Contractul de renta viagera
Contractul de renta viagera este reglementat de dispozițiile art. 2242-2253 Cod civil. Prin contractul de renta viagera o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestații periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.
Contractul de rentă viageră este un tip de contract prin care o persoană, denumită constituitor, se obligă să plătească periodic o sumă de bani (numită rentă) unei alte persoane, denumită beneficiar, până la decesul acesteia.
În schimb, constituitorul primește de obicei un bun sau o sumă de bani de la beneficiar. Rentă viageră poate fi stabilită sub formă de bani, bunuri sau alte avantaje materiale și are caracter continuu, fiind direct dependentă de viața beneficiarului.
Caracteristici principale
- Durata întrucât plata rentei continuă până la decesul beneficiarului, ceea ce face ca durata contractului să fie incertă.
- Obligațiile părților, astfel constituitorul este obligat să plătească renta periodică (de obicei lunar sau anual), iar beneficiarul renunță la un bun sau drepturi în favoarea constituitorului.
- Risc întrucâtcontractul implică un anumit risc pentru constituitor, dat fiind că plata rentei poate depăși valoarea bunului primit în schimb, în funcție de durata de viață a beneficiarului.
Pentru a califica un contract ca fiind de renta viagera, este necesar să se stabilească că:
- partea acestui contract se obligă ca, la anumite intervale de timp,
- să remită unei anumite persoane, o suma de bani sau/și alte bunuri fungibile.
Debirentierul trebuie să fie o persoană determinată care să aibă capacitatea juridică de a face acte de dispoziție.
Credirentierul poate fi o persoană determinată sau cel puțin determinabilă la data încheierii contractului.
PĂRȚILE CONTRACTULUI
- credirentierul– persoana care este beneficiar al prestației periodice convenite
- debirentierul– persoana care se obligă să efectueze periodic prestații constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.
Persoana în folosul căreia se constituie renta:
- poate să fie parte în contractul de rentă viageră sau
- poate avea calitatea de terț față de acest contract (caz în care renta viageră se confundă cu o stipulație pentru altul).
PLATA RENTEI VIAGERE
Cuantumul ratei de rentă se stabilește în mod liber, prin convenția părților și se va plăti în funcție de stipulația din contract.
Renta se poate constitui:
- în favoarea uneia sau mai multor persoane, iar obligația de plată este indivizibilă în privința credirentierului. Excepţie este situația unei înțelegeri între părți ce stipulează alt mod de plată, conform art 2245 Cod civil.
- pe durata vieții mai multor persoane, în lipsă de stipulație contrară obligația de plată a rentei încetează la data la care decedează ultima dintre aceste persoane.
- ca obiect o suma de bani, este în principiu divizibilă, se admite că moartea unui credirentier nu duce la stingerea parțială a rentei, ea urmând a fi plătită integral supraviețuitorului, dacă nu s-a stipulat altfel.
CARACTERE JURIDICE
Contractul de rentă viageră prezintă mai multe caractere juridice:
Este un contract cu titlu oneros sau cu titlu gratuit
- renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros (în schimbul unui capital de orice natură) sau cu titlu gratuit.
- constituie o liberalitate în cazul în care renta se stipulează în favoarea unui terț, situație în care părțile se numesc constituitor, debirentier și terț beneficiar, fiind vorba despre o stipulație pentru altul.
Este un contract aleatoriu
- întrucât la încheierea lui părțile nu cunosc existența și întinderea obligațiilor,
- există șanse de câștig și riscuri de pierdere pentru ambele părți, datorită unui eveniment viitor și incert.
- întinderea obligației debirentierului și a dreptului credirentierului depind de durata de viață a credirentierului
Este un contract sinalagmatic
- întrucât naște obligații reciproce și interdependente pentru ambele părți contractante
Este un contract consensual
- care se încheie prin simplul consimțământ al părților, indiferent de obiectul contractului
Este un contract translativ de proprietate
- transferul dreptului de proprietate are loc în momentul acordului de voință al părților, de plin drept
- se aplică regulile de la contractul de vânzare pentru garanție
Este un contract cu executare succesivă
- în privința plății rentei, ce va fi plătită periodic de către debirentier, conform convenției părților (luna, trimestrial, anual).
