Exportul ajutorului de somaj in tari din UE

”Exportul” ajutorului de șomaj în țări din UE este reglementat de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială. Acest regulament permite persoanelor care beneficiază de ajutor de șomaj într-un stat membru al Uniunii Europene să își continue primirea prestațiilor de șomaj în alt stat membru, pentru o perioadă limitată, în timp ce își caută un loc de muncă în acea țară.

Astfel, regulamentele de coordonare a sistemelor de securitate socială prevăd mecanisme care permit transferul drepturilor de șomaj între statele membre, având în vedere că beneficiarii nu sunt obligați să întrerupă căutările de loc de muncă în contextul mobilității lor între statele membre ale Uniunii Europene.

Conform prevederilor comunitare, ajutorul de şomaj:

• se acordă în statul în care s-a desfăşurat ultima activitate de către persoana șomeră,
• persoana șomeră trebuie să se adreseze SPEE-ului din localitatea în care are reşedinţa.

Disponibilizarea unei persoane într-o țară unde nu are stagiu minim de asigurare

Dacă a lucrat în alt stat membru UE şi a fost disponibilizat, trebuie să se adreseze instituţiei competente în materie de şomaj din statul respectiv. De regulă se adresează la instituţia locală de care aparţine cu reşedinţa.

După patru săptămâni de la înregistrarea ca persoană în căutarea unui loc de muncă, aveți posibilitatea de a solicita formularul U2 în țara unde sunteți șomer. Acest formular vă permite să continuați să beneficiați de prestațiile de șomaj în timp ce căutați un loc de muncă într-o altă țară. După ce obțineți formularul, trebuie să-l depuneți la agenția națională de ocupare a forței de muncă din noua țară.

La sosirea în această țară, trebuie să vă înregistrați ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă la autoritatea competentă. Pentru a preveni orice pierdere de beneficii, este important să faceți acest lucru în termen de 7 zile de la data în care ați devenit disponibil pentru agenția de ocupare din țara pe care ați părăsit-o.

Exemplu

• O persoană care a lucrat 15 ani în România și un an în Spania (cu contract de muncă). În cazul disponibilizării de către angajatorul spaniol are dreptul să primească ajutor de șomaj în Spania.
• O persoană care a lucrat 10 ani în România și 6 luni în Irlanda, la încetarea contractului de muncă spaniol are dreptul să primească ajutor de șomaj în Irlanda. Nu poate beneficia de ajutor de şomaj în România. Justificarea este că ajutorul de șomaj se solicită în statul în care a lucrat şi a fost asigurat înainte de pierderea locului de muncă, adică Irlanda.

Persoana șomeră poate beneficia de prevederea europeană referitoare la totalizarea perioadelor de asigurare dacă:

• statul respectiv (exemplu Irlanda) refuză acordarea ajutorului de șomaj,
• se justifică prin motivul că perioada în care au fost reţinute contribuţii de şomaj în Irlanda nu este suficientă pentru a primi ajutorul de şomaj.

Articolul 6 din Regulamentul CE nr.883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează:

• dobândirea, menținerea, durata sau recuperarea dreptului la prestații;
• beneficiul unei anumite legislații sau
• accesul la sau scutirea de asigurări obligatorii, facultative continue sau voluntare,

1. de realizarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență,
2. ia în considerare, atât cât este necesar:
   • perioadele de asigurare,
   • de încadrare în muncă,
   • de activitate independentă sau
   • de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

Nu poate beneficia de ajutor de şomaj în România pentru că acest tip de prestaţie se solicită, de regulă, în statul în care a lucrat şi a fost asigurat înainte de pierderea locului de muncă.

În acest scop:

• va contacta agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă de care aparţine cu domiciliul sau reşedinţa (AJOFM sau agenţia Municipiului Bucureşti – AMOFM) şi
• va solicita formularul U1 sau E 301 în care agenţia teritorială va certifica că a realizat o perioadă de activitate şi de asigurare pentru şomaj de (xx) ani în România.

