Nulitatea actului juridic civil: nulitate absolută și nulitatea relativă
În dreptul civil, nulitatea este sancțiunea de drept civil care intervine atunci când, la încheierea unui act juridic, nu sunt respectate condițiile prevăzute de lege pentru validitatea acestuia.
Nulitatea actului juridic civil: nulitate absolută și nulitate relativă
Prin aplicarea nulității se urmărește înlăturarea efectelor juridice ale actului încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale și restabilirea legalității. În funcție de natura interesului ocrotit de norma juridică încălcată, nulitatea poate fi absolută sau relativă. Nulitatea absolută protejează un interes general, în timp ce nulitatea relativă urmărește protejarea unui interes particular.
Regimul juridic al nulității este reglementat, în materia contractelor, de art. 1246–1265 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), dispoziții care stabilesc cauzele de nulitate, persoanele îndreptățite să o invoce, prescripția, efectele și posibilitatea confirmării contractului anulabil.

Ce este nulitatea actului juridic civil
Nulitatea este sancțiunea juridică prin care un act juridic civil, încheiat cu nerespectarea condițiilor legale de validitate, este desființat total sau parțial, în condițiile legii.
- Pentru a produce efectele juridice urmărite de părți, actul juridic trebuie să îndeplinească cerințele legale referitoare la:
- capacitatea de a încheia actul juridic;
- consimțământul liber și neviciat;
- obiectul determinat sau determinabil și licit;
- cauza licită și morală;
- forma cerută de lege, atunci când aceasta este o condiție de validitate;
- respectarea normelor imperative, a ordinii publice și a bunelor moravuri.
Nerespectarea uneia dintre aceste condiții poate atrage nulitatea actului juridic, dacă legea nu prevede o altă sancțiune. Potrivit art. 1246 Cod civil, contractul încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune.
Care sunt cauzele nulității actului juridic civil
Cauzele nulității sunt împrejurările existente la momentul încheierii actului juridic care determină nerespectarea condițiilor legale de validitate.
- În funcție de natura actului juridic și de dispozițiile legale aplicabile, acestea pot consta în:
- Nerespectarea dispozițiilor privind capacitatea de exercițiu a persoanei.
- Lipsa consimțământului sau exprimarea acestuia în condiții nelegale.
- Existența viciilor de consimțământ: eroarea, dolul, violența sau leziunea, în condițiile legii.
- Lipsa unui obiect valabil, determinat sau determinabil și licit.
- Lipsa ori caracterul ilicit sau imoral al cauzei, potrivit regimului juridic aplicabil.
- Nerespectarea formei impuse de lege pentru validitatea actului juridic.
- Încălcarea normelor imperative instituite pentru protejarea unui interes general sau particular.
- Frauda la lege, în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele juridice pentru aplicarea sancțiunii nulității.
Nu orice încălcare a unei dispoziții legale atrage automat nulitatea. Trebuie verificat dacă norma încălcată instituie o condiție de validitate și dacă legea nu prevede o altă sancțiune.
Condițiile de validitate ale actului juridic civil
- Pentru ca un act juridic civil să fie valabil și să producă efectele urmărite de părți, trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate impuse de lege:
- capacitatea de a contracta;
- consimțământul valabil al părților;
- obiectul determinat și licit;
- cauza licită și morală;
- forma cerută de lege, atunci când aceasta este prevăzută ca o condiție de validitate.
- Nerespectarea uneia sau mai multor condiții poate atrage nulitatea actului juridic, în măsura în care legea nu stabilește o altă sancțiune.
Clasificarea nulității actului juridic civil
- În funcție de criteriul utilizat, nulitatea actului juridic civil poate fi clasificată în mai multe categorii:
- nulitate absolută și nulitate relativă, în funcție de interesul protejat;
- nulitate totală și nulitate parțială, în funcție de întinderea efectelor;
- nulitate expresă și nulitate virtuală, în funcție de modul de consacrare legislativă;
- nulitate de fond și nulitate de formă, în funcție de condiția de validitate încălcată.