Este un contract irevocabil
- debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului și renunțând la restituirea ratelor plătite,
- este ținut la plata rentei până la decesul persoanei pe durata vieții căreia a fost constituită renta.
CONDIȚII DE VALIDITATE
Dacă renta viageră s-a constituit:
- cu titlu oneros
- condițiile de validitate sunt cele pentru contractul de vânzare.
- în baza obligației debirentierului de plată a rentei, contractul naște în beneficiul acestuia dreptul de a primi în schimb o contraprestație
- cu titlu gratuit
- atunci condițiile de validitate sunt cele pentru donații sau testament
- debirentierul se obligă să plătească ratele de rentă exclusiv cu intenție liberală, fără a urmări să obțină, în schimb, vreun folos patrimonial
- este o donație dacă este constituită printr-un act între vii cu titlu gratuit
- este un legat dacă este constituită cu titlu gratuit printr-un act mortis causa
Ca orice contract, contractul de rentă viageră (atât cea oneroasă, dar mai ales cea gratuită) trebuie să aibă o cauză licită şi morală.
Contractul de rentă viageră trebuie să îmbrace:
- forma autentică, obligatorie pentru înscrierea în cartea funciară a drepturilor tabulare
- forma solemnă pentru donație sau testament, indiferent de obiectul lor
Reguli speciale – instituite prin art. 2246-2247 Cod civil:
- este lovit de nulitate absolută contractul care stipulează o rentă constituită pe durata vieții unui terț care era decedat în ziua încheierii contractului. În acest caz nu există obligaţie
- este lovit de nulitate contractul de rentă viageră cu titlu oneros, dacă s-a constituit pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 zile de la această dată.
CONSTITUIREA RENTEI VIAGERE ÎN FAVOAREA UNUI TERȚ
În cazul constituirii rentei viagere în favoarea unui terț, fiind aplicabile regulile de la stipulația pentru altul, potrivit art. 1284 alin. 2 Cod civil.
Terțul beneficiar
- dobândește dreptul de a cere direct promitenților (credirentier și debirentier) executarea prestațiilor la care fiecare s-a obligat.
- este obligatoriu ca terțul beneficiar să fie o persoană determinată nu numai determinabilă
- are obligația să opteze, în sensul că acceptă sau nu stipulația.
Dacă terțul nu acceptă renta dreptul său se consideră a nu fi existat niciodată. Credirentierul poate să revoce atât constituirea de uzufruct cât și renta, atât timp cât acceptarea terțului beneficiar nu a ajuns la el. Dacă credirentierul nu a revocat-o, terțul beneficiar are dreptul să o accepte și după decesul credirentierului. În privința constituirii uzufructului, credirentierul este singurul îndreptățit să se pronunțe asupra revocării acestei donații indirect. Nici creditorii, nici moștenitorii nu au dreptul să revoce în numele său.
Oferta de donație poate fi revocată cât timp ofertantul (credirentierul) nu a luat cunoștința de acceptarea destinatarului (terțului beneficiar).
Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptării. Oferta nu mai poate fi acceptată după decesul destinatarului ei. Moștenitorii destinatarului pot să comunice acceptarea făcută de acesta.
EFECTELE CONTRACTULUI DE RENTĂ VIAGERĂ
OBLIGAȚIILE CREDIRENTIERULUI
Sunt similare cu ale vânzătorului, urmând a fi aplicate regulile de la vânzare:
- obligația de plată a capitalului sau de predare a lucrului promis în schimbul rentei
- obligația de garanție contra evicțiunii
- obligația de garanție pentru vicii ascunse
OBLIGAȚIILE DEBIRENTIERULUI
Obligația debirentierului se poate naște:
- în contraprestația transmiterii bunului sau capitalului
- din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale (exemplu – provocarea incapacității de muncă în urma unui accident de circulație poate fi indemnizată prin rentă)
Principalele obligații ale debirentierului sunt:
- OBLIGAȚIA DE PLATĂ A RENTEI
Este pe tot timpul vieții credirentierului. Anuitățile (ratele de rentă) se plătesc la termenele stipulate în contract. În lipsă de stipulație contrară, ratele de rentă se plătesc în avans și indexate în funcție de rata inflației (art. 2248 Cod civil). Când credirentierul decedează înainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a plătit în avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei plătite aferente perioadei în care creditorul nu a mai fost în viață.
