Efectele nulității absolute și relative a actului juridic civil, Codul civil
Nulitatea actului juridic civil este sancțiunea de drept civil care intervine atunci când, la încheierea actului juridic, nu sunt respectate condițiile de validitate prevăzute de lege.
Nulitatea poate fi absolută sau relativă, în funcție de natura interesului ocrotit de norma juridică încălcată. Codul civil reglementează nulitatea contractului în art. 1246–1265, iar efectele nulității sunt prevăzute în principal de art. 1254–1260.
În principiu, nulitatea produce următoarele efecte juridice:
- desființarea actului juridic nul;
- retroactivitatea nulității;
- repunerea părților în situația anterioară;
- restituirea prestațiilor executate în baza actului nul;
- desființarea actelor subsecvente, în condițiile legii;
- în anumite situații, repararea prejudiciului;
- în cazurile prevăzute de lege, posibilitatea refacerii sau conversiunii actului juridic nul.
Declararea nulităţii unui act de procedură, indiferent dacă este vorba despre o nulitate absolută, ori de una relativă, are ca efect lipsirea de efecte juridice a acestuia, prin scoaterea sa din cauză.
Ce efecte produce nulitatea unui act juridic civil?
- Retroactivitatea: un act juridic nul este considerat ca și cum nu ar fi existat niciodată, adică retroactivează în sensul că nu produce niciun efect de la momentul încheierii sale. Retroactivitatea presupune anularea efectelor pe care actul le-ar fi produs în mod normal și restabilirea situației anterioare în care părțile se aflau înainte de încheierea actului.
- Restabilirea stării anterioare: partea prejudiciată de nulitate are dreptul să ceară restabilirea stării de fapt care exista înainte de încheierea actului nul. Astfel, bunurile sau drepturile transferate în cadrul actului vor trebui restituite, iar fiecare parte va trebui să restituie ceea ce a primit, în măsura în care este posibil. Acest efect este esențial pentru a preveni îmbogățirea fără cauză a uneia dintre părți.
- Imposibilitatea de a invoca actul nul în justiție: un act juridic nul nu poate fi utilizat ca temei pentru nicio acțiune juridică sau pentru exercitarea vreunui drept derivat din acel act. Părțile nu pot să invoce actul nul în fața instanței sau în alte situații legale, deoarece actul respectiv nu există din punct de vedere juridic.
Nulitatea absolută și nulitatea relativă – care este diferența?
- Nulitatea absolută este sancţiunea ce intervine în caz de nerespectare a unei norme de drept care ocroteşte un interes general, public. Nerespectarea este cu ocazia încheierii unui act juridic. Poate fi invocată oricând de orice persoană interesată sau din oficiu de instanță, având efecte depline și imediat asupra actului respectiv. De exemplu, actele care contravin legii sau ordinii publice sunt de regulă nule absolut.
- Nulitatea relativă este sancţiunea ce intervine în caz de nerespectare a unei norme de drept care ocroteşte un interes particular, privat. Nerespectarea este cu ocazia încheierii unui act juridic și se mai utilizează termenul de anulabilitate. Poate fi invocată doar de partea interesată (de obicei partea care suferă un prejudiciu din cauza actului). De exemplu, un contract semnat de o persoană care nu avea capacitate de exercițiu (minori sau persoane incapabile) poate fi nul relativ, iar nulitatea nu poate fi invocată decât de către acea persoană sau reprezentantul acesteia.
În ambele cazuri, efectele retroactive și restabilirea stării anterioare sunt esențiale pentru protejarea echilibrului și justiției între părțile implicate.
Tabel comparativ
| Criteriu | Nulitate absolută | Nulitate relativă |
|---|---|---|
| Interes protejat | Interes general | Interes particular |
| Cine o poate invoca? | Orice persoană interesată | Persoana protejată de norma încălcată |
| Invocare din oficiu | Da | Nu |
| Confirmarea actului | Numai în cazurile prevăzute de lege | Este posibilă în condițiile legii |
| Denumire | Nulitate absolută | Anulabilitate |
Art. 1247 Cod civil Nulitatea absolută
- Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.
- Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de actiune sau de exceptie.
- Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.
- Contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege.
Art. 1248 Cod civil Nulitatea relativă
- Contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.
- Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată.
- Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanța judecătorească.
- Contractul anulabil este susceptibil de confirmare
Deosebirile dintre nulitatea absolută şi relativă sunt numai de ordin procedural. Sub aspectul influenţei pe care îl au asupra actului juridic, nu există deosebiri. Atât nulitatea absolută cât şi cea relativă desfiinţează în aceeaşi măsură actul juridic încheiat cu nerespectarea condiţiilor legale.
