurații de mai sus, rolul asociațiilor ca producători de bunuri sau servicii este foarte limitat, dar din motive diferite:

• în modul universalist crearea de multe servicii noi cu sarcinile care erau îndeplinite anterior de sectorul particular este trecută pe seama guvernului
• în modelul liberal și în cel dual există o externalizare slabă a serviciilor, care sunt menținute în sectorul particular, sarcinile rămânând în cea mai mare parte îndeplinite de femei.

A treia configurație corespunde unui sistem corporatist.

În contrast cu celelalte două, această configurație asigură asociațiilor un rol major ca furnizori de servicii. Reglementări ierarhice guvernează relațiile dintre asociații și govern. Serviciile asociative sunt considerate o parte integrantă a politicilor sociale finanțate prin taxe sau contribuții de asigurare socială.

Statul stabilește regulile pentru modul în care serviciile sunt furnizate și pentru ocupațiile remunerate care furnizează aceste servicii. Dacă regulile sunt respectate, finanțarea este asigurată prin redistribuire. Reglementarea de către stat a adus asociațiile mai aproape de guvern și le-a sugerat formarea de federații mari la nivel de țară (afiliate partidelor politice, bisericilor, Crucii Roșii).

ROLUL ASOCIAȚIILOR

Asociațiile sunt actori sociali-economici, împărtășesc:

• valorile democrației
• primatul individului și al obiectivelor sociale față de capital, și
• sunt dedicate membrilor lor și interesului general.

Se disting de întreprinderile comerciale prin faptul ca nu activează pentru profit, scopul lor fiind acela de a contribui la interesul general.

Asociațiile sunt un loc pentru exprimare și informare.

Ele joacă diferite roluri în societate, cum sunt:

• furnizarea de servicii,
• activități militante,
• asistență,
• integrare și
• pregătire.

Ele răspund nevoii exprimate la toate nivelurile mulțumită rolului lor de actori sociali:

•  sunt parteneri în definirea, implementarea și urmărirea politicilor publice și
• sunt parteneri ai autorităților publice în misiunea lor de a asigura servicii de interes general.

Astfel, asociațiile își asumă un rol social și sunt implicate în dezvoltarea de acțiuni colective, de dezvoltare locală, durabilă pentru oameni, asigurând o adevărată productivitate socială.

Asociațiile, între care organizațiile neguvernamentale (ONG) sunt cele mai cunoscute forme de organizare ce includ:

• organizații caritabile,
• organizații de ajutor,
• sindicate,
• societăți profesionale sau academice,
• asociații ale consumatorilor,
• partide politice,
• biserici sau societăți religioase,
• abordând aspecte culturale, recreaționale, educaționale, cetățenești sociale și îngrijirea sănătății, de mediu, cluburi sportive,
• care reunesc un număr mare de organizații cu milioane de membri individuali.

Aceste asociații se bazează în foarte mare măsură pe voluntari, în timp ce subsectorul piața al economiei sociale (cooperativele, societățile mutuale, companiile similare) practic nu are voluntari, cu excepția întreprinderilor sociale.

CONSTITUIRE

Principiul libertății de asociere, principiu fundamental, permite oricărei persoane fizice sau juridice să constituie asemenea grupări fără autorizație sau declarație prealabilă. Actele de constituire a asociațiilor sunt guvernate de O.G. nr. 26 din 2000 asociații și fundații.

O asociație nedeclarată nu beneficiază de personalitate juridică. Pentru a dobândi această personalitate juridică, ea trebuie înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul. Asociația va deveni persoană juridică din momentul înscrierii ei în acest registru.

În vederea dobândirii personalității juridice, membrii asociației încheie actul constitutiv și statutul asociației în formă autentică sau atestat de avocat.

Actul Constitutiv trebuie sa cuprindă (art 6 alin. 2 din OG nr. 26 din 2000 asociații si fundații) sub sancţiunea nulităţii absolute:

1. datele de identificare a membrilor asociaţi: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
2. exprimarea voinţei de asociere şi precizarea scopului propus;
3. denumirea asociaţiei;
4. sediul asociaţiei;
5. durata de funcţionare a asociaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
6. patrimoniul iniţial al asociaţiei; activul patrimonial, în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei, este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaţilor. În cazul aportului în natură, forma autentică a actului constitutiv şi a statutului este obligatorie;
7. componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;
8. persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;
9. semnăturile membrilor asociaţi.

Statutul cuprinde (art 6 alin. 3 din O.G. nr. 26 din 2000 asociații si fundații), sub sancţiunea nulităţii absolute:

1. elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor precizate la lit. g) şi h);
2. precizarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei;
3. modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
4. drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
5. categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei;
6. atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;
7. destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei, cu respectarea dispoziţiilor art. 60.

