În dreptul civil, nulitatea este sancțiunea de drept civil care intervine atunci când, la încheierea unui act juridic, nu sunt respectate condițiile prevăzute de lege pentru validitatea acestuia. Există nulitate absolută și nulitate relativă. Distincția dintre nulitatea absolută și relativă privește cauzele și regimul juridic. Nulitatea anulează efectele actului, putând fi amiabilă sau judiciară.

În cazul contractelor, art. 1246 Cod civil stabilește că un contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă legea nu prevede o altă sancțiune. Nulitatea poate fi absolută sau relativă.

Nulitatea sanctiunea actului juridic civil

• este reglementată de art. 1246-1260 cod civil,
• este sancțiunea ce intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic civil, condiţiile de validitate impuse de lege.
• nulitatea absolută protejează un interes general;
• nulitatea relativă protejează un interes particular; nulitatea poate duce la desființarea totală sau parțială a actului juridic; efectele nulității sunt, în principiu, orientate spre restabilirea situației anterioare încheierii actului.

Ce este nulitatea actului juridic civil?

Nulitatea reprezintă sancțiunea juridică aplicabilă actului juridic încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate prevăzute de lege. Prin nulitate se urmărește înlăturarea efectelor juridice ale unui act care nu îndeplinește cerințele legale pentru a produce efectele urmărite de părți.

Care sunt condițiile pentru ca un act juridic să fie valabil?

Pentru ca un act juridic să producă efectele juridice urmărite de părți, trebuie respectate condițiile de validitate prevăzute de lege.

În funcție de natura actului juridic, acestea pot privi, între altele: capacitatea părților; consimțământul; obiectul; cauza; forma cerută de lege; respectarea dispozițiilor legale imperative. Nerespectarea unei condiții de validitate poate atrage nulitatea, dacă legea nu stabilește o altă sancțiune.

Cauzele de nulitate a actului juridic civil

• încălcarea dispoziţiilor legale privind capacitatea de a face actul
• lipsa ori nevalabilitatea consimţământului
• nevalabilitatea obiectului actului juridic
• nevalabilitatea cauzei/scopului actului juridic civil
• nerespectarea formei cerute ad validitatem
• nesocotirea limitelor libertăţii actelor juridice (normele imperative, ordinea publică, bunele moravuri)
• lipsa ori nevalabilitatea autorizaţiei administrative
• fraudarea legii

 Funcţiile nulităţii

• Ca instituţie de drept civil, nulitatea îndeplineşte următoarele funcţii:
  • funcţia potenţială – perioada în care i se acordă prezumţia de validitate actului juridic civil lovit de nulitate, imperfect. Părţile pot să execute parţial sau total obligaţiile care şi le asumă
  • funcţia preventivă –ştiind că un act încheiat cu încălcarea legii privind valabilitatea sa va fi lipsit de efecte. Subiectele de drept civil sunt descurajate şi îndemnate să respecte legea civilă
  • funcţia sancţionatorie – ce constă în înlăturarea efectelor contrare legii
  • funcţia reparatorie – asigură restabilirea ordinii de drept încălcate, repararea prejudiciului cauzat şi refacerea actului
  • funcţia de mijloc de garanţie a principiului legalităţii –nulitatea apare ca un mijloc juridic de asigurare a respectării ordinii publice şi bunelor moravuri

Nulitatea, ca sancţiune a actului juridic civil, este mijlocul juridic prin care se restabileşte legalitatea încălcată la încheierea actului juridic, dar nu operează de drept. Nulitatea absolută este constatată de instanţă fără să facă o apreciere proprie. Nulitatea relativă este supusă aprecierii instanţei.

Delimitarea nulităţii faţă de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil pentru a evita confuzia dintre acestea.

Nulitatea şi ineficacitatea actului juridic sunt instituții distincte, caracterizate prin următoarele:

• nulitatea operează exclusiv în faza formării actului juridic şi numai ca sancțiune pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate
• ineficacitatea presupune încheierea valabilă a unui act juridic care este însă lipsit de efectele sale juridice. Aceasta datorită intervenției unor cauze posterioare încheierii lui. Astfel nulitatea nu este o cauză de ineficacitate a actului juridic
  • Lipsirea de efecte a actului juridic civil se realizează atât de nulitate cât şi din alte cauze posterioare încheierii lui.

