Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil

DECIZIE  nr. 3220/2016 din 17 noiembrie 2016,

Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil

Efectele hotărârii judecătoreşti pronunţate în cadrul procedurii regulatorului de competenţă în cazul conflictului negativ de competenţă

Emitent: Înalta Curte de Casația și Justiție – Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Art. 6 Cod procedură civilă

Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil

(1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în faza executării silite.

• Codul de procedură civilă: art. 6, art. 135, art. 136
• Legea nr. 554/2004: art. 2 alin. (1) lit. c)
• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006: art. 286

Sinteză

Soluţia pronunţată în procedura regulatorului de competenţă în cazul unui conflict negativ de competenţă are autoritate de lucru judecat şi este obligatorie pentru instanţa căreia i-a fost trimisă cauza. Această instanţă nu mai poate să-şi invoce, din nou, necompetenţa, ci este ţinută să soluţioneze cauza, mai ales că, la momentul noii declinări, nu au fost avute în vedere aspecte/dispoziţii legale noi, care să nu fi fost cunoscute instanţei care a soluţionat anterior conflictul de competenţă.

Altfel, s-ar nesocoti efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în procedura regulatorului de competenţă, ajungându-se la tergiversarea procesului şi încălcarea unuia dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil în termen optim şi rezonabil prevăzut de art. 6 C.pr.civ., fiind afectată atât utilitatea, cât şi scopul regulatorului de competenţă.

    1. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

    Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în data de 25 martie 2015, reclamanta S. SRL:

• a chemat în judecată pe pârâta Comuna O. (C.O.),
• solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate, în temeiul prevederilor art. 12–15 şi art. 21 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi autoritatea contractantă:
• caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 18.1 fraza a II-a din Contractul de execuţie lucrări nr. xxx/2009 având ca obiect modernizare şi asfaltare drum comunal şi străzi principale în C.O.,
• urmând să se restabilească echilibrul contractual şi să se dea prioritate unei scadenţe certe de 15 zile de la emiterea facturii, precum şi al prevederilor art. 18.4 alin. (1) şi (3) din contract;
• obligarea pârâtei la plata sumei de 15.832.343,99 lei penalităţi contractuale aplicate în urma întârzierii plăţii în intervalul 2009–2014.

    Pârâta C.O., prin primar, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti.

    Pârâta a depus şi cerere reconvenţională prin care a solicitat:

• obligarea reclamantei la finalizarea lucrărilor de construcţii rămase neexecutate,
• precum şi la plata sumei de xxxx lei, penalităţi de întârziere, calculate de la data de 24 noiembrie 2014, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

    Prin încheierea din data de xx.xx.2015 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi s-a înaintat cauza secţiei a VI-a civile, spre competentă soluţionare.

    A reţinut Tribunalul că din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 rezultă că:

• nu toate contractele încheiate de autorităţile publice sunt supuse jurisdicţiei administrative,
• ci numai acelea care au ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică încheiate după data apariţiei Legii nr. 554/2004
• sau cele încheiate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, adică cele care au ca obiect executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achiziţiile publice. ……………………….

Deci conflictul negativ de competenţă ulterior a vizat necompetenţa teritorială.

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu acest conflict negativ de competenţă, în cadrul procedurii regulatorului de competenţă, a stabilit că revine competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

    Se admite, în doctrină, că dacă una dintre instanţele implicate în conflict este competentă, stabilirea competenţei în favoarea sa produce efecte obligatorii.

    Astfel, regulatorul de competenţă are autoritate de lucru judecat, iar instanţa desemnată a fi competentă este obligată să judece cauza, sub rezerva apariţiei unor temeiuri noi, neverificate de instanţa care a pronunţat regulatorul^*1).

În cauză însă nu se regăseşte situaţia apariţiei unor temeiuri de drept noi, declarate de legiuitor de imediată aplicare şi proceselor în curs.

 Se observă că dispoziţiile legale incidente în cauză:

• în temeiul cărora s-a stabilit competenţa de curtea de apel, în cadrul procedurii regulatorului de competenţă,
• sunt aceleaşi cu cele invocate ulterior de instanţa care a fost stabilită ca fiind competentă funcţional, care şi-a invocat necompetenţa teritorială, respectiv dispoziţiile art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

    Este real că, la data judecării conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti nu a analizat expres, deşi se impunea, şi aspectele referitoare la competenţa teritorială care rezultau fără echivoc din cuprinsul dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din actul normativ menţionat.

    Însă apreciem că, în cauză, în situaţia expusă, autoritatea de lucru judecat a regulatorului de competenţă acoperă inclusiv aspectul privind competenţa teritorială, chiar nediscutată/neanalizată expres cu ocazia ivirii/soluţionării conflictului negativ de competenţă. Neintervenind alte norme de competenţă declarate de legiuitor de imediată aplicare şi proceselor în curs, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale avute în vedere de instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă [art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006], nu se mai putea invoca, respectiv declina competenţa de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, unei alte instanţe considerate competentă teritorial.

    Dacă ar fi acceptată soluţia adoptată de instanţa în favoarea căreia s-a stabilit definitiv competenţa de soluţionare a cauzei, conform hotărârii pronunţate în procedura regulatorului de competenţă, aceasta ar genera, cum este şi cazul în speţă, multiplicarea conflictelor de competenţă după ce deja un conflict negativ de competenţă a fost soluţionat definitiv cu privire la aceeaşi cauză.

    Or, o astfel de abordare nu este în acord cu utilitatea şi scopul regulatorului de competenţă, fiind cunoscut că nu se procedează la judecarea cauzei înainte de a se stabili competenţa de o instanţă expres indicată de legiuitor cu astfel de atribuţii în caz de conflict negativ de competenţă.

    De asemenea, s-ar nesocoti efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în procedura regulatorului de competenţă, ajungându-se la tergiversarea procesului şi încălcarea unuia dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil în termen optim, previzibil şi rezonabil prevăzut de art. 6 C.pr.civ.

    Prin urmare, decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în regulator de competenţă:

• a urmărit ca dezlegarea dată în cauză să fie în consens cu principiile fundamentale ale procesului civil,
• cu scopul şi utilitatea regulatorului de competenţă.

Textul integral …………. Decizia 3220 din 2016 Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil ………