Raporturile juridice primar si unitatea administrativ teritoriala

Raporturile juridice dintre primar/viceprimar și unitatea administrativ-teritorială sunt de natură sui generis:

• fiind reglementate de norme specifice ce nu se încadrează în tiparele tradiționale ale raporturilor de muncă sau ale celor administrative,
• aceste raporturi implică o combinație de atribuții de ordin administrativ, managerial și funcțional, specifică activității autorităților publice locale, dar în același timp presupun și un statut de angajare care reglementează drepturi și obligații dintre persoana aleasă și entitatea administrativ-teritorială.

Referitor la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție care a subliniat că:

• prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale, reglementate de normele legale aplicabile,
• acestea nu se supun în întregime reglementărilor generale referitoare la raporturile de muncă prevăzute de Codul Muncii.

Astfel, raporturile dintre primar și viceprimar, respectiv unitatea administrativ-teritorială, sunt distincte de raporturile de muncă clasice, deoarece ele au în vedere în mod special exercitarea autorității publice, funcții administrative și nu doar prestații de muncă în sensul strict al termenului.

Aceasta reflectă caracterul special al raporturilor de muncă în administrația publică locală, care sunt reglementate:

• atât prin legislația muncii,
• cât și prin legislația privind organizarea administrației publice locale (de exemplu, Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală), precum și
• prin reglementări specifice legate de statutul funcționarilor publici sau al aleșilor locali. Aceste reglementări stabilesc atât drepturi și obligații specifice, cât și garanții legale pentru ocuparea acestor funcții.

Decizia instanței se referă, de obicei, la delimitarea clară între statutul public al funcțiilor de primar și viceprimar și reglementările aplicabile personalului de conducere în administrația publică, subliniind aspecte ce țin de natura raporturilor de muncă specifice în administrația locală.

Natura raporturilor juridice stabilite între primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială

Raporturile juridice primar şi unitatea administrativ teritorială sunt reglementate și de norme din  Codul muncii: referitor la

• domeniul raporturilor de muncă,
• modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă,
• jurisdicţia muncii

Codul muncii se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii. 

Calificarea raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială

 Raporturile juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială sunt raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă.

Prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

Raporturile juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială sunt:

• raporturi juridice de muncă sui generis, prestarea muncii realizându-se în cadrul unor raporturi sociale care devin raporturi juridice de muncă, fiind reglementate prin norme de drept
• reglementate legal de:

1. art.1, art.231 şi art.278 alin.(2) din Legea nr.53/2003 – Codul muncii
2. art. 55 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali
3. art. 2 alin.(1) lit.f) din Legea contenciosului administrativ
4. art. 109 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Legile speciale:

• nu reglementează expres regimul raporturilor juridice în discuţie,
• însă intervin parţial în derularea acestora, inclusiv prin stabilirea jurisdicţiei aplicabile în situaţii strict determinate

Raporturile juridice de muncă se pot fundamenta:

• fie pe un contract individual de muncă, materializat în urma încheierii, semnării de către părţi,
• fie se pot desfăşura şi în lipsa contractului individual de muncă. În această categorie sunt incluşi cei care deţin demnităţi publice şi a căror raporturi de muncă se stabilesc prin decizie

Raporturile juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială sunt reprezentate:

• de actul de alegere publică
• de obligaţiile/drepturile primarului/viceprimarului stabilite de norme legale/statute,
• de obligaţiile/drepturile unităţii administrativ-teritoriale, mai exact ale colectivităţii care o formează, ce poate interveni fie prin autorităţi, fie prin participare directă în cazul referendumului în controlarea activităţii acestora, conform art.73 din Legea nr. 393/2004.

Există un raport de subordonare dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială  care are un caracter specific, neputându-se identifica cu cel clasic, specific contractului de muncă. 

Art. 3 din Legea nr. 215/2001

• (1)Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
• (2)Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari,
• (4)Prin colectivitate locală se înţelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială.

Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului, după caz.

Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 -În exercitarea mandatului, aleşii locali se află în serviciul colectivităţii locale şi sunt responsabili în faţa acesteia.

Art.57 alin.(2) din Legea nr.215/2001 prevede că viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorului de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile sale.

Viceprimarul, în calitate de ales local:

• se află în serviciul colectivităţii locale şi
• este responsabil în faţa acesteia, cu care stabileşte un raport juridic distinct.

Cei care exercită demnităţi publice printr-un act de numire, deşi au calitatea de conducători ai autorităţilor ori instituţiilor publice în fruntea cărora se află, sunt totodată şi subordonaţii acestora.

În situaţia celor ce deţin (exercită) demnităţi publice alese (printre care Preşedintele, deputaţii şi senatorii, primarii şi viceprimarii):

• nu mai suntem în prezenţa unui raport de subordonare tipic (precum cel al salariaţilor şi funcţionarilor publici),
• suntem în prezenţa unei subordonări specifice, de drept public, derivată din actul de alegere şi din îndatoririle constituţionale şi legale ce rezultă din acesta.