1) Nulitate – Rezoluţiune

Rezoluţiunea– este desfiinţarea cu efecte retroactive a unui contract sinalagmatic cu execuţie imediată (uno ictu).  Se face la cererea oricăreia dintre părţi, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor din cauze imputabile.

• Asemănări:
  • ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil
  • ambele produc efecte retroactiv (ex tunc)
  • ambele sunt judiciare, presupunând o hotărâre a instanţei

• Deosebiri:
  • dacă nulitatea presupune un act nevalabil, rezoluţiunea presupune un act valabil încheiat
  • dacă nulitatea se aplică oricărui act juridic civil, rezoluţiunea priveşte doar contractele sinalagmatice, cu executare uno ictu
  • dacă la nulitate cauzele sunt contemporane momentului încheierii actului, la rezoluţiune cauza este ulterioară momentului încheierii
  • prescripţia extinctivă este diferită în ce priveşte începutul ei

2) Nulitate – Reducţiunea succesorală

Reducţiunea succesorală – este reducerea liberalităţilor excesive, adică a donaţiilor sau legatelor ce depăşesc limitele cotităţii disponibile, aducând atingere rezervei succesorale

3) Nulitate – Caducitate

Caducitatea – imposibilitatea producerii efectelor datorită unui eveniment independent de voinţa părţilor  şi ulterior încheierii sale. Acestea sunt predecesul legatarului, pieirea bunului.

• Deosebiri:
  • nulitatea presupune un act nevalabil iar caducitatea presupune un act valabil încheiat
  • modul de producere a efectelor la nulitate retroactivează (ex tunc) caducitatea produce efecte numai pentru viitor (ex nunc)
  • dacă nulitatea presupune cauze contemporane încheierii actului, caducitatea presupune o cauză ulterioară încheierii şi străină de voinţa autorului actului

4) Nulitate – Revocare

Revocarea – act unilateral voluntar al dispunătorului de retractare a manifestării de voinţă

• Deosebiri
  • Nulitatea presupune un act nevalabil iar revocarea presupune un act valabil încheiat
  • Nulitatea presupune cauze contemporane momentului încheierii actului, revocarea presupune cauze ulterioare încheierii actului
  • Nulitatea se aplicabilă oricărui act juridic civil, revocarea se aplica actului juridic civil cu titlu gratuit (liberalităţi)
  • Prescripția extinctivă este supusă unor reguli diferite

5) Nulitate – Inopozabilitate

Inopozabilitatea – sancţiunea nerespectării măsurilor de publicitate în vederea ocrotirii terţelor persoane.

• Deosebiri:
  • nulitatea presupune un act nevalabil, inopozabilitatea presupune un act valabil încheiat
  • la nulitate efectele privesc atât părţile cât şi terţii, iar la inopozabilitate efectele se produc faţă de părţi, dar nu se produc faţă de terţi
  • la nulitate cauzele sunt contemporane încheierii actului, inopozabilitatea presupune neîndeplinirea unor formalităţi ulterioare încheierii lui
  • nulitatea relativă poate fi confirmată, pe când inopozabilitatea poate fi înlăturată prin ratificare

În concluzie, sub aspectul constituirii şi al producerii efectelor sale, actul juridic se poate afla în trei ipostaze:

• când a fost încheiat fără respectarea condiţiilor de validitate, el este sancţionat cu nulitatea şi este desfiinţat
• când a fost valabil încheiat, el produce efecte juridice, adică drepturi şi obligaţii pentru părţi, necesare realizării scopului urmărit
• când a fost valabil încheiat, dar nu produce efecte datorită intervenţiei unor cauze ulterioare încheierii lui, actul este ineficace.

Clasificarea nulităţilor

Una dintre cele mai importante clasificări este cea dintre nulitatea absolută și nulitatea relativă.

