Dreptul unei persoane de a veni la moștenirea unei alte persoane.

Cine are dreptul să moștenească în 2026

• Au dreptul să moștenească persoanele care au vocație succesorală legală sau testamentară și îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul civil:
  • soțul supraviețuitor;
  • copiii și ceilalți descendenți;
  • părinții și ceilalți ascendenți;
  • frații și surorile;
  • celelalte rude până la gradul al IV-lea, în condițiile legii;
  • persoanele desemnate prin testament.

Pentru a deveni efectiv moștenitor, persoana trebuie să existe la data deschiderii moștenirii, să aibă vocație succesorală și să nu fie nedemnă de a moșteni.

Vocația la moștenire

Art. 962 Cod civil – Vocaţia la moştenire
Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament.

Vocaţia succesorală este determinarea persoanelor îndreptăţite să vină la moştenire, care se face fie prin lege, fie prin testament. Legea conferă vocaţie succesorală rudelor defunctului, soţului supravieţuitor şi statului (comuna, oraşul, municipiul).

• În actualul cod civil moştenirea este definită ca un mod de transmitere a patrimoniului.
• În vechiul cod civil moştenirea era tratată ca un mod de dobândire a proprietăţii bunurilor.

Dreptul de moştenire este definit ca fiind modul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viaţă (art 953 Cod civil).

Ce este vocația la moștenire

Este dreptul unei persoane de a moșteni. Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament (art. 962 Cod civil). Vocaţia succesorală sau chemarea la moştenire este conferită fie prin voinţa legii sau fie prin voinţa lui de cujus exprimată prin testament sau donaţie de bunuri viitoare. Determinarea persoanelor care au vocaţie succesorală poartă denumirea de devoluţiune succesorală (legală sau testamentară).

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Indiferent dacă este vorba despre o moştenire legală, testamentară sau contractuală, o persoană poate moşteni, dacă întruneşte, în mod cumulativ, următoarele trei condiţii:

1. să aibă capacitate succesorală, adică să existe la momentul deschiderii moştenirii, să aibă aptitudinea de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor pe care le implică calitatea de succesor;
2. să aibă vocaţie la moştenire (în temeiul legii sau în temeiul testamentului);
3. să nu fie nedemnă de a moşteni

Condiție	Explicație

Capacitate succesorală

persoana există la data deschiderii succesiunii

Vocație succesorală

este chemată la moștenire prin lege sau testament

Lipsa nedemnității

nu există motive legale de excludere

Vocația la moștenire poate fi:

• vocatia generală (eventuală) bazată pe principiul reciprocității atunci când desemnează vocaţia potenţială (eventuală) a unor persoane de a culege moştenirea lăsată de o altă persoană. Ai drept teoretic la moștenire, faci parte dintr-o clasă de moștenitori.
• vocația concretă (efectivă, utilă) când persoanele care culeg în mod efectiv moştenirea sunt determinate cu ajutorul devoluţiunii succesorale. Nu este suficient să fii rudă, trebuie să fii și în clasa care vine efectiv la moștenire

1) Vocația succesorală generală

Vocaţia succesorală generală este chemarea la moştenire, în temeiul legii, a tuturor rudelor defunctului şi, împreună cu acestea, a soţului supravieţuitor.

• Limitele legale ale vocaţiei succesorale:
  • pe linie colaterală vocaţia succesorală legală la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv,
  • în linie dreaptă ascendentă sau descendentă, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul

Vocaţia generală sau potenţială nu le garantează rudelor până la gradul IV care sunt chemate la moştenire alături de soţul supravieţuitor că vor culege moştenirea lăsată de defunct sau o parte din aceasta. Vocaţia lor concretă de a culege efectiv moştenirea în cauză este determinată prin devoluţiunea succesorală legală.

În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii (art 963 alin.3 Cod civil).

În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite astfel:

• bunurile imobile la unitatea administrativ-teritorială în a cărei circumscripție teritorială se aflau la data deschiderii moștenirii
• bunurile mobile incorporale (actiuni, părti sociale, drepturi patrimoniale de autor) la unitatea administrativ-teritorială de la ultimul domiciliu al defunctului
• bunurile mobile corporale supuse înregistrării (autoturisme, utilaje agricole, ambarcaţiuni) la unitatea administrativ-teritorială în a cărei evidenţă sunt înregistrate.
  • Statul este reprezentat în teritoriu de unităţile administrativ-teritoriale și prin intermediul acestora culege moștenirile.

