Prevenirea și combaterea violenței în familie presupune atât măsuri legislative, cât și sprijin social și consiliere pentru victime.

Prevenirea și combaterea violenței în familie

Prevenirea și combaterea violenței în familie reprezintă un obiectiv esențial al legislației române, în special prin Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice. Violența în familie poate îmbrăca forme fizice, psihologice, sexuale, economice, sociale sau spirituale, iar victima beneficiază de drepturi, măsuri de protecție și acces la servicii specializate. În practică, cele mai importante instrumente legale sunt intervenția de urgență, ordinul de protecție provizoriu și ordinul de protecție emis de instanță.

• Violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată ale violentei fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce:
  • în mediul familial sau domestic
  • între soţi sau foşti soţi,
  • între actuali sau foşti parteneri,
  • indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.

• Programele de prevenție includ:
  • Educația publică prin campanii de conștientizare;
  • Programe pentru agresori, cum ar fi consilierea psihologică sau terapii de gestionare a furiei;
  • Colaborarea între poliție, servicii sociale și instanțele de judecată pentru a asigura o intervenție rapidă și eficientă.

Ce înseamnă violența în familie potrivit Legii nr. 217/2003

Violența domestică nu înseamnă doar agresiune fizică. Violența în familie este una dintre cele mai grave forme de abuz, având efecte profunde asupra victimelor și asupra societății în general.

Violenţa domestică reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată:

• manifestată fizic sau verbal,
• săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii,
• care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice,
• inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate
• cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare
  • Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. 

Cadrul legal privind violența domestică în România

Legislația principală care reglementează violența în familie este Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. Aceasta definește violența domestică ca fiind orice acțiune sau inacțiune intenționată, fizică, psihologică, sexuală, economică sau socială, comisă în cadrul familiei sau în relații de concubinaj, care cauzează suferință fizică, psihică sau morală unei alte persoane.

Legea include mai multe forme de violență, precum:

1. Violența fizică (agresiuni, lovituri);
2. Violența psihologică (hărțuire, amenințări);
3. Violența sexuală;
4. Violența economică (controlul finanțelor familiei);
5. Violența socială (izolarea victimei de prieteni și familie).

Formele violentei domestice

Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violentei domestice, republicată, violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:

a) violența verbală

• adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violența psihologică

• impunerea voinţei sau a controlului personal,
• provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate,
• şantaj,
• violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor,
• afişare ostentativă a armelor,
• neglijare,
• controlul vieţii personale,
• acte de gelozie,
• constrângerile de orice fel,
• urmărirea fără drept,
• supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă,
• efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere,
• alte acţiuni cu efect similar;

c) violența fizică

• vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar,
• supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală,
• altele decât cele cele enumerate

d) violenţa sexuală

• agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;

e) violența economică

• interzicerea activităţii profesionale,
• privare de mijloace economice,
• lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate,
• acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei,
• interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune,
• control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune,
• refuzul de a susţine familia,
• impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor,
• alte acţiuni cu efect similar;

f) violența socială

• impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni,
• interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă,
• interzicerea/limitarea realizării profesionale,
• impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună,
• privarea de acces în spaţiul de locuit,
• deposedarea de acte de identitate,
• privare intenţionată de acces la informaţie,
• alte acţiuni cu efect similar;

g) violența spirituală

• Subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin:
  • interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase,
  • interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă,
  • impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile,
  • alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

h) violenţa cibernetică

• hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online,
• publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim,
• accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi
• orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima.

Cine este considerat membru de familie în sensul legii

• a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite rude prin adopţie, potrivit legii;
• b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii;
• c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora;
• d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;
• e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

Drepturile victimei violenței în familie

• Victima violenţei domestice are dreptul:
  • a) la respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private;
  • b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
  • c) la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale;
  • d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţă medicală gratuită, în condiţiile prezentei legi;
  • e) la consiliere şi asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

Victima poate să se adreseze

• către spital pentru îngrijiri medicale, dacă este cazul
• către serviciul de medicină legală sau institutul de medicină legală pentru obținerea certificatului medico-legal
• către instanțe cu cererea de emitere a unui ordin de protecție
• către parchete prin depunerea unei plângeri penale împotriva agresorului

Victima poate

• solicita de la unul dintre serviciile de consiliere să fie cazată împreună cu copii acesteia într-un adăpost (centru de primire în regim de urgență, centru de recuperare)
• apela la un cabinet de avocatură pentru îndrumare
• solicita emiterea unui ordin de protecție și acțiunea de divorț