Art. 1251 Cod civil Cauzele de nulitate relativă
- Contractul este anulabil când:
- au fost nesocotite dispozitiile legale privitoare la capacitatea de exercitiu,
- când consimtământul uneia dintre părti a fost viciat,
- precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Cauze care atrag nulitatea relativă
- viciile de consimţământ- eroarea, dolul, violenţa, leziunea
- lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil:
- actul este încheiat de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, minorul sub 14 ani şi interzisul judecătoresc
- actul este încheiat fără încuviinţarea ocrotitorului legal şi este lezionar pentru minorul între 14-18 ani
- actul s-a încheiat fără încuviinţarea autorităţii tutelare
- actul s-a încheiat în lipsa sau cu depăşirea puterilor pentru persoana juridică precum şi nerespectarea unor incapacităţi
- nerespectarea dreptului de preemţiune
Care sunt principalele efecte ale nulității?
Nulitatea totală desfiinţează actul juridic în întregime iar parţială înlătură numai acele efecte ale actului juridic care contravin legii
1. Desființarea actului juridic
Primul efect al nulității este înlăturarea efectelor juridice ale actului nevalabil. Potrivit art. 1254 Cod civil, contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat ca și cum nu ar fi fost niciodată încheiat. Desființarea poate fi totală sau parțială, în funcție de întinderea cauzei de nulitate.
2. Retroactivitatea nulității
Retroactivitatea înseamnă că efectele nulității se raportează la momentul încheierii actului juridic. Prin urmare, atunci când un contract este desființat pentru nulitate, se urmărește înlăturarea efectelor produse de acesta ca și cum actul nu ar fi fost încheiat în mod valabil. Retroactivitatea reprezintă una dintre regulile esențiale ale regimului nulității.
Nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor ci şi pentru trecut. Efectele nulităţii se produc chiar din momentul încheierii actului juridic civil. Acest principiu contribuie la asigurarea ordinii de drept. În unele situaţii, ca excepţie, nulitatea produce efecte numai pentru viitor:
- cazul căsătoriei putative – efectele declarării nulităţii sunt înlăturate faţă de soţul ce a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei. Păstrează statutul de soţ dintr-o căsătorie valabilă pe perioada cuprinsă între momentul încheierii căsătoriei şi cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de anulare a căsătoriei
- cazul copiilor dintr-o căsătorie anulată– anularea căsătoriei nu produce nici un efect faţă de copii din această căsătorie, nici pentru trecut nici pentru viitor
- modificarea numelui de familie numai pentru viitor în cazul anulării recunoaşterii filiaţiei precum şi în cazul anulării căsătoriei
3. Repunerea părților în situația anterioară
Desființarea actului juridic determină, în principiu, repunerea părților în situația existentă înainte de încheierea acestuia. Dacă una dintre părți a transmis un bun, iar cealaltă parte a plătit un preț, desființarea contractului poate determina restituirea bunului și a prețului, potrivit regulilor privind restituirea prestațiilor. Codul civil prevede expres că, în cazul desființării contractului, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte prestațiile primite, în natură sau prin echivalent, potrivit legii.
4. Restituirea prestațiilor
- Restituirea prestațiilor reprezintă consecința practică a desființării contractului:
- bunul primit trebuie restituit, dacă restituirea în natură este posibilă;
- sumele de bani primite trebuie restituite;
- când restituirea în natură nu este posibilă, aceasta se poate realiza prin echivalent;
- pentru prestațiile succesive sau continue se aplică regulile speciale prevăzute de Codul civil.
- Scopul este restabilirea echilibrului patrimonial dintre părți.
Repunerea în situaţia anterioară are la bază regula potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit. Părţile raportului juridic născut din actul respectiv trebuie să ajungă în situaţiile avute la momentul încheierii actului, nu şi terţii.
5. Desființarea actelor subsecvente
Un alt efect important îl reprezintă posibilitatea desființării actelor juridice subsecvente încheiate în baza contractului inițial. Art. 1254 alin. (2) Cod civil stabilește că desființarea contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza acestuia. Această regulă trebuie însă analizată împreună cu dispozițiile speciale privind protecția terților și cu situația concretă a actului subsecvent.
6. Nulitatea totală și nulitatea parțială
Nulitatea totală
Nulitatea este totală atunci când cauza de nulitate afectează întregul act juridic. În această situație, actul juridic este desființat în totalitate.
Nulitatea parțială
Nulitatea este parțială atunci când cauza de nulitate afectează numai anumite clauze sau anumite efecte ale actului juridic. În acest caz, partea valabilă a actului poate fi menținută, dacă aceasta poate exista independent de clauza sau partea afectată de nulitate. Codul civil reglementează expres nulitatea parțială în art. 1255.
7. Nulitatea și repararea prejudiciului
Desființarea actului juridic nu exclude, în anumite situații, posibilitatea solicitării unor daune-interese. Art. 1257 Cod civil reglementează daunele-interese și reducerea prestațiilor, iar art. 1258 privește repararea prejudiciului în cazul nulității contractului încheiat în formă autentică. Prin urmare, efectele nulității nu se limitează întotdeauna la desființarea contractului și restituirea prestațiilor.
Anularea actului subsecvent
Se aplică ca urmare a anulării actului iniţial. Constatarea nulităţii actului juridic iniţial atrage şi desfiinţarea dreptului corespunzător al dobânditorului.
