Contractul de adeziune si contractul negociat: aspecte esentiale

Contractul negociat este rezultatul discuțiilor dintre părți, fiecare având libertatea de a stabili clauzele prin acord comun.

Ce este contractul negociat? (Regula)

Se formează prin negocierea clauzelor de către toate părțile implicate.
Părțile ajung la un acord asupra tuturor elementelor esențiale ale contractului, chiar dacă unele elemente secundare pot fi stabilite ulterior.
Este considerat normal și este regula în materia dreptului contractual, bazat pe acordul liber de voință al părților.

Ce este contractul de adeziune? (Excepția)

O parte impune clauzele esențiale, iar cealaltă parte are doar opțiunea de a le accepta sau refuza, fără a le putea modifica.
Clauzele sunt fixate unilateral de către o parte (de exemplu, o companie), în timp ce clientul are rolul de a adera la ele.
Nu trebuie confundat cu contractele forțate, care sunt impuse de lege fără posibilitatea de refuz.

Când se aplică

Contractul negociat: de obicei, în relațiile de afaceri sau în contractele unde există o putere contractuală echilibrată între părți.
Contractul de adeziune: frecvent utilizat în contractele cu consumatorii, cum ar fi cele pentru servicii de telecomunicații, energie sau servicii bancare, unde condițiile sunt standardizate.

Contractul de adeziune

Un contract de adeziune este un tip de contract în care una dintre părți (numită aderentul) trebuie să accepte termenii și condițiile prealabil stabilite de cealaltă parte (numită redactorul sau furnizorul) fără a avea prea multă margine de negociere sau de influențare asupra conținutului contractului (art. 1175 Cod civil).

Caracteristicile contractelor de adeziune includ

Standardizare

Termenii și condițiile contractului sunt standardizate și aplicate la toți aderenții, fără a permite modificări semnificative ale acestora.

Lipsa negocierii

Aderentul nu are posibilitatea de a negocia sau de a modifica termenii contractului. Aderentul poate doar să accepte sau să refuze oferta.

Ofertă unilaterală

Furnizorul face o ofertă către aderent, iar aderentul poate accepta oferta prin acțiuni sau semnături, exprimându-și acordul cu termenii contractului.

Informații clare și accesibile

Termenii și condițiile trebuie să fie scrise în mod clar și accesibile pentru aderenți pentru a le putea citi și înțelege.

Protecția consumatorului

În multe jurisdicții, legea poate reglementa contractele de adeziune pentru a proteja drepturile consumatorilor, asigurându-se că termenii nu sunt excesiv de unilaterali sau abuzivi. Contractele de adeziune sunt adesea utilizate în contexte comerciale și sunt destinate să fie standardizate, ușor de aplicat și previzibile pentru redactor.

Între părţile contractante există o diferenţă de putere economică

partea care impune, respectiv care redactează clauzele esenţiale ale contractului de adeziune, fiind superioară economic celeilalte,
una dintre părţi stabileşte unilateral clauzele esenţiale ale contractului de adeziune ia naştere şi riscul major de a fi inserate în cuprinsul acestuia clauze abuzive.

Legiuitorul a intervenit însă în ultimul timp, în acest sens, cu norme imperative, de ordine publică, încercând să limiteze cât mai mult riscul stipulării de către partea potentă economic a unor clauze abuzive.

Exemple de contracte de adeziune:

de asigurare,
de furnizare a apei, gazului, electricităţii etc.,
cu privire la abonamentul de radio, televiziune, internet, telefon sau de transport.

Trăsăturile contractului de adeziune

se încheie între părţi inegale din punct de vedere economic, furnizorul de bunuri sau, după caz, prestatorul de servicii aflându-se pe o poziţie de superioritate economică, ceea ce-i şi permite să stabilească unilateral clauzele esenţiale ale contractului;
oferta de a contracta este adresată publicului, aşadar, este generală, permanentă şi, totodată, detaliată;
clauzele esenţiale ale contractului sunt stabilite de către partea superioară economic, aceasta având, aşadar, calitatea de ofertant.

Aderentul are opțiunea de a accepta sau de a refuza contractul, dar nu poate negocia sau modifica termenii acestuia. Contractul de adeziune este un instrument utilizat pe scară largă în raporturile juridice moderne, având avantajul de a simplifica și standardiza încheierea contractelor, dar, în același timp, necesită o supraveghere atentă pentru a preveni abuzurile și pentru a asigura protecția părților aflate într-o poziție dezavantajată.

Exemplu: un contract de utilizare a serviciilor online, cum ar fi termenii și condițiile pentru o platformă de socializare sau un serviciu de e-mail. Aderentul poate decide să utilizeze serviciul sau produsul oferit, acceptând astfel automat termenii și condițiile stabilite de furnizor.

Este important pentru aderenți să citească cu atenție contractele de adeziune înainte de a le accepta și să fie conștienți de termenii și condițiile la care se supun. De asemenea, furnizorii trebuie să ofere termeni și condiții corecte și echitabile pentru a evita contestații legale sau acuzații de practici comerciale neloiale.

Contractele negociate

Contractele negociate sunt cele ce reprezintă rezultatul discuţiilor libere dintre părţi, al negocierii acestora. Toate clauzele contractului, modalităţile care-l afectează, natura juridică a acestuia, întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi a răspunderii acestora sunt stabilite de părţi, în mod liber, în cadrul discuţiilor, negocierilor care au loc între ele. Majoritatea contractelor prezintă caracter negociat.

Excepții: contractele de adeziune și contractele forţate.

