Interpretarea contractului

Interpretarea contractului (art. 1266–1269 Cod civil)

Reguli generale privind interpretarea contractului

Interpretarea după voinţa concordantă a părţilor – Art. 1266 Cod civil

• (1) Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor.
• (2) La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

 Prioritatea voinţei reale (concordante) a părţilor

Contractul se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor.

La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama:

• de scopul contractului,
• de negocierile purtate de părţi,
• de practicile statornicite între acestea şi
• de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

Determinarea voinţei reale a părţilor devine necesară numai în cazul în care există discrepanţă între voința reală şi voinţa declarată.

Dacă cele două voinţe coincid:

• nu se mai pune problema interpretării contractului sub acest aspect, a identificării voinţei reale a părţilor,
• se prezumă că voinţa părţilor este cea declarată de ele, cea exteriorizată,
• numai prin proba contrară se poate dovedi că voinţa reală a părţilor a fost alta decât cea declarată de acestea.

Se va acorda preferinţă voinţei reale a părţilor numai în măsura în care aceasta nu se suprapune declaraţiei de voinţă. Este posibil ca voinţa să fie exteriorizată în mod contradictoriu, astfel încât să fie necesară stabilirea intenţiei comune a părţilor, prin pronunţarea cu privire la prevalenţa unui sens ori a celuilalt dintre cele exprimate.

 Exemplu:

Părţile au denumit acordul lor de voinţe contract de locaţiune. Printre clauzele contractului de locațiune se regăseşte clauza conform căreia ”pentru folosirea bunului, nu este datorată o contraprestaţie”.

Această clauză face ca voinţa exteriorizată a părților contractante să fie interpretabilă care impune:

• interpretarea clauzelor, prin folosirea tuturor regulilor care-şi pot găsi utilitate în acest caz,
• stabilirea naturii juridice a contractului, închiriere ori comodat.

Interpretarea clauzelor contractuale

• va determina dacă acordul părţilor s-a dat pentru un contract cu titlu oneros sau pentru unul cu titlu gratuit,
• va stabili dacă voinţa, declarată chiar în mod incomplet, este concordantă cu voinţa reală, internă a părţilor,
• în caz de neconcordanță între vointele părților contractante se impune reconstituirea acordului de voinţe.

Exemplu

Dacă un contract denumit „de locaţiune”, nu conţine nicio menţiune cu privire la existenţa ori inexistenţa unui contraechivalent al folosinţei bunului, este necesară interpretarea contractului pentru:

• a se stabili voinţa concordantă a părţilor,
• a se stabili natura contractului încheiat: contract cu titlu oneros sau contract cu titlu gratuit.

Trebuie să se dovedească dacă voinţa reală a părţilor este alta decât cea exteriorizată:

• prin elemente intrinseci contractului (scopul contractului, negocierile purtate de părţi, practicile statornicite între acestea, comportamentul lor ulterior încheierii contractului),
• prin elemente extrinseci acestuia (comportamentul lor ulterior încheierii contractului).

Nu trebuie confundată:

1. necesitatea interpretării contractului întrucât voinţa reală a părţilor nu concordă cu sensul literal al termenilor contractuali,
2. cu simulaţia

Necesitatea interpretării contractului

• părţile, fără a intenţiona acest lucru, nu au reuşit să exprime, prin termenii contractuali, ceea ce şi-au dorit în realitate.
• părțile au încheiat un singur contract, ai cărui termeni însă, în mod neintenţionat, nu coincid cu reala lor intenţie.

Simulația se caracterizează prin:

• existenţa a două acte juridice (unul secret, dar care reflectă adevărata voinţă a părţilor, şi nul public, aparent, dar care este simulat, neadevărat),
• intenţia părţilor de a masca adevărata lor voinţă.

În practică, în mod consecvent se acordă preferinţă voinţei reale a părţilor, în detrimentul sensului literal al termenilor contractuali, când între voinţa declarată a părţilor şi cea reală, ar fi existat discrepanţă.

Art. 1268 Cod civil Interpretarea clauzelor îndoielnice

• Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului.
• Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.

Sunt considerate clauze îndoielnice acelea care sunt primitoare de mai multe înţelesuri şi cele care sunt confuze, adică al căror înţeles este greu de determinat.