- Excepţia când anularea actului juridic iniţial nu atrage şi anularea actului juridic subsecvent, acesta fiind menţinut sunt:
- actele de conservare sau de administrare a bunului sau
- actele de dispoziţie cu titlu oneros cu un subdobânditor de bună-credinţă ori în cazul uzucapiunii.
Excepții și limite ale efectelor nulității
Deși regula este desființarea actului și repunerea părților în situația anterioară, legislația civilă prevede situații în care efectele nulității sunt limitate sau în care actul poate fi menținut sub o altă formă juridică.
- Printre mecanismele importante se află:
- protecția anumitor terți, în condițiile legii.
- nulitatea parțială;
- refacerea contractului nul;
- conversiunea contractului nul;
- confirmarea contractului anulabil;
1) Conversiunea actului juridic nul
Conversiunea permite ca manifestarea de voință cuprinsă într-un act juridic nul să producă efectele unui alt act juridic, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Codul civil reglementează conversiunea contractului nul la art. 1260.
În esență, actul nu produce efectele pentru care a fost încheiat, dar poate produce efectele unui alt act juridic valabil, dacă manifestarea de voință și condițiile legale permit acest lucru. Este manifestarea de voinţă calificată ca echivalentă unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic.
Condiţii de aplicare:
- să existe un element de diferenţă între actul juridic nul şi actul juridic ce urmează a fi considerat valabil
- actul juridic pentru care a fost emisă manifestarea de voinţă să fie anulat efectiv şi total
- actul juridic ce urmează a fi socotit valabil să îndeplinească toate condiţiile de validitate, iar acestea să se regăsească în chiar actul juridic desfiinţat
Principalele aplicaţii ale conversiunii actului juridic sunt:
- cazul manifestării de voinţă nulă ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare
- cazul actului de înstrăinare lovit de nulitate, însă valabil ca act de revocare a legatului ce avea ca obiect bunul la care se referea şi actul de înstrăinare desfiinţat
- cazul actului de înstrăinare a unui bun succesoral de către moştenitor, nul ca atare, însă valabil ca act de acceptare a succesiunii
Valabilitatea aparenţei în drept
Valabilitatea aparenţei în drept este cea care justifică menţinerea validităţii actelor cu titlu oneros încheiate de terţii de bună credinţă cu titularul aparent al unui drept. Este condiţionat ca aparenţa să fie cunoscută public. Este regula care înlătură nulitatea unui act juridic încheiat într-o situaţie de eroare comună, obştească.
2) Confirmarea actului anulabil
În cazul nulității relative, actul juridic poate fi confirmat în condițiile prevăzute de Codul civil. Confirmarea reprezintă manifestarea de voință prin care persoana îndreptățită să invoce nulitatea renunță la dreptul de a se prevala de aceasta, cu respectarea condițiilor legale. Regulile privind validarea și confirmarea contractului sunt prevăzute de art. 1261–1265 Cod civil.
Limitarea efectelor nulităţii
Efectele prin nulitatea parţială sunt limitate, nulitatea relativă a contractului trebuie să devină o sancţiune subsidiară. Trebuie să fie aplicată doar în cazurile în care:
- regularizarea nu este posibilă, fie material, fie juridic, sau
- desfiinţarea contractului apare ca fiind singura posibilitate de a repara prejudiciul suferit de victimă. Nulitatea parţială reprezintă o sancţiune în interesul părţii care contractează de pe o poziţie inferioară, când menţinerea contractului reprezintă o utilitate deosebită.
Confirmarea a fost definită drept actul prin care o persoană renuntă unilateral să se prevaleze de nulitatea relativă a unui act juridic, şi care expres sau tacit, poate să rezulte dintr-o executare spontană. Se poate aplica doar la sancţiunea nulităţii relative.
Nimeni nu poate renunţa decât la un drept ce îi aparţine, implicit, nu poate confirma decât un act afectat de o sancţiune menită să protejeze un interes privat. Confirmarea trebuie să fie rezultatul unui consimţământ integru, realizat în cunoştinţă de cauză şi cu intenţia de a valida actul juridic anulabil.
Întrebări frecvente privind efectele nulității actului juridic civil
1. Ce efect produce nulitatea unui contract?
Nulitatea desființează contractul și înlătură, în principiu, efectele sale juridice.
2. Nulitatea absolută și cea relativă produc aceleași efecte?
În privința desființării actului și restituirii prestațiilor, efectele sunt, în principiu, similare. Diferențele privesc condițiile de invocare și confirmare.
3. Ce înseamnă retroactivitatea nulității?
Nulitatea produce efecte de la încheierea actului, acesta fiind considerat ca și cum nu ar fi fost încheiat.
4. Ce se întâmplă cu bunurile sau banii transmiși?
Prestațiile executate se restituie, în natură sau prin echivalent, potrivit legii.
5. Ce se întâmplă cu actele subsecvente?
Acestea pot fi desființate, în condițiile prevăzute de Codul civil.
6. Poate fi menținut un act juridic nul?
Da, în anumite situații, prin nulitate parțială, refacere sau conversiune.