Dacă renta a fost stipulată în favoarea mai multor persoane, decesul uneia dintre acestea:
- nu atrage reducerea corespunzătoare a rentei
- profită credirentierilor rămași în viață, dacă nu există stipulație contrară
În caz de moarte a debirentierului, obligația de plată a rentei se transmite la moștenitorii săi, contractul neavând caracter intuitu personae.
Debirentierul nu poate să se elibereze de plata rentei:
- restituind lucrul sau suma primită și
- chiar dacă ar renunța la restituirea ratelor de rentă plătite,
- indiferent cât de oneroasă ar fi obligația pentru el, întrucât contractul este irevocabil și are caracter aleatoriu.
Odată încasate, ratele de rentă pot fi urmărite de către creditorii credirentierului. Numai renta cu titlu gratuit poate fi declarată insesizabilă (neurmăribilă) prin convenția părților (art. 2253 Cod civil).
Pentru renta cu titlu gratuit și declarată neurmăribilă de către părți, este posibilă urmărirea, dar numai în limita valorii rentei care este necesară credirentierului pentru asigurarea întreținerii. Renta cu titlu oneros nu poate fi declarată neurmăribilă, deoarece s-ar putea frauda creditorii debirentierului. Ea reprezintă echivalentul valoric al bunului înstrăinat sau sumei plătite.
2.OBLIGAȚIA DE A PREZENTA GARANȚIILE STIPULATE ÎN CONTRACT PENTRU GARANTAREA PLĂȚII RENTEI
- în cazul rentei viagere constituită cu titlu oneros, credirentierul are un privilegiu sau o ipotecă legală:
- cu privire la creanța sau bunul transmis debirentierului
- în schimbul asumării obligației de plată a rentei
- dacă credirentierul beneficiază de ipotecă legală (art 2249 alin 1 Cod civil) atunci declararea valorii creanței garantate nu este necesară pentru înscrierea ipotecii:
- datorită caracterului aleatoriu al contractului de rentă viageră și
- datorită dificultății obiective de evaluare a creanței de rentă
SANCȚIUNEA NEEXECUTĂRII OBLIGAȚIILOR DEBIRENTIERULUI
Dacă debirentierul nu-și execută obligația de plată a ratelor de rentă credirentierul poate cere:
- executarea silită asupra patrimoniului pentru realizarea unei sume suficiente în vederea asigurării plăţii regulate a rentei
- rezoluțiunea contractului de rentă viageră,
- sechestrul și vânzarea bunurilor debirentierului până la concurența unei sume suficiente pentru a asigura plata rentei pentru viitor.
- să se înscrie în tabloul creditorilor cu o creanță al cărei cuantum se determină pe baza expertizei evaluatorii.
Această sumă se stabilește pe baza unei expertize întocmite în conformitate cu metodologia de calcul aplicată în cazul asigurărilor de viață, ținându-se seama de ratele deja încasate de credirentier, de vârsta și de starea acestuia.
După ce a fost obținută în urma vânzării bunurilor debirentierului, suma:
- se consemnează la o instituție de credit, și
- va fi plătită credirentierului cu respectarea cuantumului și scadențelor convenite prin contractul de rentă viageră
REZOLUȚIUNEA CONTRACTULUI DE RENTĂ VIAGERĂ
Art. 2251 Cod civil reglementează două cazuri de rezoluțiune:
- dacă debirentierul nu depune ori diminuează garanția promisă în vederea executării obligațiilor sale
- pentru neexecutarea fără justificarea obligației de plată a rentei de către debirentier
Părțile pot să insereze în contract un pact comisoriu expres care să permită intervenirea rezoluțiunii și în alte ipoteze.
Rezoluțiunea:
- este un efect specific contractelor sinalagmatice și
- se justifică prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor din convențiile bilaterale,
- se aplică doar la renta viageră este cu titlu oneros – fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte
Conform art. 2251 Cod civil rezoluțiunea poate fi cerută de către credirentier chiar dacă nu este parte în actul juridic menționat.
Efecte:
- debirentierul trebuie să restituie bunul sau suma de bani primită
- nu va avea dreptul la restituirea ratelor de rentă plătite până în acel moment datorită caracterului aleatoriu al contractului, în lipsă de stipulație contrară.
- credirentierul are dreptul de a pretinde restituirea capitalului sau bunului primit