Negocierile dintre părţi trebuie să se desfăşoare în spiritul bunei-credinţe.

Art. 1183 Cod civil Buna-credinţă în negocieri

(1) Părţile au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor şi nu pot fi ţinute răspunzătoare pentru eşecul acestora.
(2) Partea care se angajează într-o negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţe. Părţile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligaţii.
(3) Este contrară exigenţelor bunei-credinţe, între altele, conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul.
(4) Partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va ţine seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi de orice împrejurări asemănătoare.

Confom prevederilor acestui articol, negocierile consacră exigența.

În virtutea acesteia, părţile:

au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor şi
nu pot fi considerate răspunzătoare pentru eşecul acestora, în măsura în care au fost animate de bună-credinţă.

Spiritul bunei-credinţe lipseşte în situaţia în care părţile iniţiază sau continuă negocieri, fără să intenţioneze să încheie contractul. Partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi” (art.1183 alin.(4) prima teză Codul civil).

Importanţa clasificării în contracte negociate şi contracte de adeziune priveşte

I. Posibilitatea invocării de către una dintre părţi a dezechilibrului contractual şi a efectelor acestuia.

Este mult mai uşor de invocat de către partea contractantă defavorizată în cadrul contractului de adeziune decât în cadrul celui negociat.
Contractului negociat i se aplică dreptul comun, în timp ce contractului de adeziune, excepţie de la principiul libertăţii contractuale, i se aplică regulile speciale instituite de lege în acest sens.

II. Contractele negociate şi cele de adeziune prezintă importanţă şi în ceea ce priveşte consimţământul

Pentru contractul de adeziune este suficientă, pentru formarea valabilă a acordului de voinţă, numai acceptarea fără rezerve a ofertei.
În cazul contractelor negociate, consimţământul trebuie să întrunească, în mod cumulativ, toate condiţiile prevăzute de Codul civil în art. 1204 şi urm.

Diferențe cheie între cele două tipuri de contracte

Puterea de negociere

Contract negociat: părțile au libertatea de a discuta și modifica clauzele contractului. Fiecare parte poate propune amendamente, iar consimțământul se formează prin acord mutual.
Contract de adeziune: una dintre părți impune clauzele, iar cealaltă trebuie să accepte în forma oferită („take it or leave it”). Puterea de negociere este extrem de limitată, iar modificările sunt rare sau imposibile.

Regimul juridic

Contract negociat: se aplică principiile generale ale contractelor din Codul Civil, cu accent pe libertatea contractului și autonomia părților.
Contract de adeziune: legislația prevede protecție suplimentară pentru partea mai slabă (de regulă consumatorul). Clauzele abuzive sau dezechilibrate pot fi declarate nule (ex. art. 1175 Cod Civil).

Exemplu practic

Contract negociat: acord între două companii pentru furnizarea de servicii IT, unde se discută termenii de livrare, preț, garanții și penalități.
Contract de adeziune: contract de telefonie mobilă sau abonament la utilități, unde clientul trebuie să accepte termenii standard ai furnizorului, fără posibilitate de negociere.

Contractele forţate

Contractele forţate sunt cele a căror încheiere şi al căror conţinut sunt stabilite prin lege. Aşadar, contractul forţat constituie o excepţie de la principiul libertăţii contractuale, deosebindu-se chiar şi de contractul de adeziune. Încheierea acestui tip de contract este impusă de lege pentru a se proteja fie interesele părţilor contractante, fie pe cele ale terţilor.

Exemplu:

Contract de asigurare de răspundere civilă (RCA). Prin încheierea acestui contract se urmăreşte indemnizarea de către societatea de asigurare a victimelor rezultate din accidentele produse cu autovehicule.
Contractul de asigurare a imobilelor împotriva anumitor riscuri.

Întrebări frecvente – Contractul de adeziune si contractul negociat

1. Ce este un contract de adeziune?

Contractul de adeziune este un acord în care una dintre părți stabilește clauzele, iar cealaltă le acceptă fără posibilitate de negociere. Este frecvent în relațiile consumator‑furnizor.

2) Care este diferența între contractul de adeziune și contractul negociat?

Principala diferență este libertatea de negociere: în contractul negociat, clauzele sunt discutate și acceptate de comun acord; în contractul de adeziune, clauzele sunt impuse de o parte.

3) Când poate fi considerată nulă o clauză abuzivă într-un contract de adeziune?

O clauză abuzivă dintr-un contract de adeziune poate fi considerată nulă dacă creează un dezechilibru semnificativ în drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului sau al părții mai vulnerabile.

4) Este contractul de adeziune obligatoriu?

Nu, nimeni nu este obligat să accepte un contract de adeziune. Cu toate acestea, odată acceptat, produce efecte juridice.

5) Poate o parte să negocieze clauzele unui contract de adeziune?

În mod normal nu; contractele de adeziune sunt concepute pentru a fi acceptate ca atare. Negocierea clauzelor este posibilă doar dacă furnizorul acceptă expres modificările propuse.

6) Cum se diferențiază răspunderea părților în contractele negociate față de cele de adeziune?

În contractele negociate, părțile sunt responsabile în mod egal de conținutul stabilit de comun acord, pe când în contractele de adeziune responsabilitatea revine în principal părții care a redactat clauzele, în special în contextul clauzelor abuzive.

7) Care este rolul bunei‑credințe în contractele negociate?

Părțile trebuie să respecte principiul bunei‑credințe în desfășurarea negocierilor, evitând practici abuzive sau inducerea în eroare.

https://legeaz.net/dictionar-juridic/contracte-negociate-si-contracte-de-adeziune