Nulitatea absolută și nulitatea relativă
Distincția dintre nulitatea absolută și nulitatea relativă se realizează în funcție de natura interesului protejat prin dispoziția legală încălcată.
| Criteriu | Nulitate absolută | Nulitate relativă |
|---|---|---|
| Interes ocrotit | General | Particular |
| Denumire | Nulitate | Anulabilitate |
| Persoane îndreptățite | Orice persoană interesată, în condițiile legii | Persoana al cărei interes este protejat |
| Invocare din oficiu | Da | Nu |
| Prescripție | În principiu, imprescriptibilă | Prescriptibilă pe cale de acțiune |
| Confirmare | Numai în cazurile prevăzute de lege | Posibilă în condițiile legii |
Potrivit art. 1252 Cod civil, dacă natura nulității nu este determinată ori nu rezultă în mod neîndoielnic din lege, contractul este considerat anulabil. Prin urmare, operează prezumția de nulitate relativă.
Ce este nulitatea absolută
Nulitatea absolută este sancțiunea care intervine atunci când actul juridic este încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.
Nulitatea absolută este sancțiunea care intervine atunci când este încălcată o dispoziție legală instituită pentru protejarea unui interes general. Potrivit art. 1247 din Codul civil, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție. Instanța judecătorească este obligată să invoce nulitatea absolută din oficiu, în condițiile legii.
- Conform art. 1247 Cod civil, nulitatea absolută prezintă următoarele caracteristici:
- poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes;
- poate fi invocată pe cale de acțiune sau de excepție;
- instanța judecătorească este obligată să o invoce din oficiu;
- este, ca regulă, imprescriptibilă, nu poate fi acoperită prin confirmare, cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege.
Potrivit art. 1250 din Codul civil, contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile prevăzute expres de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general. Prin urmare, nu orice încălcare a unei norme imperative atrage automat nulitatea absolută. Trebuie analizat scopul normei juridice încălcate.
Regimul juridic al nulităţii absolute
a) poate fi invocată de oricine are un interes
- părţile actului juridic,
- avânzii-cauză,
- alte persoane care nu au participat la încheierea actului, dar care au un interes propriu,
- de instanţă din oficiu,
- de procuror şi
- de alte organe prevăzute de lege.
- Sfera persoanelor îndreptăţite să invoce nulitatea cuprinde în primul rând:
- părţile actului,
- succesorii în drepturi ai părţilor, precum şi
- moştenitorii,
- dobânditorii cu titlu particular,
- creditorii.
Terţii interesati au vocaţia de a desfiinţa actul juridic nul absolut dacă au în cauză un interes direct, legitim, juridic protejat. Interesul ca cerinţă esenţială de exerciţiu al acţiunii civile, trebuie să fie născut, actual, personal şi legitim la data formulării cererii de chemare în judecată. Procurorul poate introduce acţiunea în nulitate absolută pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau puse sub interdicţie. Instanţa din oficiu, în virtutea rolului activ, poate invoca nulitatea absolută a unui act juridic ce face obiectul dezbaterilor judiciare.
b) este impresciptibilă
- nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de exceptie.
c) în principiu, nu poate fi acoperită prin confirmare
Se înţelege actul unilateral de renunţare la dreptul de a invoca pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie nulitatea. Excepţia de la regula imposibilităţii confirmării actului nul absolut este că legea acordă posibilitatea acoperirii acesteia prin confirmare.
Care sunt cauzele nulității absolute
- Potrivit art. 1250 Cod civil, contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic că dispoziția legală încălcată ocrotește un interes general:
- încheierea unui contract cu încălcarea unei norme imperative care ocrotește un interes general;
- nerespectarea formei autentice atunci când legea o impune sub sancțiunea nulității absolute;
- încheierea unui act juridic cu un obiect ilicit, în condițiile prevăzute de lege;
- încălcarea unor dispoziții legale care protejează ordinea publică.
- Stabilirea nulității absolute presupune examinarea concretă a normei juridice încălcate și a interesului pe care aceasta îl protejează.
Ce este nulitatea relativă
Nulitatea relativă, denumită și anulabilitate, intervine atunci când este încălcată o dispoziție legală care ocrotește un interes particular. Potrivit art. 1248 din Codul civil, nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana al cărei interes este protejat prin norma juridică încălcată. Instanța nu poate invoca din oficiu nulitatea relativă.