Potrivit art. 964 Cod civil, primele rude chemate la moștenirea defunctului sunt descendenții:

• copiii, nepotii, stranepotii,
• urmasii acestora la infinit, în linie directă, indiferent de sex,
• fiind fără relevanță dacă provin din căsătorie sau din afara căsătoriei, în acest din urmă caz cu condiția ca filiația să fi fost stabilită conform legii.

Hotărârea judecătorească definitivă, prin care se stabilește paternitatea copilului din afara căsătoriei, produce efecte retroactive, până la data concepției.

De la această dată, copilul conceput are vocație sucesorală:

• la moștenirea lăsată de tatăl din afara căsătoriei, decedat în timpul procesului de stabilirea a paternității din afara căsătoriei,
• la moștenirea lăsată de rudele față de care are vocație succesorală, ca urmare a stabilirii filiației din afara căsătoriei (descendenții și ascendenții tatălui, rudele colaterale până la gradul IV, calculat în raport cu copilul din afara căsătoriei).

Copiii născuți din căsătorii diferite

• vor moșteni împreună numai pe tatăl lor comun sau pe mama lor comună, neavând vocație succesorală la moștenirea lăsată de tatăl vitreg, respectiv mama vitregă.

Dacă la moștenire sunt chemați doi sau mai mulți descendenți (din căsătorie sau din afara ei, de același grad), cota-parte de moștenire ce se cuvine fiecăruia se stabilește în mod egal, în funcție de numărul lor.

Dacă descendenții de gradul II și următorii vin la moștenire prin reprezentare

• împărțirea pe tulpini și subtulpini, principiul egalității, aplicându-se numai între ramurile din aceeași tuplină.
• descendenții mai îndepărtați în grad, și care nu beneficiază de reprezentare, sunt excluși de la moștenire.

Copilul din afara căsătoriei poate veni la moștenirea tatălui său, față de care și-a stabilit filiația, în nume propriu sau prin reprezentare. Ei sunt moștenitori rezervatari, astfel încât liberalitățile făcute de defunct (donații și legate) prin care se aduce atingere rezervei lor sunt supuse reducțiunii.

Ei sunt moștenitori sezinari, având posesiunea de drept a titlului de moștenitor (chiar înainte de eliberarea certificatului de moștenitor). Ei sunt obligați să raporteze donațiile primite de la cel care lasă moștenirea, dacă donația nu a fost făcută cu scutire de raport.
Vocația succesorală a copilului din afara căsătoriei la moștenirea lăsată de tatăl față de care și-a stabilit filiația, este completată de vocația succesorală a acestui tată la moștenirea copilului său din afara căsătoriei.

Părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului în afară de dreptul de moștenire și de întreținere, deși recunoașterea vocației succesorale legale a tatălui din afara căsătoriei este justificată:

• de raporturile de rudenie statornicite între copil și tatăl său prin stabilirea filiației,
• de principiul egalității între sexe
• de principiul reciprocității vocației succesorale legate.

2) Vocația succesorală concretă (efectivă sau utilă)

 A fost instituită o ordine de chemare la moştenire a rudelor defunctului ca să se evite împărţirea averilor succesorale în foarte multe părţi de o valoare neînsemnată.

• Condiţiile pentru ca o persoană să fie chemată efectiv la moştenire în temeiul legii (să aibă vocaţie succesorală concretă):
  • să facă parte din categoria moştenitorilor legali cu vocaţie general
  • persoana în cauza să nu fie înlăturată de la moştenire de o alta, cu vocaţie generală, dar chemată de lege în rang preferabil
  • persoana cu rang preferabil are vocaţie concretă, utilă.

• Ordinea de preferinţă se stabilește în funcţie de clasa de moştenitori şi gradul de rudenie. Acest criteriu stă la baza a două principii:
  • principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege (între moştenitorii din clase diferite);
  • principiul proximităţii gradului de rudenie (între moștenitorii din aceeași clasă).
    • Prin aplicarea acestor principii sunt determinate, în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii, persoanele cu vocaţie succesorală legală concretă (utilă) la moştenirea defunctului.