Potrivit prevederilor O.G. nr. 26 din 2000 asociații si fundații art.4 si art.6 alin 2 lit. f :

• numărul minim al membrilor unei asociații este de trei,
• activul patrimoniului său inițial trebuie să aibă o valoare de cel puțin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociației.

Asociația devine persoană juridică din momentul înscrierii în:

• în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie urmează să-şi aibă sediul,
• pe baza unei cereri înregistrată de oricare dintre membrii asociaţi,
• pe baza împuternicirii date în condiţiile art. 6 alin. 2 lit. h.

 Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:

1. actul constitutiv;
2. statutul asociaţiei;
3. actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
4. dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.

În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere și a documentelor prevăzute la art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 26 din 2000 judecătorul desemnat verifică legalitatea acestora și dispune, prin încheiere, înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

UTILITATE PUBLICĂ

 Capitolul VI al O.G. nr. 26 din 2000 asociatiile si fundațiile reglementează asociatiile, fundațiile și federațiile recunoscute ca fiind de utilitate publică.

Prin utilitate publică, în sensul acestei legi, se înțelege orice activitate care se desfășoară în domenii de interes public general sau al unor colectivități. Recunoașterea unei asociații sau fundații de utilitate publică se face prin hotarare a Guvernului.

Orice asociație cu personalitate juridică:

• poate să exercite acțiunile necesare apărării intereselor sale proprii,
• însă este mai dificil de admis exercitarea acțiunilor destinate să asigure apărarea unor interese colective cu caracter economic, religios, ideologic, etnic.

În aceste din urmă cazuri sunt admisibile sub rezerva de a se verifica:

• faptul că interesul invocat nu se confundă cu interesul general (care nu ține decât de stat) și
• ca acest interes să între în obiectul asociației

Aceste verificări se impun a se face în cazul în care acțiunea este adusă în fața unei jurisdicții civile cu scopul de a se obține daune-interese destinate:

• să repare un prejudiciu personal, cert și direct sau
• de a pronunța măsuri destinate încetării anumitor comportamente.

În relaţiile cu terţii dovada personalităţii juridice se face cu certificatul de înscriere.

FILIALE ȘI SUCURSALE la Asociații

Potrivit art. 13 din O.G. nr. 26 din 2000 asociatiile și fundațiile – asociaţia îşi poate constitui filiale:

• ca structuri teritoriale,
• cu un număr minim de 3 membri,
• cu organe de conducere proprii şi
• cu un patrimoniu distinct de cel al asociației.

Filialele sunt entităţi cu personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte juridice în condiţiile stabilite de asociaţie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot încheia acte juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama asociaţiei, numai pe baza hotărârii prealabile a consiliului director al asociaţiei.

Filiala se constituie prin hotărârea adunării generale a asociaţiei. Personalitatea juridică se dobândeşte de la data înscrierii filialei în Registrul pentru asociațiile şi fundaţiile.

În vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei:

• va depune cererea de înscriere, împreună cu hotărârea de constituire a filialei, statutul, actul constitutiv, actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial ale acesteia,
• la judecătoria în a cărei circumscripţie urmează să-şi aibă sediul filiala.

Asociaţia îşi poate constitui sucursale, ca structuri teritoriale fără personalitate juridică,  prin hotărâre a adunării generale. Sucursalele desfăşoară activităţile date în competenţa lor de către asociaţie (art.13 din O.G. nr. 26 din 2000 asociații și fundații ).

Dacă asociaţia, prin natura scopului sau obiectivelor propuse, urmează să desfăşoare activităţi pentru care, potrivit legii, sunt necesare autorizaţii administrative prealabile:

• aceste activităţi nu vor putea fi iniţiate,
• sub sancţiunea dizolvării pe cale judecătorească,  
• decât după obţinerea autorizaţiilor respective

CONDUCEREA – Asociatiile

Conducerea asociației este asigurată prin:

• adunarea generală-este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaților.
• consiliul director– asigură punerea în executare a hotărârilor adunării generale. El poate fi alcătuit și din persoane din afara asociației, în limita a cel mult i pătrime din componența sa.
• cenzorul sau comisia de cenzori prevăzute prin actul constitutiv

Dacă numărul asociațiile este mai mare de 15 numirea unui cenzor este obligatorie. Acesta poate fi o persoană din afara asociației.  În cazul în care asociaţia nu are obligaţia numirii unui cenzor, fiecare dintre asociaţi care nu este membru al consiliului director poate exercita dreptul de control.

Pentru asociațiile cu mai mult de 100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori alcătuită dintr-un număr impar de membri. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori. Cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil, în condiţiile legii.

Regulile generale de organizare şi funcţionare a comisiei de cenzori se aprobă de adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare (art 27 indice 1 din O.G. nr. 26 din 2000 asociații si fundații ).