- Caracteristicile nulității relative:
- protejează un interes particular;
- poate fi invocată numai de persoana îndreptățită;
- poate fi invocată pe cale de acțiune sau de excepție;
- este supusă prescripției extinctive, potrivit regulilor legale;
- actul poate fi confirmat în condițiile prevăzute de Codul civil.
Potrivit art. 1251 din Codul civil, contractul este anulabil atunci când sunt încălcate dispozițiile legale privind capacitatea de exercițiu, când consimțământul uneia dintre părți este viciat sau în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Care sunt cauzele nulității relative
Conform art. 1251 Cod civil, contractul este anulabil atunci când sunt încălcate dispozițiile legale privind capacitatea de exercițiu sau atunci când consimțământul uneia dintre părți a fost viciat.
- Printre situațiile care pot determina nulitatea relativă se regăsesc:
- încheierea actului juridic cu nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercițiu;
- exprimarea consimțământului sub influența erorii;
- încheierea actului juridic ca urmare a dolului;
- exprimarea consimțământului sub constrângere, prin violență;
- existența leziunii, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Regimul juridic al nulităţii relative
a) Nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu, numai de persoana interesată
- persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic (victima violenţei, cel lipsit de discernământ, titularul dreptului de preemţiune)
- reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu, care este cel care încheie actul juridic pentru incapabil. Acesta trebuie să aibă dreptul de a invoca nulitatea menită să îl ocrotească pe cel aflat sub protecţia sa
- succesorilor părţii ocrotite prin norma juridică încălcată la încheierea actului juridic, cu excepţia acţiunilor intuitu personae
- procurorul
- creditorii chirografari ai părţii ocrotite, pe calea acţiunii oblice, cu excepția drepturilor strict personale
b) Nulitatea relativă este prescriptibilă
Persoanele îndreptăţite să ceară nulitatea relativă a actului juridic o pot face în cadrul termenului de prescripţie la acţiune. Nulitatea relativă, fiind instituită pentru ocrotirea unor interese individuale, urmează să cedeze în faţa intereselor generale pe care le asigură instituţia prescripţiei extinctive. Expirarea termenului de prescripţie extinctivă lasă să se presupună voinţa tacită de confirmare a actului juridic lovit de nulitate relativă.
c) Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare – expresă sau tacită.
Confirmarea nulităţii relative este un act juridic unilateral, prin care persoana care o poate invoca renunţă la dreptul său.
- Confirmarea este expresă când rezultă dintr-o dispoziţie legală. Actul de confirmare expresă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să provină de la cel îndreptăţit să invoce nulitatea relativă şi să fie făcut în deplină cunoştinţă de cauză
- viciul care afecta actul juridic lovit de nulitate relativă să fi încetat în momentul confirmării. În caz contrar însuşi actul de confirmare este anulabil.
- să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă menţiune de motivul acţiunii în nulitatea relativă din cuprinsul actului să se desprindă intenţia de a acoperi nulitatea
Confirmarea tacită rezultă din fapte care nu lasă nici o îndoială asupra intenţiei de acoperire a nulităţii relative. Confirmarea, indiferent dacă este expresă sau tacită, are ca efect validarea actului juridic lovit de nulitate relativă. Acest efect se produce retroactiv (ex tunc) adică de la data când a fost încheiat actul juridic confirmat. Instituţia confirmării nu trebuie confundată cu ratificarea. Aceasta din urmă este actul prin care o persoană devine parte în actul juridic încheiat în lipsa ori cu depăşirea împuternicirii pentru a încheia actul respectiv.
Cine poate invoca nulitatea relativă
Potrivit art. 1248 Cod civil, nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana al cărei interes este protejat prin dispoziția legală încălcată.
- În funcție de situație, dreptul de a invoca nulitatea relativă poate aparține:
- persoanei al cărei consimțământ a fost viciat;
- persoanei ocrotite prin normele privind capacitatea de exercițiu;
- reprezentantului legal, în condițiile legii;
- succesorilor persoanei îndreptățite, în limitele drepturilor transmise;
- altor persoane cărora legea le recunoaște acest drept.
- Instanța judecătorească nu poate invoca din oficiu nulitatea relativă.