Măsuri de protecție pentru victime

• Pentru a preveni și combate violența în familie, legea prevede mai multe măsuri de protecție pentru victime:
  • Ordinul de protecție: victima poate solicita un ordin de protecție prin care agresorul este obligat să părăsească locuința comună și să păstreze o distanță de siguranță față de victimă. Ordinul poate fi emis pe o perioadă de până la 6 luni.
  • Ordinul de protecție provizoriu emis imediat de poliție pentru a asigura protecția temporară a victimei până la emiterea unui ordin de protecție definitiv.
  • Servicii de consiliere și adăposturi: victimele violenței domestice beneficiază de consiliere psihologică și asistență juridică, iar, în cazuri de urgență, pot fi adăpostite în centre speciale.

1) Ordinul de protecție provizoriu

Ordinul de protecție provizoriu emis de poliție este transmis în maximum 24 de ore parchetului competent, împreună cu evaluarea riscului și probele.

Procurorul decide în 48 de ore dacă menține sau încetează măsurile. Dacă le confirmă, trimite cazul judecătoriei, solicitând emiterea unui ordin de protecție. În acest caz, ordinul provizoriu se prelungește automat până la soluționarea cererii în primă instanță.

Ordinul poate fi contestat în termen de 48 de ore de la comunicare. Contestația se judecă de urgență, chiar și în lipsa părților, cu participarea obligatorie a procurorului, iar hotărârea este definitivă.

Procurorul

• confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, aplicând o rezoluţie cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia
• dispune motivat încetarea măsurilor de protecţie, cu menţionarea momentului de la care acestea încetează, dacă constată că nu mai este necesară menţinerea măsurilor de protecţie dispuse
• comunică confirmarea necesității menţinerii măsurilor de protecţie unităţii de poliţie care a înaintat ordinul de protecţie provizoriu,
• înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie,

Judecătorul:

• dispune emiterea unui ordin de protecție
• dispune ca durata măsurilor să nu depăşească 6 luni de la data emiterii ordinului;

Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului. Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

Cererea pentru emiterea ordinului:

• poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal;
• poate fi introdusă în numele victimei şi de:
  • procuror;
  • reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice;
  • reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenței domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

Măsuri, obligaţii, interdicţii dispuse prin ordin

Prin ordinul de protecţie instanța poate dispune, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri, obligaţii sau interdicţii:

1. evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
2. reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
3. limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
4. obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
5. interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
6. interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
7. obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
8. încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune:

• suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familial
• obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau
• recomandarea luării unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

• Ordinul de protecție provizoriu cuprinde:
  • a) procedura de intervenţie a poliţiştilor în cazurile de violenţă domestică şi de cooperare cu celelalte instituţii cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
  • b) modelul formularului de evaluare a riscului şi metodologia de utilizare a acestuia;
  • c) procedura de emitere şi modelul ordinului de protecţie provizoriu;
  • d) procedura de punere în executare a ordinului de protecţie provizoriu.

2) Ordinul de protecție în cazul violentei

Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:

• a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
• b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
• c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
• d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 19;
• e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
• f) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
• g) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
• h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
• i) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
• j) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora;

Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecţie şi pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:

• a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanţă potrivit împrejurărilor, la secţia de poliţie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecţie;
• b) obligarea agresorului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la noua locuinţă, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuinţa familiei;
• c) verificări periodice şi/sau spontane privind locul în care se află agresorul.

Ordinul de protecţie în cazul violenței este executoriu. Executarea hotărârii se face fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen.

Respectarea ordinului de protecţie este obligatorie şi pentru persoana protejată prin intermediul său. Copia dispozitivului hotărârii prin care s-a admis cererea de emitere a ordinului de protecţie se comunică, în ziua pronunţării, structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului.

Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile de protecția se pune în executare:

• de îndată,
• de către poliție sau,
• sub supravegherea poliţiei.

Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.

Organele de poliţie au îndatorirea:

• să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus ordinul de protecţie şi
• să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.

Unitatea de primiri urgențe sau Serviciul de medicină legală:

• evaluează victima dacă a suferit leziuni fizice sau traume psihice
• consultul medical de urgență este gratuit
• eliberează victimei, o scrisoare medicală ce o ajută la obținerea certificatului medico-legal

Dacă starea de sănătate îi permite, victima trebuie să se deplaseze la serviciul de medicină legală pentru obținerea certificatului medico-legal de constatare a agresiunilor.