Referitor la interpretarea unor astfel de clauze, art.1268 Cod civil, a statuat următoarele reguli:

• la interpretarea clauzelor îndoielnice (datorită faptului că sunt primitoare de mai multe înţelesuri) trebuie avut în vedere și obiectul contractului,

Obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale.

• clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe.

Natura juridică a unui contract este determinată tot prin raportare la operaţiunea juridică. Fără a se suprapune (fapt ce rezultă şi din folosirea de către legiuitor, în textul de lege în discuţie, a conjuncţiei „şi” pentru a lega cele două elemente, şi nu a conjuncţiei „sau”), natura şi obiectul contractului reprezintă noţiuni destul de apropiate şi oarecum dificil de deosebit.

Exemplu – Contractul de locațiune

Dacă în cuprinsul contractului de locaţiune se prevede că obligaţia de a efectua reparaţiile bunului închiriat cade în sarcina locatarului, trebuie să înţelegem că:

1. locatarul este ţinut a efectua numai reparaţiile locative,
2. locatorul este ținut a efectua reparațiile capitale.

Contractul produce, pe lângă efectele expres arătate, şi alte efecte

  Art. 1272 Cod civil Conţinutul contractului

• (1) Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.
• (2) Clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg, deşi nu sunt stipulate în mod expres.

Judecătorul trebuie să aibă în vedere, în interpretarea contractului, că acesta obligă:

• la ceea ce au prevăzut părţile în cuprinsul său,
• la obligaţiile pe care contractul încheiat le presupune, prin natura sa.

Trebuie menționat că fiecărei categorii de contracte îi sunt inerente anumite clauze, iar în cazul în care acestea nu sunt expres prevăzute, ele sunt considerate de lege că se subînţeleg.

Reguli speciale privind interpretarea contractului

Conform dispoziţiilor art.1267 Cod civil „clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecărei înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului”.

Potrivit acestei reguli speciale de interpretare a contractului, fiecărei clauze trebuie să i se dea înţelesul ce rezultă din ansamblul său. Nulitatea doar a unei dispoziţii contractuale nu atrage desfiinţarea întregului act, întrucât prin art.1255 Cod civil, consacră regula nulităţii parţiale.

Interpretarea clauzelor îndoielnice se face ţinând seama:

• de natura contractului,
• de împrejurările în care a fost încheiat,
• de interpretarea dată anterior de părţi,
• de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi
• de uzanţe

Trebuie să se ţină cont, la momentul interpretării clauzelor îndoielnice de următoarele elemente:

• natura contractului;
• împrejurările în care contractul a fost încheiat;
• interpretarea anterior dată de părţi clauzelor şi expresiilor utilizate în contract;

Părţile pot încheia convenţii interpretative, în care să arate sensul pe care-l atribuie clauzelor contractuale şi expresiilor folosite în cadrul acestora. Într-o asemenea ipoteză, judecătorul are obligaţia de a interpreta clauzele contractuale îndoielnice, cu considerarea acestor convenţii interpretative.

  Sensul atribuit în general expresiilor în domeniu

În cazul în care legiuitorul a atribuit expresiilor specifice unui domeniu un anumit sens, trebuie să se ţină cont de acesta. Există această obligație numai în lipsa unei convenţii interpretative ale părţilor.

Exemplu: contractele electronice

 Art. 1268 Cod civil Interpretarea clauzelor îndoielnice

1. Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului.
2. Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe.
3. Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.
4. Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi.
5. Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.

Contractul este reglementat, în principal, de norme supletive (nu imperative), care devin aplicabile numai în lipsa unei convenţii a părţilor, înlocuind voința părților.

Normele juridice supletive devin aplicabile doar în absenţa unei manifestări de voinţă contrară a acestora.

Regulile generale şi speciale de interpretare prezintă caracter interdependent, trebuind să fie aplicate concomitent în cadrul fiecărei operaţii de determinare a înţelesului contractului.

În situația existenţei unor norme de drept european ce interesează interpretarea contractului, se aplică dispoziţiile art. 5 Cod civil potrivit cărora: „în materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor”.

Art.1268, alin.(2) Cod civil – Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe.

”Uzanţele” se găsesc, în enumerarea cuprinsă de art. 1268 alin. (2) Cod civil,  pe poziţia finală, ceea ce înseamnă că judecătorul va avea în vedere uzanţele numai dacă celelalte elemente nu-l ajută pentru determinarea sensului clauzei îndoioase.

