Decizia civila nr.9 din 2016-întreruperea cursului prescriptiei

Decizia Civilă nr. 9/C/2016

• Întreruperea cursului prescripției extinctive prin formularea unei cereri de chemare în judecată.
• Anularea cererii iniţiale.
• Formularea unei noi cereri în termen de 6 luni.
• Necesitatea analizării fondului cauzei pentru verificarea împlinirii cursului prescripţiei

Emitent: Curtea de Apel Constanța – Secţia I civilă

Art. 22 Cod procedură civilă Rolul judecătorului în aflarea adevărului

• Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
• Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză:
  • pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii,
  • în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
• În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară:
  • să prezinte explicaţii, oral sau în scris,
  • să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare,
  • să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.
• Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz:
  • de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins,
  • de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori
  • de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie.
• ………..
• Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele:
  • de principiile generale ale dreptului,
  • de cerinţele echităţii şi
  • de buna-credinţă.
• în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii,
• pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile,
• dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.

• Codul de procedură civilă: art. 22, art. 200, art. 201, art. 248
• Codul de procedură penală: art. 539, art. 541
• Cod civil: art. 2539
• Legea nr. 71/2011: art. 204

 Prezentare pe scurt – Întreruperea cursului prescripției

În situaţia în care o primă cerere de chemare în judecată a fost anulată în procedura regularizării:

• formularea acesteia întrerupe totuşi cursul prescripţiei extinctive
• cu condiţia formulării unei noi cereri de chemare în judecată, chiar după împlinirea termenului de prescripţie,
• dar în interiorul unui termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a anulat prima cerere,
• însă numai dacă această nouă cerere este admisă, ceea ce presupune analizarea fondului cauzei înainte de soluţionarea excepţiei prescrierii dreptului material la acţiune.

    Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 februarie 2015 reclamantul a învestit Tribunalul Constanţa:

• în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de DGRFP G. prin AJFP C.,
• cu soluţionarea acţiunii civile vizând repararea prejudiciului produs prin eroarea judiciară rezultând dintr-un proces penal,
• arătând că a fost arestat în mod nelegal pentru o perioadă de timp de 380 de zile în cauza penală care a format obiectul Dosarului penal nr. (…),
• cauză care a fost soluţionată într-un interval de timp de 4,4 ani………………………….

    Ca regulă, întreruperea cursului prescripției extinctive se face prin formularea unei cereri de chemare în judecată (art. 2537 pct. 2 C.civ.).

    Totuşi, cu titlu de excepţie, în art. 2539 alin. (2) teza I C.civ. sunt prevăzute anumite reguli speciale privind întreruperea cursului prescripției, în sensul că prescripţia nu este întreruptă atunci când:

• titularul dreptului la acţiune renunţă la cerere,
• cererea a fost respinsă,
• cererea s-a perimat,
• cererea a fost anulată,
• dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

    Cu toate acestea, în pofida acestor împrejurări, prescripţia este totuşi întreruptă, revenindu-se la regulă, în anumite condiţii.

    Prevederile care stabilesc condiţiile în care efectul întreruptiv al cererii se menţine pun însă anumite probleme de interpretare.

    Astfel, în conformitate cu art. 2539 alin. (2) teza a II-a C.civ., întreruperea cursului prescripției se produce totuşi dacă reclamantul:

• în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă,
• introduce o nouă cerere,
• caz în care prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă^*1).

  Prin prevederile art. 2539 alin. (2) teza a II-a C.civ. se extinde această soluţie:

• pe lângă cazurile de nulitate în care este înlăturat efectul întreruptiv al formulării cererii,
• enunţate în prima parte a alin. (2) al art. 2539,
• şi la situaţia în care cererea este respinsă, iar termenul nu curge de la formularea acţiunii astfel cum era stabilit în art. 1871 C.civ. 1864, ci curge de la data la care hotărârea rămâne definitivă.