1) În raport cu natura interesului ocrotit de lege şi de regimul juridic

Deosebirile dintre nulitatea absolută şi relativă sunt numai de ordin procedural. Sub aspectul influenţei pe care îl au asupra actului juridic, nu există deosebiri. Atât nulitatea absolută cât şi cea relativă desfiinţează în aceeaşi măsură actul juridic încheiat cu nerespectarea condiţiilor legale. Când legea nu precizează felul nulităţii este datoria interpretului să stabilească acest aspect. El apelează la criteriul de clasificare a nulităţii în absolută şi relativă.

Diferența esențială constă în natura interesului protejat de norma juridică încălcată.

Criteriu	Nulitate absolută	Nulitate relativă
Interes protejat	Interes general	Interes particular
Denumire	Nulitate	Anulabilitate
Cine o poate invoca?	Orice persoană interesată, în condițiile legii	Persoana al cărei interes este protejat
Instanța o poate invoca din oficiu?	Da	Nu
Confirmarea actului	Numai în cazurile prevăzute de lege	Este posibilă în condițiile legii
Regim juridic	Mai sever	Mai favorabil persoanei protejate

Această diferențiere rezultă din art. 1247 și art. 1248 Cod civil.

Ce este nulitatea absolută?

Nulitatea absolută este sancţiunea ce intervine în caz de nerespectare a unei norme de drept care ocroteşte un interes general, public. Nerespectarea este cu ocazia încheierii unui act juridic.

Nulitatea absolută intervine atunci când actul juridic este încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru protejarea unui interes general. Potrivit art. 1247 Cod civil, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție, iar instanța este obligată să o invoce din oficiu.

Care sunt cauzele nulității absolute?

Art. 1250 Cod civil prevede că un contract este lovit de nulitate absolută în cazurile prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general. Prin urmare, nu orice încălcare a unei dispoziții legale conduce automat la nulitate absolută. Trebuie analizată norma juridică încălcată și interesul pe care aceasta îl protejează.

Ce este nulitatea relativă?

Nulitatea relativă este sancţiunea ce intervine în caz de nerespectare a unei norme de drept care ocroteşte un interes particular, privat. Nerespectarea este cu ocazia încheierii unui act juridic și se mai utilizează termenul de anulabilitate.

Nulitatea relativă, denumită și anulabilitate, intervine atunci când este încălcată o dispoziție legală care protejează un interes particular. Art. 1248 Cod civil stabilește că nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana al cărei interes este protejat prin dispoziția legală încălcată. Instanța nu poate invoca din oficiu nulitatea relativă.

Care sunt cauzele nulității relative?

• Potrivit art. 1251 Cod civil, contractul este anulabil, printre altele:
  • atunci când sunt încălcate dispozițiile privind capacitatea de exercițiu;
  • atunci când consimțământul uneia dintre părți a fost viciat;
  • în alte cazuri prevăzute expres de lege.

Care este diferența dintre nulitatea absolută și nulitatea relativă?

Diferența principală este interesul protejat de norma juridică încălcată. Dacă norma protejează un interes general, sancțiunea este, în principiu, nulitatea absolută.

Dacă norma protejează un interes particular, sancțiunea este, în principiu, nulitatea relativă. Există și o regulă importantă în cazul în care natura nulității nu este determinată în mod clar de lege. Potrivit art. 1252 Cod civil, în aceste situații contractul este considerat anulabil, deci operează prezumția de nulitate relativă.

2) Nulitatea totală și nulitatea parțială

• După măsura (întinderea) în care afectează actul juridic, trebuie să se ţină seama:
  • atât de cauza de nulitate (ex: nerespectarea formei cerută ad validitatem)
  • cât şi de complexitatea conţinutului, clauzele actului juridic civil (ex: la un act cu mai multe clauze unele pot fi desfiinţate şi altele nu).

Mai trebuie evitată confuzia între nulitatea parţială şi:

• dintre cele două acte juridice civile se anulează doar unul, în întregime
• deşi nevalabil ca un anumit act juridic, manifestarea de voinţă produce efecte juridice ca alt act juridic în virtutea conversiunii
• actul anulabil este validat prin confirmare
• nulitatea priveşte actul în întregime, luat fie ca negotium iuris fie ca instrumentum probaţionis

Nulitatea totală desfiinţează actul juridi civil în întregime, drept pentru care manifestarea de voinţă a persoanei este lipsită de calitatea sa juridică.

