Prevenirea si combaterea violentei in familie

Prevenirea și combaterea violentei în familie este reglementată legal prin Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violentei domestice.

Analiza prevenirii și combaterii violenței în familie

Violența în familie este una dintre cele mai grave forme de abuz, având efecte profunde asupra victimelor și asupra societății în general. În România, acest fenomen este reglementat printr-un cadru legislativ care oferă protecție victimelor și sancționează comportamentele abuzive. Combaterea violenței domestice a devenit o prioritate la nivel național, iar autoritățile implementează diverse măsuri pentru a preveni aceste fapte și pentru a sprijini victimele.

Cadrul legal

Legislația principală care reglementează violența în familie este Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, actualizată prin mai multe modificări legislative. Aceasta definește violența domestică ca fiind orice acțiune sau inacțiune intenționată, fizică, psihologică, sexuală, economică sau socială, comisă în cadrul familiei sau în relații de concubinaj, care cauzează suferință fizică, psihică sau morală unei alte persoane.

Legea include mai multe forme de violență, precum:

1. Violența fizică (agresiuni, lovituri);
2. Violența psihologică (hărțuire, amenințări);
3. Violența sexuală;
4. Violența economică (controlul finanțelor familiei);
5. Violența socială (izolarea victimei de prieteni și familie).

Măsuri de protecție pentru victime

Pentru a preveni și combate violența în familie, legea prevede mai multe măsuri de protecție pentru victime:

• Ordinul de protecție: victima poate solicita un ordin de protecție prin care agresorul este obligat să părăsească locuința comună și să păstreze o distanță de siguranță față de victimă. Ordinul poate fi emis pe o perioadă de până la 6 luni.
• Ordinul de protecție provizoriu emis imediat de poliție pentru a asigura protecția temporară a victimei până la emiterea unui ordin de protecție definitiv.
• Servicii de consiliere și adăposturi: victimele violenței domestice beneficiază de consiliere psihologică și asistență juridică, iar, în cazuri de urgență, pot fi adăpostite în centre speciale.

Impactul social și rolul instituțiilor

Violența în familie are un impact profund nu doar asupra victimelor directe, ci și asupra copiilor expuși la violență, care pot dezvolta traume pe termen lung. Autoritățile colaborează cu organizații non-guvernamentale, psihologi și centre de sprijin pentru a oferi ajutor victimelor și pentru a educa populația în vederea prevenirii acestui fenomen.

Campaniile de sensibilizare și programele educaționale au un rol important în schimbarea mentalităților și încurajarea raportării abuzurilor. În plus, există linii telefonice de urgență și servicii dedicate care oferă sprijin imediat victimelor.

Prevenirea și conștientizarea

Prevenirea violenței în familie presupune intervenția timpurie și conștientizarea publicului cu privire la formele abuzului. Programele de prevenție includ:

• Educația publică prin campanii de conștientizare;
• Programe pentru agresori, cum ar fi consilierea psihologică sau terapii de gestionare a furiei;
• Colaborarea între poliție, servicii sociale și instanțele de judecată pentru a asigura o intervenție rapidă și eficientă.

Violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată ale violentei fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce;

• în mediul familial sau domestic
• între soţi sau foşti soţi,
• între actuali sau foşti parteneri,
• indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.

Violenţa domestică este reglementată legal prin Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violentei domestice.

Violenţa domestică reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată:

• manifestată fizic sau verbal,
• săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii,
• care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice,
• inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate
• cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare

Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. Este victimă a violentei în familie persoana care este împiedicată să-și exercite drepturile și libertățile fundamentale.

Victima violentei în familie are dreptul la:

• respectarea personalității,
• respectarea demnității sale private,
• informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale,
• protecție specială, adecvată situației și nevoilor sale,
• servicii de consiliere,
• reabilitare, reintegrare socială,
• asistență medicală gratuită, în condițiile legii,
• consiliere și asistență juridică gratuită, în condițiile legii.