Diferențele dintre nulitatea absolută și nulitatea relativă
| Criteriu | Nulitate absolută | Nulitate relativă |
|---|---|---|
| Interes protejat | General | Particular |
| Cine o invocă | Orice persoană interesată | Persoana protejată |
| Invocare din oficiu | Da | Nu |
| Prescripție | În principiu, imprescriptibilă | Prescriptibilă, ca regulă |
| Confirmare | Numai în cazurile prevăzute de lege | Posibilă în condițiile legii |
| Denumire | Nulitate | Anulabilitate |
În situația în care natura nulității nu rezultă în mod neîndoielnic din lege, art. 1252 din Codul civil instituie prezumția de nulitate relativă.
Nulitatea totală și nulitatea parțială
În funcție de întinderea efectelor pe care le produce asupra actului juridic, nulitatea poate fi totală sau parțială.
Nulitatea parțială
Nulitatea parțială intervine atunci când numai o parte a actului juridic este afectată de nulitate, iar celelalte clauze sau dispoziții pot continua să producă efecte juridice. Potrivit art. 1255 Cod civil, clauzele contrare legii sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile, iar nulitatea unei clauze nu atrage desființarea întregului contract dacă aceasta poate exista independent de clauza afectată.
Nulitatea parțială reprezintă astfel un mecanism prin care se urmărește menținerea actului juridic în măsura în care acest lucru este posibil potrivit legii și voinței părților.
Mai trebuie evitată confuzia între nulitatea parţială şi:
- dintre cele două acte juridice civile se anulează doar unul, în întregime
- deşi nevalabil ca un anumit act juridic, manifestarea de voinţă produce efecte juridice ca alt act juridic în virtutea conversiunii
- actul anulabil este validat prin confirmare
- nulitatea priveşte actul în întregime, luat fie ca negotium iuris fie ca instrumentum probaţionis
Nulitatea parțială
Nulitatea parţială desfiinţează numai o parte dintre efectele actului juridic civil. Astfel invalidează acea parte a manifestării de voinţa care nu îndeplineşte condițiile legale. Cealaltă parte a actului juridic civil rămâne valabil încheiată şi produce efectele corespunzătoare.
- Nulitatea parţială nu trebuie confundată cu următoarele situaţii:
- deşi nevalabilă ca un act juridic, manifestarea de voinţă produce efecte ca alt act juridic, în baza conversiunii
- în cazul în care actul juridic lovit de nulitate relativă este validat prin confirmare
- în cazul în care forma ad probaţionem este lovită de nulitate în întregime, dar operaţiunea juridică este valabilă
Potrivit art. 1255 din Codul civil, clauzele contrare legii sunt înlăturate, iar contractul poate fi menținut dacă acestea nu au fost determinante pentru încheierea sa. Dacă menținerea contractului nu este posibilă fără clauzele respective, se poate ajunge la desființarea întregului contract, potrivit condițiilor legale.
Nulitatea expresă și nulitatea virtuală
- În funcție de modul în care este prevăzută de lege, nulitatea poate fi:
- Nulitatea expresă este prevăzută în mod explicit de norma juridică pentru nerespectarea unei anumite condiții de validitate.
- Nulitatea virtuală nu este menționată expres de lege, dar rezultă neîndoielnic din încălcarea unei condiții legale de validitate. Regimul său trebuie stabilit prin interpretarea dispozițiilor legale aplicabile.
- Art. 1253 din Codul civil reglementează nulitatea virtuală, care poate interveni numai în condițiile stabilite de lege.
Nulitatea de fond și nulitatea de formă
- În funcție de natura condiției de validitate încălcate, nulitatea poate fi:
- Nulitatea de fond – intervine atunci când nu sunt respectate condițiile de fond ale actului juridic, referitoare la capacitate, consimțământ, obiect sau cauză.
- Nulitatea de formă – intervine atunci când nu este respectată forma cerută de lege pentru încheierea valabilă a actului juridic, respectiv forma ad validitatem.
- Este important de reținut că nu orice nerespectare a unei cerințe de formă atrage nulitatea. Sancțiunea depinde de natura formei impuse de lege și de dispoziția legală aplicabilă.
Prescripția dreptului de a invoca nulitatea
- Regimul prescripției este diferit în cazul nulității absolute și al nulității relative.