    Or, textul art. 1871 C.civ. 1864 se referea în realitate la o înlăturare a cauzelor de nulitate pentru nerespectarea unor condiţii de formă până la pronunţarea hotărârii de preemţiune (perimare) ce putea fi pronunţată împotriva sa, deci până la finalizarea procesului iniţiat.

    Fiind înlăturate cauzele de nulitate, cererea iniţială îşi producea efectul întreruptiv de la data la care fusese formulată. ………………………….

    În actuala reglementare, după rămânerea definitivă a hotărârii de anulare sau respingere a cererii, termenul de prescripţie se consideră, potrivit art. 2539 alin. (2) teza I C.civ., că nu a fost întrerupt, fiind posibil ca acesta să se împlinească până la expirarea termenului de 6 luni în care se poate formula o nouă cerere.

    Totodată, textul include între situaţiile în care o astfel de cerere poate fi formulată în interiorul unui termen de 6 luni şi situaţia în care cererea a fost respinsă.

    Dar, pentru ca noua cerere să întrerupă prescripţia, condiţia este ca aceasta să fie admisă.

    Condiţia era impusă şi în art. 1868 C.civ. 1864 şi are sens faţă de prevederile legale actuale, care stabilesc faptul că prescripţia nu se întrerupe dacă cererea este respinsă, rezultând per a contrario că întreruperea prescripţiei are loc doar dacă acţiunea este admisă.

    Întreruperea cursului prescripției fiind însă condiţionată de admiterea acţiunii, din punct de vedere procedural instanţa sesizată cu o astfel de cerere se va confrunta cu următoarele situaţii:

    – dacă pârâtul invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, aceasta nu va putea fi soluţionată decât odată cu fondul, când se stabileşte dacă acţiunea este admisă şi, ca urmare, prescripţia s-a întrerupt;

    – dacă instanţa apreciază că acţiunea este nefondată şi nu poate fi admisă, nu ar putea să respingă acţiunea ca nefondată pentru că, în acest caz, cererea nu a întrerupt prescripţia şi, ca urmare, ar trebui admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi respinsă acţiunea pentru acest motiv;

    – cu toate acestea, pentru a motiva respingerea acţiunii ca prescrisă, instanţa ar trebui să se refere la fondul cauzei şi să constate că acţiunea este nefondată, pentru a putea motiva înlăturarea apărărilor reclamantului cu privire la întreruperea prescripţiei prin formularea unei noi cereri în interiorul termenului de 6 luni şi a înlătura acest caz de întrerupere a prescripţiei extinctive.

    Această situaţie este generată de posibilitatea formulării unei noi cereri după ce termenul de prescripţie s-a împlinit.

    Întrucât posibilitatea de a formula o nouă cerere există şi în cazul în care prima cerere s-a respins, iar prescripţia este întreruptă numai dacă noua cerere este admisă, textul legal recunoaşte ca premisă o situaţie în care ar exista hotărâri judecătoreşti contradictorii, cea iniţială de respingere a acţiunii şi cea ulterioară de admitere a noii acţiuni, ceea ce aduce în discuţie şi problema autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 204 din Legea nr. 71/2011, prevederile art. 2539 alin. (2) teza a II-a C.civ. se aplică şi în cazul cererii de chemare în judecată sau arbitrare introduse după intrarea în vigoare a Codului civil:

• faţă de conţinutul dispoziţiilor tranzitorii, Înalta Curte a reţinut că în cazul cererilor de chemare în judecată înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a Codului civil,
• atunci când se invocă existenţa unei alte acţiuni având acelaşi obiect,
• care a fost respinsă sau anulată,
• instanţa de judecată are obligaţia de a verifica dacă cererea pendinte a fost introdusă în termen de 6 luni de la data când hotărârea anterioară,
• pronunţată sub imperiul legii vechi, a rămas irevocabilă (ÎCCJ, S. a II-a civ., Dec. nr. 2288/2013, publicată pe www.scj.ro).

Textul integral …………. Decizia civila nr.9 -C-2016 întreruperea prescripției extinctive …….