Nulitatea parţială desfiinţează numai o parte dintre efectele actului juridic civil. Astfel invalidează acea parte a manifestării de voinţa care nu îndeplineşte condițiile legale. Cealaltă parte a actului juridic civil rămâne valabil încheiată şi produce efectele corespunzătoare.

• Nulitatea parţială nu trebuie confundată cu următoarele situaţii:
  • deşi nevalabilă ca un act juridic, manifestarea de voinţă produce efecte ca alt act juridic, în baza conversiunii
  • în cazul în care actul juridic lovit de nulitate relativă este validat prin confirmare
  • în cazul în care forma ad probaţionem este lovită de nulitate în întregime, dar operaţiunea juridică este valabilă

Nulitatea parțială intervine atunci când numai o parte a actului este afectată de nulitate, iar restul actului poate continua să producă efecte. Codul civil reglementează nulitatea parțială la art. 1255. Această soluție permite menținerea, în anumite condiții, a clauzelor sau a dispozițiilor care pot exista independent de partea lovită de nulitate.

3)  În raport cu modul de consacrare legislativă

Nulitate expresă (textuală) acea nulitate care este prevăzută într-o dispoziţie legală (cod civil, legi,..)

Nulitate virtuală (implicită sau tacită) desemnează nulitatea care nu este expres prevazută de lege. Aceasta rezultă neîndoielnic din modul în care sunt reglementate condiţiile de validitate a actului juridic civil. 

4) În raport de felul condiţiilor de validitate nerespectate

• Nulitatea de fond sancţionează nerespectarea unei condiţii de fond (intrinseci) a actului juridic civil
• Nulitatea de formă sancţionează nerespectarea condiţiei de formă  (atunci când este cerută ad validitatem)

5) În raport de modul de valorificare

• Nulitatea judiciară atunci când este declarată de organul de jurisdicţie competent
• Nulitatea amiabilă sau convenţională când părţile se înțeleg cu privire la actul juridic încheiat de ele şi constată desfiinţarea acestuia în forma sa juridică.

Regimul juridic al nulităţii desemnează regulile cărora le este supusă nulitatea absolută sau cea relativă.

• Regulile statuate de regimul juridic privesc trei aspecte:
  • persoanele care pot invoca nulitatea
  • perioada de timp în care poate fi invocată
  • posibilitatea de acoperire prin confirmare

Regimul juridic al nulităţii absolute

a) poate fi invocată de oricine are un interes

• părţile actului juridic,
• avânzii-cauză,
• alte persoane care nu au participat la încheierea actului, dar care au un interes propriu,
• de instanţă din oficiu,
• de procuror şi
• de alte organe prevăzute de lege.

• Sfera persoanelor îndreptăţite să invoce nulitatea cuprinde în primul rând:
  • părţile actului,
  • succesorii în drepturi ai părţilor, precum şi
  • moştenitorii,
  • dobânditorii cu titlu particular,
  • creditorii.

Terţii interesati au vocaţia de a desfiinţa actul juridic nul absolut dacă au în cauză un interes direct, legitim, juridic protejat. Interesul ca cerinţă esenţială de exerciţiu al acţiunii civile, trebuie să fie născut, actual, personal şi legitim la data formulării cererii de chemare în judecată.

Procurorul poate introduce acţiunea în nulitate absolută pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau puse sub interdicţie. Instanţa din oficiu, în virtutea rolului activ, poate invoca nulitatea absolută a unui act juridic ce face obiectul dezbaterilor judiciare.

b) este impresciptibilă

• nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de exceptie.

c) în principiu, nu poate fi acoperită prin confirmare

Se înţelege actul unilateral de renunţare la dreptul de a invoca pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie nulitatea. Excepţia de la regula imposibilităţii confirmării actului nul absolut este că legea acordă posibilitatea acoperirii acesteia prin confirmare.