Încălcarea ordinului de protecție

• În cazul în care agresorul încalcă ordinul de protecţie, victima trebuie:
  • să apeleze serviciul de urgenţă 112 şi să menţioneze că este beneficiara unui ordin de protecţie pe care agresorul l-a încălcat
  • să facă plângere penală pentru încălcarea ordinului de protecţie, întrucât este o probă pentru obţinerea unui nou ordin de protecţie.

Solicitarea unui nou ordin de protecție

• Victima poate formula o nouă cerere pentru emiterea unui nou ordin de protecţie, dacă face dovada:
  • că primul ordin de protecţie a fost încălcat sau
  • că agresorul constituie încă un pericol pentru viaţa, integritatea sa fizică sau psihică.
• Procedura pentru obţinerea unui nou ordin de protecţie este similară cu cea pentru obţinerea primului ordin de protecţie.

3) Servicii sociale, consiliere și adăposturi

Consiliere psihologică și suport

• Victima se poate adresa pentru consiliere și suport, consiliere psihologică și informații, următoarelor instituții:
  • direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului – se regăsesc în fiecare reședință de județ
  • direcțiile de asistență socială de pe lângă primării
  • sistemul public de asistență socială
  • organizații nonguvernamentale

• Serviciile care oferă asistență suport pentru victimele violenței în familie pot fi publice sau private.
  • a) de primire în regim de urgență;
  • b) centre de recuperare;
  • c) locuințe protejate.

Asistența juridică gratuită

• Ajutorul public judiciar reprezintă:
  • o formă de asistenţă acordată de către stat
  • o modalitate prin care se asigură dreptul la un proces echitabil,
  • o modalitate prin care se garantează accesul egal la actul de justiţie în vederea realizării unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară,
  • inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.

Orice persoană fizică care nu poate face față cheltuielilor unui proces fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

Ce poate face victima într-o situație de urgență

• Când victima se confruntă cu o situație de violență în familie, aceasta se poate adresa, în funcție de situația în care se află, către:
  • serviciul de urgență 112, transmițând operatorului că este atacată de cineva din familie,
  • secția de poliție de care aparține cu domiciliul din cartea de identitate, prin depunerea plângerii penale împotriva agresorului.
  • CALL CENTER cu program continuu, 24h/24h, 7 zile din 7, tel: 0800 500 333, linie telefonică gratuită destinată victimelor violentei în familie,

Sancțiuni și consecințe legale

Codul Penal prevede sancțiuni stricte pentru infracțiunile de violență în familie.

• Agresorii pot fi pedepsiți cu:
  • Închisoare de la 6 luni la 5 ani pentru fapte de agresiune fizică sau psihologică;
  • În caz de violență sexuală, pedeapsa poate fi mult mai severă, în funcție de gravitatea faptei;
  • Încălcarea ordinului de protecție se sancționează cu închisoare de până la 5 ani, considerându-se o faptă gravă.

Rolul autorităților și prevenirea violenței domestice

Violența în familie are un impact profund nu doar asupra victimelor directe, ci și asupra copiilor expuși la violență, care pot dezvolta traume pe termen lung. Autoritățile colaborează cu organizații non-guvernamentale, psihologi și centre de sprijin pentru a oferi ajutor victimelor și pentru a educa populația în vederea prevenirii acestui fenomen.

Campaniile de sensibilizare și programele educaționale au un rol important în schimbarea mentalităților și încurajarea raportării abuzurilor. În plus, există linii telefonice de urgență și servicii dedicate care oferă sprijin imediat victimelor.

Finanţarea în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice

Activităţile în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
c) bugetele fondurilor externe nerambursabile;
d) bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi ale municipiilor, oraşelor şi comunelor; autorităţile locale au responsabilitatea de a estima dimensiunea locală a situaţiilor de violenţă domestică şi de a aloca un buget adecvat activităţilor din domeniu;
e) donaţii, sponsorizări şi alte surse, în condiţiile legii.

Întrebări frecvente privind Violența domestică

Ce este violența în familie?

Violența în familie este acțiunea sau inacțiunea intenționată, fizică, verbală, psihologică, sexuală, economică, socială sau spirituală, exercitată de un membru de familie împotriva altuia și care produce ori poate produce suferințe sau prejudicii.

Cine este considerat membru de familie?

În sensul legii sunt ascendenți, descendenți, frați, surori, soți, foști soți, parteneri care conviețuiesc și alte persoane prevăzute de lege.

Ce drepturi are victima violenței în familie?

Victima acestei infracțiuni are dreptul la respectarea demnității, informare, protecție specială, servicii de consiliere, reabilitare, asistență medicală și, în condițiile legii, consiliere și asistență juridică gratuită.