Pe baza acestui formular, perioada contributivă realizată în România se va cumula cu perioada contributivă din respective țară (ex. Irlanda). Astfel poate fi îndeplinită condiţia stagiului minim de cotizare pentru şomaj prevăzut de legislaţia irlandeză.

Disponibilizarea unei persoane într-o țară unde are stagiu minim de asigurare

O persoană română șomeră, disponibilizată în altă țară, pentru a putea beneficia de ajutor de şomaj în România, respectiva persoană trebuie să fi lucrat şi să fi fost asigurat pentru şomaj după reîntoarcerea în ţară, chiar dacă numai pentru o perioada scurtă.

Exemplu

• O persoană română a lucrat în Cipru timp de 5 ani, dar a fost disponibilizată. Dacă se întoarce în România nu poate primi ajutor de șomaj.

Primește ajutor de șomaj în România dacă:

• după reîntoarcerea în România, lucrează o perioadă de câteva luni (3 luni) în baza unui contract de muncă pe perioada determinată;
• perioada de asigurare pentru şomaj realizată potrivit legislaţiei române (ex.3 luni) este mai mică decât stagiul minim de cotizare pe care trebuie să îl realizeze pentru a primi ajutor de şomaj (12 luni în ultimele 24 de luni care preced intrarea în şomaj);
• perioada contributivă realizată în România (3 luni) se va totaliza cu perioada contributivă de 4 ani realizată în altă țară (ex.Cipru) şi certificată prin formularul E 301 sau U1 eliberat de instituţia competentă din această ţară şi astfel va fi îndeplinită condiţia stagiului minim;
• pe lângă această condiţie, trebuie să îndeplinească toate celelalte condiţii prevăzute de legislaţia română pentru acordarea ajutorului de şomaj.

Dovada perioadelor de plată a contribuţiilor pentru şomaj în altă țară

Formularele europene stabilite în acest scop şi emise de instituţiile competente în materie de şomaj din statul în care a lucrat şi a fost asigurată o persoană, sunt singurele documente care:

• certifică perioadele de activitatea şi asigurare pentru şomaj realizate într-un stat membru
• sunt luate în considerare în vederea stabilirii dreptului la ajutor de şomaj în alt stat membru

Demersurile de obţinere a formularului de la instituţia competentă din orice alt stat membru în care a lucrat persoana șomeră (ex.Cipru) se pot face:

• fie de către persoana șomeră contactând direct instituţia respectivă,
• fie de către AJOFM/AMOFM, sau prin intermediul ANOFM, la solicitarea persoanei șomere.

Este de preferat însă să solicite persoana șomeră acest formular înainte de întoarcerea în ţară:

• pentru a evita timpul mai lung de aşteptare pe care îl implică uneori corespondenţa între instituţiile competente ale statelor membre şi
• pentru a evita stabilirea cu întârziere a dreptului la ajutor de şomaj (în absenţa acestui formular).

Stabilirea duratei perioadei de indemnizare pentru şomaj

Dacă se obţine ajutorul de şomaj în România prin totalizarea perioadelor de asigurare, dreptul la ajutor de şomaj se va stabili în conformitate cu legislaţia română.

Perioada de indemnizare se stabileşte în raport cu stagiul de cotizare pentru şomaj constituit prin totalizarea perioadelor contributive realizate în România şi în alt stat membru.

La stabilirea cuantumului ajutorului de şomaj:

• nu se va lua în considerare salariul sau venitul pe care l-a obţinut în celălalt stat membru,
• calculul se va face pe baza salariului/venitului pe care l-a primit/realizat pentru ultima activitate din România.

În mod similar, dacă se solicită acordarea ajutorului de şomaj în statul membru în care s-a desfăşurat ultima activitate, durata perioadei de indemnizare şi cuantumul ajutorului de şomaj se vor stabili potrivit legislaţiei statului membru respectiv. 

Plata ajutorului de şomaj în perioada de export

Plata ajutorului de şomaj în perioada autorizată de export a prestaţiei în România se va face:

• direct de către instituţia competentă din respectiva țară (ex. Italia)
• în conformitate cu modalităţile specifice pe care le utilizează această instituţie,
• prin instrumente bancare utilizate (ex.card)
• coordonatele bancare vor fi comunicate instituţiei competente înainte de plecare.

