Contracte speciale de formare profesionala
Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 201 Codul Muncii
Sunt considerate contracte speciale de formare profesională contractul de calificare profesională şi contractul de adaptare profesională.
Prevederile art.201 Codul muncii stabilesc care sunt contractele speciale de formare profesională:
- de calificare profesională şi
- de adaptare profesională.
Contractul de calificare profesională
Art. 202 Codul Muncii
- (1) Contractul de calificare profesională este cel în baza căruia salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale.
- (2) Pot încheia contracte de calificare profesională salariaţii cu vârsta minimă de 16 ani împliniţi, care nu au dobândit o calificare sau au dobândit o calificare ce nu le permite menţinerea locului de muncă la acel angajator.
- (3) Contractul de calificare profesională se încheie pentru o durată cuprinsă între 6 luni şi 2 ani.
Art.202 Codul muncii defineşte contractul de calificare profesională şi stabileşte condiţiile pe care salariatul trebuie să le îndeplinească pentru a putea să-l încheie.
Contractul respectiv se utilizează, cu precădere, în cazul salariaţilor:
- care nu au dobândit până la data încheierii contractului lor de muncă, prin studii, o meserie sau profesie, precum și
- care trebuie să-şi schimbe meseria ori profesia pentru a-şi menţine calitatea de salariat la acel angajator.
Durata contractului de calificare este prevăzută între o limită minimă (de 6 luni) şi una maximă (de 2 ani). Durata concretă, aşadar, va fi stabilită de angajator în funcţie de complexitatea meseriei sau profesiei ce urmează a fi exercitată.
Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale şi de Ministerul Educaţiei. Numai furnizorii autorizaţi, care au posibilitatea să organizeze calificarea profesională, pot încheia asemenea contracte.
Art. 204 Codul Muncii
- (1) Contractul de adaptare profesională se încheie în vederea adaptării salariaţilor debutanţi la o funcţie nouă, la un loc de muncă nou sau în cadrul unui colectiv nou.
- (2) Contractul de adaptare profesională se încheie odată cu încheierea contractului individual de muncă sau, după caz, la debutul salariatului în funcţia nouă, la locul de muncă nou sau în colectivul nou, în condiţiile legii.
Contractul de adaptare profesională:
- nu are o existenţă de sine stătătoare, fiind conex contractului individual de muncă, încheiat concomitent sau subsecvent acestuia;
- este specific salariaţilor debutanţi:
- pentru adaptarea lor la specificul activităţii (funcţie, loc de muncă), dar şi
- pentru încadrarea în noul colectiv, ca urmare a modificării felului sau locului muncii.
Codul muncii stabileşte durata determinată a contractului în discuţie (care nu poate fi mai mare de un an). Prin durată determinată este stabilită o durată maximă, nu şi una minimă, durata efectivă fiind rezultatul acordului de voinţă al părţilor.
La expirarea termenului contractului de adaptare profesională salariatul poate fi supus unei evaluări în vederea stabilirii măsurii în care acesta poate face faţă:
- funcţiei noi,
- locului de muncă nou sau
- colectivului nou în care urmează să presteze munca.
Evaluarea de la expirarea termenului de adaptare profesională nu este obligatorie. Angajatorul poate ori nu să-l verifice pe salariat dacă acesta va face faţă funcţiilor noi, locului de muncă sau colectivului în care urmează să se presteze munca.
Formatorul
Formatorul reprezintă factorul principal în ceea ce priveşte derularea contractelor speciale de formare profesională.
El este numit în această funcţie de angajator, din rândul salariaţilor calificaţi, cu o experienţă profesională de cel puţin 2 ani în domeniul în care urmează să se realizeze formarea profesională.
Pentru a da eficienţă misiunii sale, formatorul poate asigura pregătirea, în acelaşi timp, pentru cel mult 3 salariaţi. Activitatea de formare profesională pe care o desfăşoară intră în atribuţiile sale de serviciu. În mod logic ea se include în programul său de lucru.
Art. 207 Codul Muncii
- (1) Formatorul are obligaţia de a primi, de a ajuta, de a informa şi de a îndruma salariatul pe durata contractului special de formare profesională şi de a supraveghea îndeplinirea atribuţiilor de serviciu corespunzătoare postului ocupat de salariatul în formare.
- (2) Formatorul asigură cooperarea cu alte organisme de formare şi participă la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesională.
Prin art. 207 Codul muncii sunt stabilite atribuţiile formatorului în ceea ce priveşte pregătirea salariatului ori salariaţilor repartizaţi.
Formatorul are obligaţia:
- de a primi,
- de a ajuta,
- de a informa
- de a îndruma salariatul pe durata contractului special de formare profesională şi
- de a supraveghea îndeplinirea atribuţiilor de serviciu corespunzătoare postului ocupat de salariatul în formare
Prima categorie de atribuţii priveşte formarea profesională a celui (celor) în cauză.
Cea de a doua categorie de atribuţii se referă la îndeplinirea sarcinilor de serviciu a salariatului (salariaţilor) repartizat (repartizaţi).
Cea de a treia categorie de atribuţii este în legătură cu evaluarea salariaţilor beneficiari ai pregătirii profesionale, formatorul cooperând în acest sens cu organismele de formare profesională.