Subordonarea este o categorie juridică ce desemnează un element structural al raportului de muncă, care se manifestă prin mai multe drepturi ale angajatorului:

• dreptul de a da instrucţiuni salariatului cu privire la executarea muncii,
• dreptul de a controla executarea prestaţiei ori
• dreptul de a sancţiona eventuale neexecutări sau executări necorespunzătoare ale obligaţiilor salariatului.

Se identifică şi criterii adiacente ale acesteia, cum sunt:

• integrarea salariatului în structura organizatorică a angajatorului,
• modalităţile de plată a remuneraţiei,
• respectarea unui program de lucru.

Drepturile şi obligaţiile primarului/viceprimarului

Sunt reglementate prin Legea nr. 393/2004.

Pentru activitatea desfăşurată primarul/viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară. Indemnizaţia constituie un venit salarial, venit care constituie, pe durata exercitării demnităţii publice,  singurul ori principalul mijloc de trai.

La încetarea mandatului de primar şi de viceprimar, persoanele în cauză îşi reiau activitatea în executarea aceloraşi contracte de muncă sau acte de numire. La stabilirea clasei şi gradului de încadrare se vor lua în calcul şi perioadele lucrate în funcţiile de demnitate publică alese.

La încetarea mandatului, primarii şi viceprimarii, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru pensionare sau sunt pensionari, beneficiază, la cerere, de calcularea sau, după caz, de recalcularea pensiei, luându-se în calcul şi indemnizaţiile lunare primite, în condiţiile legii.

Beneficiază de concedii de odihnă, concedii medicale, concedii fără plată, precum şi de concedii plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite, potrivit legii.

Durata exercitării mandatului de primar şi de viceprimar constituie vechime în muncă şi în specialitate şi se ia în calcul la promovare şi la acordarea tuturor drepturilor băneşti rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea şi la recalcularea pensiei.

Contractul de muncă se suspendă pe perioada mandatelor datorită incompatibilităţii funcţiei, activităţile primarilor şi viceprimarilor fiind de a gestiona treburile publice ale comunităţii locale, potrivit art. 87 alin.(1) lit.c) din Legea nr.161/2003.

(Funcţia de primar şi viceprimar este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia.)

Natura şi competenţa de soluţionare a litigiilor născute în legătură cu aceste raporturile juridice  

Raporturile juridice  dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială sunt raporturi juridice de muncă pentru care nu se încheie contracte individuale de muncă. Sunt aplicabile normele Codului muncii,  art.1 alin.(2) şi art.278 alin.(2) din acest cod.

Fiind calificate ca raporturi de muncă, sunt supuse dispoziţiilor Codului muncii, în privinţa răspunderii patrimoniale:

• atât în cazul pagubelor produse din vina şi în legătură cu funcţia
• cât şi în cazul sumelor încasate nedatorat

Pentru o pagubă:

• descoperită după desfacerea contractului de muncă şi
• care decurge din activitatea desfăşurată şi din modul în care s-au îndeplinit atribuţiile de serviciu,
• se generează un litigiu de muncă ce nu se poate transforma într-un litigiu de drept comun,
• procedura aplicabilă pentru recuperarea pagubei ce a fost descoperită după încetarea raporturilor de muncă este cea prevăzută pentru persoanele încadrate în muncă

Calificarea naturii litigiului este determinată de faptul că acesta este generat de un raport juridic de muncă, iar fapta cauzatoare de prejudiciu este săvârşită în exercitarea funcţiei, neavând astfel relevanţă data la care se solicită sancţionarea.

În ipoteza producerii unui prejudiciu unităţii administrativ-teritoriale, primarul/viceprimarul vinovat răspund civil delictual, nu patrimonial după regulile din dreptul muncii, atunci când:

• fapta prejudiciabilă nu este săvârşită în legătură cu funcţia sau
• prejudiciul este urmarea unei infracţiuni.

Raportului juridic de muncă i se aplică reglementările speciale, iar dacă acestea sunt insuficiente şi specificul raportului de muncă permite, i se aplică normele din Codul muncii.

Competenţa de soluţionare a litigiilor

Competenţa este în favoarea instanţelor specializate în soluţionarea conflictelor de muncă, a instanţelor de contencios administrativ sau instanţelor civile de drept comun,  atât în timpul exercitării funcţiei, cât şi după încetarea funcţiei, pentru:

• conflicte de muncă supuse jurisdicţiei muncii,
• litigii de contencios administrativ supuse procedurii contenciosului administrativ
• litigii civile de drept comun supuse procedurii civile comune,

Competenţa de soluţionare a litigiilor născute în legătură cu aceste raporturi juridice, având ca obiect drepturi salariale şi atragerea răspunderii civile, aparţine tribunalelor, ca instanţe pentru litigii de muncă (conflicte de muncă), inclusiv după încetarea mandatelor aleşilor locali cât şi după încetarea mandatului de ales local.