Efectuarea plăţii este condiţionată de schimbul de informaţii între cele două instituţii cu privire la situaţia persoanei șomere:

• dacă este înregistrată ca persoană în căutarea unui loc de muncă,
• dacă respectă obligaţiile,
• dacă își căută activ un loc de muncă, etc.

Nerespectarea obligaţiilor şi a procedurilor de control pe care le organizează agenţia teritorială în perioada exportului poate conduce:

• la suspendarea sau
• la încetarea plăţii ajutorului de şomaj acordat de instituţia din respective țară (ex.Italia)

Prevederea referitoare la exportul ajutorului de şomaj dintr-un stat membru în alt stat membru are drept scop facilitarea activităţii de căutare a unui loc de muncă. În acest context, persoana șomeră beneficiară are anumite obligaţii pe care trebuie să le respecte cu stricteţe.

Perioada pentru exportul ajutorului de şomaj

Exportul ajutorului de şomaj dintr-o ţară în altă țară se aprobă pentru o perioadă de 3 luni, cu posibilitatea extinderii la maximum 6 luni, la solicitarea persoanei șomere.

Durata autorizată a perioadei de export a ajutorului de şomaj depinde de durata perioadei în care are dreptul să beneficieze de acest ajutor. Această durată este stabilită conform legislaţiei din statul membru respectiv.

Exemplu

• O persoană română are dreptul să primească ajutor de şomaj în Irlanda pentru o perioadă totală de 6 luni. Timp de 5 luni rămâne la dispoziţia serviciilor de ocupare din Irlanda.
• După această perioadă persoana șomeră decide să solicite exportul ajutorului de şomaj în România pentru a-și căuta aici un loc de muncă. Într-o astfel de situaţie, instituţia din Irlanda va autoriza exportul pentru o perioadă de maximum 1 lună.  

Extinderea perioadei exportului ajutorului de şomaj

Extinderea perioadei de export a ajutorului de şomaj de la 3 luni la maximum 6 luni nu este obligatorie pentru toate statele membre UE.

Decizia de extindere a perioadei de export aparţine în totalitate instituţiei care plăteşte ajutorul de şomaj.

Este posibil ca:

• instituţiile competente din unele state membre să autorizeze de la bun început exportul ajutorului de şomaj pentru perioada maximă de 6 luni în timp ce
• instituţii din alte state membre să autorizeze extinderea de la 3 la 6 luni în funcţie de anumite criterii.
• în unele state membre instituţiile competente să nu autorizeze exportul decât pentru maximum 3 luni, fără posibilitate de extindere.

 După expirarea perioadei de 3 sau 6 luni, persoana-șomeră are dreptul la ajutor de şomaj în țara care plătește sau exportă ajutorul de șomaj pe o perioadă mai mare de timp. Poate primi acest ajutor în continuare, cu condiția:

• să se reîntoarcă în respectiva țară și
• să se pună la dispoziţia instituţiei competente cu evidența șomerilor înainte sau cel târziu la data expirării perioadei pentru care s-a autorizat exportul ajutorului de şomaj.
• în caz contrar, va pierde orice drept la plata ajutorului de şomaj. Excepţie este situaţia în care instituţia competentă apreciază că a avut motive întemeiate pentru întârziere.

Exemplu

• O persoană șomeră în Italia a cerut exportul ajutorului de șomaj în România pe o perioadă de 3 sau 6 luni.
• După expirarea perioadei de 3 sau 6 luni, poate primi dreptul la ajutor de şomaj în Italia dacă se întoarce în Italia din România și respectă cerințele precizate.