- Potrivit art. 1249 din Codul civil:
- nulitatea absolută poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau de excepție, dacă legea nu prevede altfel;
- nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acțiune în termenul de prescripție stabilit de lege;
- nulitatea relativă poate fi invocată oricând pe cale de excepție, în condițiile prevăzute de lege.
Termenul general de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu stabilește un termen special. Momentul de la care începe să curgă prescripția trebuie determinat în funcție de cauza de nulitate și de dispozițiile legale aplicabile. Există însă o regulă importantă: partea căreia i se solicită executarea contractului poate opune nulitatea relativă și după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiunea în anulare, în condițiile art. 1249 alin. (2) Cod civil.
Care sunt efectele nulității actului juridic civil
Principalele efecte al nulității constă în desființarea actului juridic și înlăturarea efectelor produse de acesta, în condițiile legii. Potrivit art. 1254 din Codul civil, contractul lovit de nulitate absolută sau relativă este considerat că nu a fost niciodată încheiat.
- În funcție de situație, nulitatea poate determina:
- desființarea totală a contractului;
- desființarea numai a unei părți a contractului;
- desființarea actelor juridice subsecvente;
- restituirea prestațiilor efectuate;
- repararea prejudiciului, în condițiile legii.
- Codul civil reglementează distinct aceste efecte în art. 1254–1258.
Ca regulă, nulitatea produce efecte retroactive, fiind aplicabil principiul restitutio in integrum. Acesta presupune restituirea prestațiilor executate în temeiul actului desființat, astfel încât părțile să fie repuse, pe cât posibil, în situația anterioară încheierii contractului. Regimul restituirii prestațiilor este reglementat de art. 1635 și următoarele din Codul civil.
1) Desființarea retroactivă a actului juridic
Potrivit art. 1254 Cod civil, contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat. Prin urmare, nulitatea produce, în principiu, efecte retroactive (ex tunc), înlăturând efectele juridice ale actului de la momentul încheierii sale. Desființarea actului juridic poate afecta și actele juridice subsecvente, în condițiile prevăzute de art. 1254 din Codul civil. Trebuie analizată situația juridică a fiecărui act ulterior, inclusiv protecția terților și excepțiile prevăzute de lege.
2) Restabilirea situației anterioare
Desființarea contractului atrage obligația părților de a restitui prestațiile primite, în natură sau prin echivalent, potrivit dispozițiilor legale privind restituirea prestațiilor. Scopul este restabilirea, pe cât posibil, a situației existente înainte de încheierea actului juridic.
3) Desființarea actelor juridice subsecvente
Potrivit art. 1254 alin. (2) Cod civil, desființarea contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza acestuia. Aplicarea acestei reguli trebuie analizată în raport cu situația juridică concretă și cu eventualele dispoziții legale care protejează terții de bună-credință.
4) Repararea prejudiciului
În anumite situații, partea prejudiciată prin încheierea unui contract lovit de nulitate poate solicita despăgubiri. Art. 1257 și art. 1258 din Codul civil reglementează anumite ipoteze privind repararea prejudiciului, inclusiv situația contractului încheiat în formă autentică.
Excepții și mecanisme care pot limita efectele nulității
Principiul retroactivității nulității trebuie analizat împreună cu mecanismele juridice care permit, în anumite condiții, conservarea unor efecte ale actului juridic.
1) Conversiunea actului juridic
Conversiunea este mecanismul juridic prin care un act juridic nul poate produce efectele unui alt act juridic, dacă sunt îndeplinite condițiile de validitate ale acestuia din urmă. Potrivit art. 1260 Cod civil, contractul nul poate produce efectele unui alt contract dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege.
2) Validitatea actelor încheiate de terții de bună-credință
În anumite situații, legea protejează terții care au dobândit drepturi cu bună-credință, în baza unei aparențe juridice. Aplicarea acestui mecanism depinde de îndeplinirea condițiilor legale specifice și nu reprezintă o regulă generală de înlăturare a nulității.
3) Refacerea contractului nul
Art. 1259 Cod civil reglementează posibilitatea refacerii contractului nul, în condițiile prevăzute de lege, atunci când cauza de nulitate poate fi înlăturată prin încheierea unui nou contract valabil.
Nulitatea și alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil
Nulitatea nu trebuie confundată cu alte instituții juridice care pot determina desființarea sau lipsirea de efecte a unui act juridic. Diferența esențială constă în momentul și cauza care determină sancțiunea.