 Ipoteză:

Într-un contract, la sensul anumitor expresii folosite de către părţi există atât convenţie interpretativă, cât şi definiţii legale şi uzanţe.

Sensul dat de către părţi expresiilor utilizate în contract diferă:

• de cel legal (iar norma juridică prezintă numai caracter supletiv) şi
• de obiceiul locului

În această situație se va acorda prioritate:

• convenţiei interpretative a părţilor, întrucât uzanţele devin aplicabile numai în absenţa normelor juridice,
• normele juridice, dacă nu sunt imperative, numai suplinesc absenţa voinţei părţilor contractante SAU
• vor fi avute toate variantele în vedere și se va da clauzei îndoielnice interpretarea care rezultă din aplicarea lor concomitentă şi coordonată.

Conform dispozițiilor art.1268 alin. (2) Cod civil se va ţine cont de aceste elemente „între altele”, aşadar:

• enumerarea acestui alineat este numai enunţiativă, nu limitativă;
• vor fi avute în vedere numai după epuizarea elementelor nominalizate în textul de lege sau
• vor fi coroborate şi se va atribuit, clauzei îndoioase, sensul ce rezultă prin valorificarea tuturor, neprezentând importanţă ordinea în care sunt avute în vedere.

Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul [art. 1268 alin. (3) Cod civil].

În toate cazurile, părţile, stipulând o clauză într-un contract, chiar dacă aceasta este îndoielnică şi este primitoare de două înţelesuri, urmăresc producerea unui efect juridic. Drept urmare, orice clauză contractuală, chiar şi cea îndoielnică, trebuie interpretată în sensul ce ar produce un efect juridic, şi nu în acela în care nu ar produce niciunul.

Actul juridic este manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice. Orice act juridic se interpretează în sensul care produce efecte. Este şi una dintre argumentările posibile şi pertinente în susţinerea nulităţii parţiale a actului juridic.

Conform definiției actului juridic, interpretarea cere producerea acelor urmări avute în vedere de părţi, chiar şi numai a unora dintre ele, în măsura în care celelalte ar fi, într-un fel sau altul, contrare legii. Iată că nulitatea nu mai apare, în această perspectivă, ca o stare organică a actului, care să-l lipsească în totalitate de efecte juridice.

Exemplu: Promisiunea faptei altuia

Se apreciază că această clauză este primitoare de două înţelesuri, după cum urmează:

• partea care a promis fapta unui terţ nu s-a obligat la nimic şi, în consecinţă, clauza contractuală în discuţie nu va produce niciun efect juridic; o astfel de interpretare nu poate fi însă acceptată, întrucât ea ignoră tocmai regula în discuţie;
• promitentul se obligă să depună el însuşi toate diligenţele pentru a-l determina pe terţ să îndeplinească fapta promisă de cel dintâi. Interpretând astfel clauza contractuală, ce reprezintă o promisiune a faptei terţului, dăm valoare regulii potrivit căreia clauza îndoielnică este interpretată în sensul în care produce un efect juridic.

 Constituie, printre altele, aplicaţii ale acestei reguli de interpretare următoarele:

1. Conversiunea actului juridic

 Art. 1260 Cod civil Conversiunea contractului nul

• (1) Un contract lovit de nulitate absolută va produce totuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege.
• (2) Cu toate acestea, dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă intenţia de a exclude aplicarea conversiunii este stipulată în contractul lovit de nulitate sau reiese, în chip neîndoielnic, din scopurile urmărite de părţi la data încheierii contractului.

 Astfel, contractul nul va fi convertit într-un alt contract, dacă sunt îndeplinite pentru acesta din urmă condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege.

Exemplu: Contract vânzare imobil

Manifestarea de voinţă, nulă în calificarea de contract de vânzare, poate produce efecte ca antecontract de vânzare, dacă sunt îndeplinite condiţiile de validitate ale acestuia din urmă. Contractul de vânzare de terenuri trebuie încheiat în formă autentică (art. 1244 Cod civil).