Formele violentei domestice

Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violentei domestice, republicată, violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:

a) violența verbală

• adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violența psihologică

• impunerea voinţei sau a controlului personal,
• provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate,
• şantaj,
• violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor,
• afişare ostentativă a armelor,
• neglijare,
• controlul vieţii personale,
• acte de gelozie,
• constrângerile de orice fel,
• urmărirea fără drept,
• supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă,
• efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere,
• alte acţiuni cu efect similar;

c) violența fizică

• vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar,
• supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală,
• altele decât cele cele enumerate

d) violenţa sexuală

• agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;

e) violența economică

• interzicerea activităţii profesionale,
• privare de mijloace economice,
• lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate,
• acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei,
• interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune,
• control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune,
• refuzul de a susţine familia,
• impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor,
• alte acţiuni cu efect similar;

f) violența socială

• impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni,
• interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă,
• interzicerea/limitarea realizării profesionale,
• impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună,
• privarea de acces în spaţiul de locuit,
• deposedarea de acte de identitate,
• privare intenţionată de acces la informaţie,
• alte acţiuni cu efect similar;

g) violența spirituală

Subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin:

• interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase,
• interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă,
• impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile,
• alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Definire membru de familie

Prin membru de familie se înţelege:

• a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
• b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie;
• c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc;
• d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;
• e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

Procedura soluționării situației de urgență a violentei

Când victima se confruntă cu o situație de violență în familie, aceasta se poate adresa, în funcție de situația în care se află, către:

• serviciul de urgență 112, transmițând operatorului că este atacată de cineva din familie,
• secția de poliție de care aparține cu domiciliul din cartea de identitate, prin depunerea plângerii penale împotriva agresorului.
• CALL CENTER cu program continuu, 24h/24h, 7 zile din 7, tel: 0800 500 333, linie telefonică gratuită destinată victimelor violentei în familie,

Agenții de poliție îi înregistrează victimei plângerea depusă și o îndrumă:

• fie către Serviciul de Medicină Legală,
• fie către o unitate spitalicească de primiri urgențe

Ordinul de protecție în cazul violentei

Agenții de poliție emit un ordin de protecție provizoriu, dacă constată că:

• există un risc iminent,
• viaţa, integritatea fizică ori libertatea victimei este pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică.

Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare:

• parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis
• în termen de 24 de ore de la data emiterii.

Procurorul:

• confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, aplicând o rezoluţie cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia
• dispune motivat încetarea măsurilor de protecţie, cu menţionarea momentului de la care acestea încetează, dacă constată că nu mai este necesară menţinerea măsurilor de protecţie dispuse
• comunică confirmarea necesității menţinerii măsurilor de protecţie unităţii de poliţie care a înaintat ordinul de protecţie provizoriu,
• înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie,

Judecătorul:

• dispune emiterea unui ordin de protecție
• dispune ca durata măsurilor să nu depăşească 6 luni de la data emiterii ordinului;

Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.

Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

Cererea pentru emiterea ordinului:

• poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal;
• poate fi introdusă în numele victimei şi de:

1. procuror;
2. reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice;
3. reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenței domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

Măsuri, obligaţii, interdicţii dispuse prin ordin

Prin ordinul de protecţie instanța poate dispune, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri, obligaţii sau interdicţii:

1. evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
2. reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
3. limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
4. obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
5. interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
6. interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
7. obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
8. încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune:

• suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familial
• obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau
• recomandarea luării unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

Ordinul de protecţie în cazul violentei este executoriu

Executarea hotărârii se face:

• fără somaţie sau
• fără trecerea vreunui termen.

Respectarea ordinului de protecţie este obligatorie şi pentru persoana protejată prin intermediul său. Copia dispozitivului hotărârii prin care s-a admis cererea de emitere a ordinului de protecţie se comunică, în ziua pronunţării, structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului.

Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile de protecția se pune în executare:

• de îndată,
• de către poliție sau,
• sub supravegherea poliţiei.

Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.

Organele de poliţie au îndatorirea:

• să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus ordinul de protecţie şi
• să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.

Unitatea de primiri urgențe sau Serviciul de medicină legală:

• evaluează victima dacă a suferit leziuni fizice sau traume psihice
• consultul medical de urgență este gratuit
• eliberează victimei, o scrisoare medicală ce o ajută la obținerea certificatului medico-legal

Dacă starea de sănătate îi permite, victima trebuie să se deplaseze la serviciul de medicină legală pentru obținerea certificatului medico-legal de constatare a agresiunilor.

Încălcarea ordinului de protecție

În cazul în care agresorul încalcă ordinul de protecţie, victima trebuie:

• să apeleze serviciul de urgenţă 112 şi să menţioneze că este beneficiara unui ordin de protecţie pe care agresorul l-a încălcat
• să facă plângere penală pentru încălcarea ordinului de protecţie, întrucât este o probă pentru obţinerea unui nou ordin de protecţie.

Solicitarea unui nou ordin de protecție

Victima poate formula o nouă cerere pentru emiterea unui nou ordin de protecţie, dacă face dovada:

• că primul ordin de protecţie a fost încălcat sau
• că agresorul constituie încă un pericol pentru viaţa, integritatea sa fizică sau psihică.

Procedura pentru obţinerea unui nou ordin de protecţie este similară cu cea pentru obţinerea primului ordin de protecţie.

Consiliere psihologică și suport

Victima se poate adresa pentru consiliere și suport, consiliere psihologică și informații, următoarelor instituții:

• direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului – se regăsesc în fiecare reședință de județ
• direcțiile de asistență socială de pe lângă primării
• sistemul public de asistență socială
• organizații nonguvernamentale

Serviciile care oferă asistență suport pentru victimele violenței în familie pot fi publice sau private.

Drepturile victimei

Victima se poate adresa acestor servicii chiar dacă:

• a solicitat intervenția poliției la 112
• a depus plângere penală împotriva agresorului

Victima poate să se adreseze:

• către spital pentru îngrijiri medicale, dacă este cazul
• către serviciul de medicină legală sau institutul de medicină legală pentru obținerea certificatului medico-legal
• către instanțe cu cererea de emitere a unui ordin de protecție
• către parchete prin depunerea unei plângeri penale împotriva agresorului

Victima poate:

• solicita de la unul dintre serviciile de consiliere să fie cazată împreună cu copii acesteia într-un adăpost (centru de primire în regim de urgență, centru de recuperare)
• apela la un cabinet de avocatură pentru îndrumare
• solicita emiterea unui ordin de protecție și acțiunea de divorț

Asistența juridică gratuită

Ajutorul public judiciar reprezintă:

• o formă de asistenţă acordată de către stat
• o modalitate prin care se asigură dreptul la un proces echitabil,
• o modalitate prin care se garantează accesul egal la actul de justiţie în vederea realizării unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară,
• inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.

Orice persoană fizică care nu poate face față cheltuielilor unui proces fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

Sancțiuni și consecințe legale

Codul Penal prevede sancțiuni stricte pentru infracțiunile de violență în familie. Agresorii pot fi pedepsiți cu:

• Închisoare de la 6 luni la 5 ani pentru fapte de agresiune fizică sau psihologică;
• În caz de violență sexuală, pedeapsa poate fi mult mai severă, în funcție de gravitatea faptei;
• Încălcarea ordinului de protecție se sancționează cu închisoare de până la 5 ani, considerându-se o faptă gravă.

Concluzie

Prevenirea și combaterea violenței în familie rămâne o provocare complexă în România, însă cadrul legal actual oferă o protecție solidă pentru victime. Măsurile de prevenție, sancțiunile clare și colaborarea între autorități și comunitate sunt esențiale pentru a reduce acest fenomen și a oferi un mediu sigur pentru toți membrii familiei