Dreptul la moștenire trebuie să fie un efect al stabilirii raporturilor de filiație, iar nu cauza ei.

Copilul din afara căsătoriei vine la moștenirea ascendenților tatălui în două situații:

• Cea a retransmiterii
  • Tatăl, în calitate de moștenitor legal sau testamentar:
    • supraviețuind un timp cât de scurt defunctului, dobândește el succesiunea acestuia din urmă (chiar dacă nu a acceptat-o, dar nici nu a refuzat-o) și
    • când se confundată cu a sa proprie, o lasă propriilor săi moștenitori legali sau testamentar, printre aceștia aflându-se și copilul din afara căsătoriei.
    • va trebui să dovedească existența moștenitorului în momentul deschiderii primei moșteniri și propriile drepturi succesorale asupra moștenirii lăsate de acesta

• Cea a moștenirii prin reprezentare specifică numai moștenirii legale
  • copilul din afara căsătoriei cu vocație succesorală legală (reprezentant)
    • pretinde drepturile succesorale ale ascendentului său, decedat la data deschiderii moștenirii, urcând în locul, gradul și drepturile acestuia,
    • reprezentantul trebuie să dovedească că el personal are capacitate succesorală (existența la data deschiderii succesiunii) și că cel reprezentat era decedat la acea dată pentru că nu se reprezintă decât persoanele moarte.

Cine are drept la moștenire

Conform prevederilor legale au dreptul la moștenire: soțul, copiii, părinții, frații. Trebuie făcută însă distincția dintre vocația la moștenire și calitatea de moștenitor, întrucât vocația succesorală trebuie valorificată prin acceptarea în termen a moștenirii, cota succesorală dobândită depinzând de numărul de moștenitori.

Exemplu:

Dacă soția supraviețuitoare și-a dovedit vocația la moștenirea soțului său, dar nu și faptul că ar fi acceptat moștenirea și nici că ar fi singura moștenitoare. Actele de stare civilă dovedesc vocația sa succesorală, nu și că a devenit moștenitoare a întregii averi, prin acceptare, ca fiind unicul succesor. Dacă nu a obținut o cotă-parte asupra imobilului în timpul căsătoriei și nici nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii (nici tacit și nici prin certificat de moștenitor) pentru moștenirea lăsată de defunct, reclamanta nu are calitate procesuală activă, de vreme ce nu a dovedit că antecesorii săi l-au moștenit pe cel de la care se pretinde că provine bunul revendicat.

1) Colaterali privilegiați

O modalitate specială de împărțire a moștenirii, care se aplică în acele cazuri în care, în calitate de colaterali privilegiați, sunt chemați la moștenire frați și surori ai defunctului, care nu sunt din aceeași părinți, este împărțirea pe linii.

• Din acest punct de vedere, frații și surorile defunctului pot fi de trei categorii:
  • frați buni (primari), adică frați cu defunctul și după tată și după mamă (indiferent dacă sunt din sau din afara căsătoriei);
  • frați consanguini (consângeni), adică frați cu defunctul numai după tată (chiar dacă sunt din sau din afara căsătoriei);
  • frați uterini, adică frați cu defunctul numai după mamă (din sau din afara căsătoriei).

Dacă la moștenire sunt chemați frați și surori făcând parte din aceeași categorie, (exemplu: toti sunt frați consanguini cu defunctul), moștenirea se va împărți potrivit regulii generale, adică pe capete.

2) Frați și surori din categorii deosebite

Dacă la moștenire sunt chemați frați și surori din categorii deosebite, atunci moștenirea sau partea din moștenire care se cuvine colateralilor privilegiați, se împarte în două părți egale, corespunzătoare celor două linii:

• linia paternă – dimidia paternis, și
• linia maternă – dimidia maternis,

Jumătatea paternă se împarte între frații defunctului, pe linie paternă, iar jumătatea maternă, între frații defunctului, pe linie maternă. Fratii buni (frați cu defunctul pe amblele linii), vor lua cota parte corespunzătoare din ambele jumătăți, privilegiul dublei legături.