 Exportul ajutorului de şomaj în România din altă țară

Exportul ajutorului de şomaj este posibil în scopul căutării unui loc de muncă în alt stat membru, dar:

• numai cu acordul instituţiei din țara care plătește ajutorul de șomaj şi
• numai cu respectarea anumitor condiţii:

1. timp de 4 săptămâni de la intrarea în şomaj persoana șomeră va rămâne la dispoziţia instituţiei din țara plătitoare (ex. Italia)
2. după această perioadă, va solicita instituţiei italiene să autorizeze exportul ajutorului de şomaj în România pentru a-și căuta un loc de muncă aici
3. instituţia italiană va înmâna documentul U2 persoanei șomere solicitante

În document U2 se precizează:

• perioada în care beneficiază de exportul ajutorului de şomaj,
• data limită până la care trebuie să se înregistreze ca persoană în căutarea unui loc de muncă la agenţia teritorială de care aparţine cu domiciliul/reşedinţa,
• data limită până la care s-a autorizat exportul. Termenul de înregistrare este de maximum 7 zile de la data la care instituţia din țara plătitoare (ex.Italia) a autorizat exportul

În perioada în care este înregistrat ca persoană în căutarea unui loc de muncă în evidenţa agenţiei teritoriale, trebuie:

• să se supună controalelor organizate de aceasta şi
• să respecte obligaţiile care îi revin potrivit legislaţiei române

Dacă mai are dreptul să primească ajutor de şomaj în respectiva țară (ex.Italia) după ce se încheie perioada autorizată de export, trebuie să se asigure că se va întoarceţi în acea țară (ex.Italia):

• înainte de data la care expiră perioada autorizată sau
• cel mai târziu la data la care expiră perioada autorizată. Întârzierea conduce la pierderea dreptului de a beneficia în continuare de ajutor de şomaj.

Prevederile referitoare la şomaj ale celor două Regulamente europene sunt aplicabile:

• atât salariaţilor,
• cât şi lucrătorilor independenţi (persoanelor fizice autorizate),
• doar în măsura în care aceştia au fost asiguraţi pentru şomaj.

Formulare pentru a aproba exportul ajutorului de șomaj

Cererea pentru eliberarea formularului E 302 trebuie să fie întotdeauna însoţită de documentele necesare pentru identificarea şi certificarea perioadelor de asigurare pentru şomaj, precum:

• copie a cărţii de identitate sau a paşaportului românesc,
• o copie a carnetului de muncă pentru perioadele de activitate desfăşurate până la data de 1 ianuarie 2011
• copia adeverinţei de vechime de la fostul angajator sau foştii angajatori în cazul în care a lucrat în România ulterior datei de 1 ianuarie 2011
• copii ale documentelor care atestă calitatea de membru de familie,
• copii ale documentelor care atestă natura şi cuantumul veniturilor realizate de membrii de familie.

Aceste documentele referitoare la membrii familiei sunt:

• copii ale cărţilor de identitate din România, ale persoanei șomere şi ale membrilor de familie acestuia,
• copii ale certificatului de căsătorie (în cazul soţului/soţiei),
• copii ale certificatelor de naştere (în cazul copiilor);

Documentele necesare pentru atestarea veniturilor sunt:

• copie contract individual de muncă sau adeverinţă de salariat de la angajator (dacă membrul de familie este salariat)
• decizie de pensionare şi ultimul talon de pensie (dacă membrul de familie beneficiază de o pensie. Este indiferentă natura acesteia – pensie de invaliditate, pensie pentru limită de vârstă, etc.)
• copie a ultimului cupon de plată a alocaţiei de stat pentru copii
• adeverinţă de la unitatea de învăţământ atunci când copiii urmează o formă de învăţământ. În adeverință să se precizeze dacă elevul/studentul beneficiază sau nu de bursă.

În situaţia membrilor de familie majori este necesară şi copia adeverinţei eliberată de administraţia financiară sau primărie.

Prin adeverință se certifică, după caz:

• fie că realizează alte venituri (pe lângă cele menţionate mai sus în funcţie de situaţia specifică membrului de familie) şi cuantumul acestora,
• fie că nu realizează nici un fel de venituri în România

În cerere trebuie indicată adresa postală la care să fie expediat formularul E302, dacă persoana solicitantă nu este în România pentru a ridica personal formularul.

În funcţie de situaţia familială specifică, agenţia teritorială competentă pentru eliberarea formularului poate solicita şi alte documente pe lângă cele menţionate.