Impozitarea venitului obtinut in strainatate
Egalitate de tratament
În conformitate cu normele europene, indiferent de țara UE în care aveți domiciliul fiscal, trebuie să fie aplicată aceeași modalitate de impozitare ca și cetățenilor țării respective.
Trebuie să fie recunoscut dreptul la:
- toate prestațiile familiale și deducerile fiscale pentru cheltuielile ocazionate de creșterea copiilor, chiar dacă acestea au fost efectuate în altă țară din UE
- toate deducerile fiscale pentru dobânda ipotecară, chiar și pentru o casă pe care o dețin în altă țară din UE
- prezentarea unei declarații fiscale comune (împreună cu soțul/ soția), dacă această opțiune există în țara respectivă
Beneficiile menționate sunt recunoscute dacă au fost acordate:
- în țara în care au domiciliul fiscal sau
- în țara în care obțin totalitatea sau cea mai mare parte a veniturilor,
În ce țară sunteți impozitat
Nu există norme valabile la nivel european referitoare la impozitarea veniturilor obținute de persoanele care lucrează sau petrec o parte din timp în altă țară din UE.
Țara în care aveți domiciliul fiscal poate impozita totalitatea veniturilor din muncă sau din alte surse:
- salarii,
- pensii,
- prestații,
- venituri generate de proprietăți sau de alte surse,
- profituri obținute din vânzarea de proprietăți peste tot în lume
Impozitarea veniturilor se face de către:
- țara unde are domiciliul fiscal, țara în care petrece mai mult de 6 luni pe an
- țara de origine dacă petrece mai puțin de 6 luni pe an în altă țară din UE, întrucât își păstrează domiciliul fiscal
Impozitarea în caz de Dublă Reședință
În unele cazuri, două țări, în același timp:
- pot considera o persoană ca rezident fiscal și
- pot impozita veniturile obținute oriunde în lume
Multe țări au încheiat acorduri privind dubla impozitare, acorduri ce permit stabilirea țării în care respectiva persoană are domiciliul fiscal. Trebuie contactate autoritățile fiscale dintr-o țară sau din ambele țări și trebuie solicitate precizări privind situația impozitării dacă:
- acordul nu oferă o soluție
- există o situație deosebit de complicată
Impozitarea lucrătorilor detașați și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă
Angajatul detașat în altă țară din UE pentru misiuni cu caracter temporar de către angajator are statutul de „lucrător detașat”. Lucrătorul detașat beneficiază de drepturi și condiții speciale de muncă.
Pe durata detașării în altă țară din UE, angajații detașați intră sub incidența clauzelor și a condițiilor de ocupare a forței de muncă din țara gazdă, referitor la:
- salariul minim ce nu poate fi mai mic decât:
- salariul minim pe economie din țara respectivă sau
- salariul stabilit de contractele colective cu caracter obligatoriu în sectorul respectiv de activitate,
- timpul maxim de lucru și perioadele minime de odihnă
- sănătatea și siguranța la locul de muncă
- condițiile privind angajarea lucrătorilor prin intermediul agențiilor temporare
- condițiile de angajare pentru tineri și femei însărcinate
- egalitatea de tratament între femei și bărbați și alte norme privind prevenirea discriminării
Angajatorul poate plăti și costurile de călătorie și cazare în țara UE în care este detașat angajatul, dacă acest lucru este prevăzut de legislația națională a țării respective (în care lucrează prin detașare). Aceste indemnizații vor fi plătite ca supliment la salariu.
Impozitarea lucrătorul detașat în străinătate pe o perioadă limitată de timp și persoana aflată în căutarea unui loc de muncă în străinătate:
În țara de origine:
- unde au domiciliul fiscal au și obligația de a plăti impozit dacă:
- petrec mai mult de 6 luni în străinătate
- au o reședință permanentă în țara de origine
- au legături economice și personale în țara de origine
Se pot impozita veniturile obținute aici (veniturile generate de proprietățile imobiliare), indiferent dacă rămâne sau nu rezident al acestei țări
În țara gazdă:
- angajatorul local poate să deducă impozitele din remunerația primită
- deducerea se poate face în momentul efectuării plății
Evitarea dublei impozitări
Art. 283 Cod procedură fiscală
În sensul prezentului articol, prin dublă impunere se înţelege situaţia în care acelaşi venit/profit impozabil se impozitează la două sau mai multe persoane române afiliate între care s-au încheiat tranzacţii.
Art. 128 Cod fiscal
(1) Persoana fizică rezidentă într-unul din statele membre ale Uniunii Europene sau într-unul din statele Spaţiului Economic European beneficiază de aceleaşi deduceri ca şi persoanele fizice rezidente, la stabilirea bazei de calcul pentru veniturile impozabile obţinute din România. Baza de calcul se determină după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.
(2) Deducerile prevăzute la alin. (1) se acordă în limita stabilită prin legislaţia română în vigoare pentru persoana fizică rezidentă, dacă persoana fizică rezidentă într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau într-unul dintre statele Spaţiului Economic European prezintă documente justificative şi dacă acestea nu sunt deduse în statul de rezidenţă al persoanei fizice.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică persoanelor fizice rezidente într-unul dintre statele membre ale Spaţiului Economic European cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii.
Potrivit unor acorduri privind dubla impozitare, țara în care sunt obținute totalitatea sau cvasitotalitatea veniturilor va trata respectiva persoană ca având domiciliul fiscal pe teritoriul său, chiar dacă nu locuiește acolo.
Unele țări acordă statut de rezident fiscal fictiv lucrătorilor transfrontalieri.
În baza legislației UE, fiecare țară dispune de o anumită libertate în interpretarea noțiunii de „cvasitotalitate” a veniturilor obținute.
Indiferent dacă țara în care sunt obținute totalitatea sau cvasitotalitatea veniturilor acordă sau nu statut de rezident fiscal, aceasta are obligația de a acorda aceleași prestații și scutiri de taxe ca și rezidenților.
Pentru a evita dubla impozitare trebuie:
- dovedit statutul de rezident și
- dovedită plata impozitului pe venit