 Regimul juridic al nulităţii relative

a) Nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu, numai de persoana interesată

• persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic (victima violenţei, cel lipsit de discernământ, titularul dreptului de preemţiune)
• reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu, care este cel care încheie actul juridic pentru incapabil. Acesta trebuie să aibă dreptul de a invoca nulitatea menită să îl ocrotească pe cel aflat sub protecţia sa
• succesorilor părţii ocrotite prin norma juridică încălcată la încheierea actului juridic, cu excepţia acţiunilor intuitu personae
• procurorul
• creditorii chirografari ai părţii ocrotite, pe calea acţiunii oblice, cu excepția drepturilor strict personale

b) Nulitatea relativă este prescriptibilă

Persoanele îndreptăţite să ceară nulitatea relativă a actului juridic o pot face în cadrul termenului de prescripţie la acţiune. Nulitatea relativă, fiind instituită pentru ocrotirea unor interese individuale, urmează să cedeze în faţa intereselor generale pe care le asigură instituţia prescripţiei extinctive. Expirarea termenului de prescripţie extinctivă lasă să se presupună voinţa tacită de confirmare a actului juridic lovit de nulitate relativă.

c) Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare – expresă sau tacită.

Confirmarea nulităţii relative este un act juridic unilateral, prin care persoana care o poate invoca renunţă la dreptul său.

• Confirmarea este expresă când rezultă dintr-o dispoziţie legală. Actul de confirmare expresă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
  • să provină de la cel îndreptăţit să invoce nulitatea relativă şi să fie făcut în deplină cunoştinţă de cauză
  • viciul care afecta actul juridic lovit de nulitate relativă să fi încetat în momentul confirmării. În caz contrar însuşi actul de confirmare este anulabil.
  • să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă menţiune de motivul acţiunii în nulitatea relativă din cuprinsul actului să se desprindă intenţia de a acoperi nulitatea

Confirmarea tacită rezultă din fapte care nu lasă nici o îndoială asupra intenţiei de acoperire a nulităţii relative. Confirmarea, indiferent dacă este expresă sau tacită, are ca efect validarea actului juridic lovit de nulitate relativă. Acest efect se produce retroactiv (ex tunc) adică de la data când a fost încheiat actul juridic confirmat.

Instituţia confirmării nu trebuie confundată cu ratificarea. Aceasta din urmă este actul prin care o persoană devine parte în actul juridic încheiat în lipsa ori cu depăşirea împuternicirii pentru a încheia actul respectiv.

Care sunt efectele nulității?

Principalul efect al nulității este desființarea efectelor juridice ale actului nul, în condițiile prevăzute de lege.

• În funcție de situație, nulitatea poate determina:
  • desființarea totală a contractului;
  • desființarea numai a unei părți a contractului;
  • desființarea actelor juridice subsecvente;
  • restituirea prestațiilor efectuate;
  • repararea prejudiciului, în condițiile legii.
• Codul civil reglementează distinct aceste efecte în art. 1254–1258.

Se înţelege consecinţele aplicării sancţiunii nulităţii. Astfel, ca urmare a constatării nulităţii, actul juridic este desfiinţat în întregime sau în parte. Nulitatea totală desfiinţează actul juridic în întregime în timp ce nulitatea parţială înlătură numai acele efecte ale actului juridic care contravin legii.

Nulitatea produce efecte retroactive?

În principiu, nulitatea urmărește restabilirea situației anterioare încheierii actului, prin înlăturarea efectelor juridice produse de acesta. De aceea, atunci când părțile au executat deja obligațiile rezultate dintr-un contract care este desființat pentru nulitate, poate apărea obligația de restituire a prestațiilor. Totuși, efectele concrete trebuie analizate în funcție de natura actului, cauza nulității și dispozițiile legale aplicabile.

Efectele nulităţii constau şi în desfiinţarea raportului juridic generat de contractul lovit de nulitate şi, prin aceasta, restabilirea legalităţii.

• Principiul retroactivităţii nulităţii: nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor ci şi pentru trecut.
• Principiul restabilirii situaţiei anterioare: repunerea în situaţia anterioară are la bază regula potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit.
• Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial. Constatarea nulităţii actului juridic iniţial atrage şi desfiinţarea dreptului corespunzător al dobânditorului.