3) Rude colaterale

Dacă defunctul nu are moștenitori din primele trei clase, sau cei existenți nu pot sau nu vor să vină la moștenire, legea cheamă la moștenire pe colateralii ordinari: rudele colaterale ale defunctului, care nu sunt frați sau surori, ori descendenți ai acestuia.

Ei sunt chemați la moștenire până la gradul al patrulea inclusiv, unchi, mătuși, veri primari și frații și surorile bunicilor defunctului. La rândul lor, colateralii ordinali pot fi din căsătorie sau din afara căsătoriei.

4) Copilul din afara căsătoriei

Situatia copilului din afara căsătoriei în cazul decesului lui de cujus mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de stabilire a paternității.

• Aceasta ipoteză este cea a existenței unor copii din afara căsătoriei:
  • pentru care a fost introdusă acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei împotriva pretinsului tată,
  • iar înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a stabilit paternitatea copilului cu privire la pârât, acesta din urma a decedat.

Dacă certificatul de moștenitor a fost obținut numai de unul dintre copii:

• a cărui legitimitate nu a fost contestată
• trebuie constatată și nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect un imobil care aparținuse defunctului, și care fusese moștenit de titularul certificatului de moștenitor.

• Pe cale de consecință, acțiunea de ieșire din indiviziune trebuie rezolvată după constatarea:
  • nulității parțiale a certificatului de moștenitor, și
  • a nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare.

Hotărârea judecătorească definitivă prin care se stabilește paternitatea copilului din afara căsătoriei produce efecte retroactiv până la data concepției. Acceptarea succesiunii de către copiii din afara căsătoriei rezultă din manifestarea de voință relevată prin intentarea acțiunii împotriva celuilalt moștenitor.

Orice vânzare a cotei lor de moștenire de către altă persoană:

• în baza unui certificat de moștenitor nul,
• era nulă, cu efectul desființării dreptului transmițătorului, care duce la desființarea dreptului dobândit. Desființarea actului inițial (primar), duce la desființarea actului subsecvent (secundar), prin aplicarea regulii accesorium sequitur principale.

Când NU ai drept la moștenire

Situațiile în care o persoană pierde complet dreptul de a moșteni, chiar dacă în mod normal ar fi moștenitor legal sunt:

1. Nedemnitatea succesorală

• Nu mai există drept la moștenire dacă succesorul a comis fapte grave împotriva defunctului, cum ar fi:
  • atentat la viața acestuia
  • exercitarea de violențe grave
  • ascunderea sau distrugerea testamentului.

2. Renunțarea la moștenire

Se poate pierde dreptul dacă se declară oficial că se renunță la moștenire. Renunțarea este irevocabilă, nu se mai poate reveni ulterior asupra acesteia.

3. Lipsa vocației succesorale

Este eliminat dreptul la moștenire dacă descendentul nu face parte din clasele de moștenitori legali și există rude de grad mai apropiat care exclud acel moștenitor.

Exemplu: frații NU moștenesc dacă există copii ai defunctului; verii moștenesc doar dacă nu există rude apropiate; un copil NU poate fi exclus complet (are rezervă)

4. Excluderea prin testament

Defunctul poate decide prin testament: să lase bunurile altor persoane, să limiteze drepturile unor moștenitori. Există rezerva succesorală în bază căreia anumite rude (copii, soț) nu pot fi eliminate complet.

5. Neacceptarea moștenirii în termen

Dreptul la succesiune se poate pierde dacă nu se acceptă moștenirea în termenul legal de 1 an, pierzându-se dreptul de a deveni moștenitor.

Cum se stabilește ordinea moștenitorilor

• Ordinea este determinată de două principii fundamentale:
  • prioritatea clasei de moștenitori;
  • proximitatea gradului de rudenie.

Exemple practice

• Defunctul lasă soția și doi copii. Vor moșteni soția și cei doi copii.
• Defunctul nu are copii. Are soția și părinții. Vor moșteni soția și părinții.
• Defunctul nu are copii, părinți, frați. Pot veni la moștenire unchii, mătușile și verii primari, în condițiile legii.