Dacă părţile interesate de vânzarea unui teren au realizat numai un înscris sub semnătură privată, acesta nu va avea valoare de contract de vânzare, fiind nul pentru lipsa formei cerute de lege, ci va avea valoare de antecontract de vânzare, impunând părţilor obligaţia de a încheia contractul de vânzare în forma cerută de lege.

La baza conversiunii actului juridic reglementată de art. 1260 şi art. 1268 alin.(3) Cod civil, stă conversiunea înscrisului (în accepţiunea actului juridic de instrumentum probationis), reglementată de art. 271 Cod pr. civilă.

Posibilitatea conversiunii înscrisului este reglementată de Codul civil numai în ceea ce priveşte testamentul, prin conversiunea unei forme testamentare într-o altă formă testamentară, şi nu despre conversiunea testamentului într-un alt act juridic.

Art. 1050 Cod civil: „un testament nul din cauza unui viciu de formă produce efecte dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru altă formă testamentară”.

Exemplu:

O formă testamentară (ex: testament privilegiat), nulă pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de lege, poate produce efectele juridice ale altei forme testamentare (exemplu, ale testamentului olograf), dacă sunt îndeplinite condiţiile de formă cerute de lege pentru aceasta din urmă.

Astfel se dă valoare voinţei juridice, prin înlăturarea nulităţii şi la baza conversiunii contractului, stă conversiunea înscrisului:

1. conversiunea contractului (a actului juridic privit ca negotium iuris) interesează materia interpretării, fiind reglementată de Codul civil,
2. conversiunea înscrisului (a actului juridic ca instrumentum probationis) priveşte forţa probantă a înscrisurilor, fiind reglementată, la nivel principial, de Codul de procedură civilă.

 2. Revocarea legatului cu titlu particular, ca urmare a înstrăinării bunului ce constituie obiectul acestuia

Art. 1068 alin. (2) Cod civil: „orice înstrăinare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu particular, consimţită de către testator, chiar dacă este afectată de modalităţi, revocă implicit legatul pentru tot ceea ce s-a înstrăinat”.

Exemplu: Vânzarea unui imobil trecut în testament

Este revocată clauza din testament (liberalitatea mortis causa) care are ca obiect un imobil care a fost înstrăinat, cu orice titlu, printr-un înscris sub semnătură privată, în măsura în care testatorul cunoaşte acest lucru şi chiar dacă în actul de înstrăinare sunt inserate modalităţi.

Art. 1268 Interpretarea clauzelor îndoielnice

 (3) Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.

Conform prevederilor art. 1268 alin. (3) Cod civil se poate realiza conversiunea contractului, astfel încât actul de înstrăinare a bunului imobil legat, nul pentru vicii de formă, va avea şi valoarea unui antecontract de vânzare.

Înstrăinarea printr-un act de dispoziţie nul pentru vicii de formă a unei părţi sau a totalităţii drepturilor asupra moştenirii, precum şi a unor bunuri individuale din moştenire valorează, în principiu, acceptare tacită.

În absenţa unei declaraţii de neacceptare (realizată în condiţiile art. 1111 Cod civil), actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag, în temeiul art. 1110 alin. (1) Cod civil, acceptarea tacită a moştenirii.

Actele de dispoziţie privitoare la bunuri individuale din moştenire pot avea valoarea unei acceptări tacite a moştenirii, în considerarea art. 1110 alin. (2) Cod civil.

Putem face aplicarea regulii de interpretare, consacrată de art. 1268 alin. (3) Cod civil, în aceste cazuri, numai dacă actele solemne de înstrăinare privitoare la moştenire sau la bunuri ale succesiunii, supuse înscrierii în cartea funciară, sunt nule. Drept urmare, dacă acestea nu îndeplinesc condiţiile de formă cerute de lege, ele vor fi nule ca acte de înstrăinare, însă vor avea valoare de acte de acceptare tacită a moştenirii, evident, sub condiţia ca succesibilul să nu fi făcut, în prealabil, declaraţia de neacceptare

Conform art. 1268 alin. (4) Cod civil contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi.

Art. 1268 alin. (5) Cod civil: Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.

   Art. 1269 Regulile subsidiare privind interpretarea

• (1) Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă.
• (2) Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus.

Această regulă de interpretare este considerată una subsidiară, primind aplicare numai în măsura în care, după valorificarea celorlalte reguli de interpretare (a celor generale şi a celor speciale), contractul rămâne neclar.