Reguli de drept care înlătură principiul quod nullum est, nullum producit effectum

a) Principiul conversiunii actului juridic: manifestarea de voinţă este calificată ca echivalentă unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic

b) Principiul valabilităţii aparenţei în drept: justifică menţinerea validităţii actelor cu titlu oneros încheiate de terţii de bună credinţă cu titularul aparent al unui drept.

c) Principiul răspunderii civile delictuale: în baza căruia efectele unui act juridic civil lovit de nulitate pot fi menţinute. Ex: minorul care a săvârşit un delict civil cu ocazia încheierii actului juridic.

Poate fi confirmat un act juridic anulabil?

Da, contractul anulabil poate fi confirmat, în condițiile prevăzute de Codul civil. Codul civil reglementează distinct cauzele de validare, confirmarea contractului, condițiile confirmării și efectele acesteia, în art. 1261–1265. În schimb, în cazul nulității absolute, contractul nu este susceptibil de confirmare decât în situațiile expres prevăzute de lege.

Nulitatea și prescripția

Regimul prescripției diferă în funcție de natura nulității și de modalitatea în care aceasta este invocată. Codul civil reglementează prescripția în materia nulității prin art. 1249, astfel încât nu este recomandabilă formularea unei reguli generale de tipul „orice nulitate absolută poate fi invocată oricând” fără verificarea dispoziției legale aplicabile.

• În practică, trebuie analizate:
  • natura nulității;
  • cauza concretă de nulitate;
  • data încheierii actului;
  • momentul de la care curge termenul, dacă este aplicabil;
  • dacă nulitatea este invocată pe cale de acțiune sau de excepție;
  • eventualele norme speciale aplicabile.

Nulitatea virtuală

Nu toate cazurile de nulitate sunt indicate în mod expres prin utilizarea formulei „sub sancțiunea nulității”. Nulitatea virtuală este reglementată de art. 1253 Cod civil și presupune identificarea sancțiunii prin interpretarea dispoziției legale și a scopului acesteia. Prin urmare, pentru stabilirea nulității nu este suficientă o simplă încălcare formală a unei norme. Este necesară analiza condiției de validitate, a interesului protejat și a regimului juridic stabilit de lege.

Conversiunea contractului nul

Un contract nul nu este întotdeauna lipsit de orice posibilitate de valorificare juridică. Conversiunea reprezintă mecanismul prin care, în condițiile legii, un contract nul poate produce efectele unui alt contract, dacă sunt îndeplinite cerințele necesare pentru acesta. Instituția este reglementată de art. 1260 Cod civil.

Întrebări frecvente despre nulitatea actului juridic civil

1. Ce este nulitatea actului juridic civil?

Nulitatea este sancțiunea de drept civil care intervine atunci când un act juridic este încheiat cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege pentru validitatea sa. În materia contractelor, nulitatea poate fi absolută sau relativă.

2. Care este diferența dintre nulitatea absolută și nulitatea relativă?

Nulitatea absolută protejează un interes general și poate fi invocată, în condițiile legii, de orice persoană interesată, inclusiv din oficiu de instanță. Nulitatea relativă protejează un interes particular și poate fi invocată de persoana protejată de norma încălcată.

3. Care sunt efectele nulității unui contract?

Nulitatea poate conduce la desființarea totală sau parțială a contractului și, după caz, la restituirea prestațiilor, desființarea actelor subsecvente ori repararea prejudiciului, în condițiile prevăzute de Codul civil.

4. Poate fi confirmat un contract anulabil?

Da. Contractul anulabil poate fi confirmat în condițiile prevăzute de Codul civil. În cazul nulității absolute, confirmarea este posibilă numai în situațiile prevăzute de lege.

5. Când poate fi cerută nulitatea unui act juridic?

Răspunsul depinde de natura nulității, cauza concretă și dispozițiile legale aplicabile. Pentru o analiză corectă trebuie verificat inclusiv regimul prescripției prevăzut de Codul civil și dacă nulitatea este absolută sau relativă.