Nulitatea și rezoluțiunea
Nulitatea intervine atunci când actul juridic nu îndeplinește condițiile de validitate încă de la momentul încheierii sale. Rezoluțiunea intervine în cazul unui contract valabil încheiat, cu executare dintr-o dată, ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale, în condițiile legii.
Nulitatea și rezilierea
Nulitatea sancționează nerespectarea condițiilor de validitate la momentul încheierii actului. Rezilierea reprezintă desființarea unui contract valabil încheiat, cu executare succesivă, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale, efectele sale producându-se, în principiu, pentru viitor.
Nulitatea și caducitatea
Nulitatea presupune existența unui viciu de validitate la momentul încheierii actului juridic. Caducitatea intervine atunci când un act juridic valabil încheiat nu mai poate produce efecte ca urmare a apariției unui eveniment ulterior, independent de voința autorului său.
Nulitatea și revocarea
Nulitatea sancționează neîndeplinirea condițiilor legale de validitate. Revocarea reprezintă desființarea unui act juridic valabil încheiat, în cazurile și condițiile în care legea permite retractarea sau înlăturarea efectelor acestuia.
Nulitatea și inopozabilitatea
Nulitatea privește valabilitatea actului juridic. Inopozabilitatea privește imposibilitatea invocării actului față de anumite terțe persoane, în condițiile legii, fără ca actul să fie neapărat lipsit de valabilitate între părți.
Nulitatea produce efecte retroactive
În principiu, nulitatea urmărește restabilirea situației anterioare încheierii actului, prin înlăturarea efectelor juridice produse de acesta. De aceea, atunci când părțile au executat deja obligațiile rezultate dintr-un contract care este desființat pentru nulitate, poate apărea obligația de restituire a prestațiilor. Totuși, efectele concrete trebuie analizate în funcție de natura actului, cauza nulității și dispozițiile legale aplicabile.
- Principiul retroactivităţii nulităţii: nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor ci şi pentru trecut.
- Principiul restabilirii situaţiei anterioare: repunerea în situaţia anterioară are la bază regula potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit.
- Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial. Constatarea nulităţii actului juridic iniţial atrage şi desfiinţarea dreptului corespunzător al dobânditorului.
Reguli de drept care înlătură principiul quod nullum est, nullum producit effectum
- a) Principiul conversiunii actului juridic: manifestarea de voinţă este calificată ca echivalentă unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic
- b) Principiul valabilităţii aparenţei în drept: justifică menţinerea validităţii actelor cu titlu oneros încheiate de terţii de bună credinţă cu titularul aparent al unui drept.
- c) Principiul răspunderii civile delictuale: în baza căruia efectele unui act juridic civil lovit de nulitate pot fi menţinute. Ex: minorul care a săvârşit un delict civil cu ocazia încheierii actului juridic.
Întrebări frecvente despre nulitatea actului juridic civil
Ce înseamnă nulitatea actului juridic civil?
Este sancțiunea aplicată unui act juridic încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate prevăzute de lege.
Care este diferența dintre nulitatea absolută și cea relativă?
Nulitatea absolută protejează un interes general, în timp ce nulitatea relativă protejează un interes particular. Diferența influențează persoanele care pot invoca nulitatea, prescripția și posibilitatea confirmării actului.
Poate fi confirmat un act lovit de nulitate absolută?
Confirmarea este posibilă numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Regula confirmării privește nulitatea relativă.
Nulitatea produce efecte retroactive?
Ca regulă, da. Desființarea contractului produce efecte retroactive, cu aplicarea regulilor legale privind restituirea prestațiilor și protecția terților.
Când se prescrie acțiunea în anulare?
Acțiunea în anulare, întemeiată pe nulitatea relativă, este supusă termenului de prescripție prevăzut de lege. Termenul general este de 3 ani, dacă nu există o dispoziție specială.
Temeiuri legale
- Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată;
- Art. 1246–1249 Cod civil – dispoziții generale privind nulitatea;
- Art. 1250–1253 Cod civil – cauzele nulității;
- Art. 1254–1260 Cod civil – efectele nulității;
- Art. 1261–1265 Cod civil – validarea și confirmarea contractului.

