Tulburarea de posesie este o infracțiune contra patrimoniului, reglementată de art. 256 din Codul penal, care constă în ocuparea fără drept, totală sau parțială, a unui imobil aflat în posesia altei persoane, prin violență, amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar.

Tulburarea de posesie:

• este o infracțiune care constă în acțiuni prin care o persoană împiedică sau stânjenește exercitarea dreptului de posesie asupra unui bun imobil de către posesorul legitim,
• poate implica intruziuni nelegitime, ocupări abuzive sau acte de forță, menite să limiteze sau să elimine controlul legal al posesorului asupra proprietății sale.

Infracțiunea se sancționează cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. Punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. Pentru încadrarea juridică a faptei nu este suficientă simpla ocupare a unui teren sau existența unui conflict între vecini. Trebuie analizate modalitatea concretă de ocupare, posesia exercitată asupra imobilului, caracterul nelegal al acțiunii și forma de vinovăție a făptuitorului.

Ce înseamnă tulburarea de posesie

Tulburarea de posesie reprezintă ocuparea fără drept a unui imobil sau a unei părți din acesta, aflat în posesia altei persoane, prin una dintre modalitățile expres prevăzute de lege: violență, amenințare, desființarea ori strămutarea semnelor de hotar. Obiectul protecției penale îl constituie posesia asupra bunurilor imobile și relațiile sociale referitoare la respectarea stării de fapt protejate de lege.

• Fapta poate avea ca obiect:
  • terenuri intravilane sau extravilane;
  • terenuri agricole;
  • curți și grădini;
  • suprafețe de teren delimitate prin semne de hotar;
  • părți dintr-un imobil aflat în posesia altei persoane.

Este important de reținut că infracțiunea protejează posesia asupra imobilului, nu exclusiv dreptul de proprietate. În anumite condiții, poate exista tulburare de posesie chiar dacă autorul faptei este proprietarul imobilului, dar bunul se află în posesia legitimă a altei persoane.

Art. 256 Cod penal – Tulburarea de posesie

• (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
• (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

• Din interpretarea textului legal rezultă că existența infracțiunii presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții:
  • existența unui imobil aflat în posesia altei persoane;
  • ocuparea totală sau parțială a imobilului;
  • lipsa unui drept care să justifice ocuparea;
  • săvârșirea faptei prin violență, amenințare, desființarea sau strămutarea semnelor de hotar;
  • existența intenției, ca formă de vinovăție.

Care sunt elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie

Pentru stabilirea răspunderii penale trebuie analizate elementele constitutive ale infracțiunii: obiectul juridic, obiectul material, subiecții, latura obiectivă și latura subiectivă.

1) Obiectul juridic și obiectul material

Obiectul juridic special al infracţiunii îl reprezintă relațiile sociale privind protecția patrimoniului și respectarea posesiei asupra bunurilor imobile.

• În funcție de modalitatea concretă de săvârșire poate avea şi un obiect juridic secundar ce constă în:
  • libertatea psihică a persoanei,
  • integritatea sau sănătatea acesteia, susceptibile a fi atinse când fapta este săvârşită prin violenţă sau ameninţare, săvârşită în forma agravată.

Obiectul material este reprezentat de imobilul ocupat fără drept, în întregime sau numai în parte. Bunul imobil trebuie să se afle în posesia sau detenţia unei persoane. Legea ocroteşte nu semnele de hotar, ca un lucru în sine, ci imobilul pe care ele îl delimitează. Sub acest aspect fapta va avea obiect material dacă ocuparea imobilului, totală sau parţială s-a produs.

Poate avea şi un obiect material secundar constând în corpul persoanei, în cazul în care fapta este săvârșită în forma agravată. Semnele de hotar ori reperele de marcare nu constituie obiect material al infracţiunii când fapta constă în desfiinţarea acestora. Importanța lor constă în delimitarea imobilului asupra căruia se exercită posesia.

2) Subiecții infracțiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale ale răspunderii penale și săvârșește fapta prevăzută de art. 256 Cod penal. Autorul infracţiunii poate fi orice persoană. El poate fi chiar proprietarul imobilului care nesocoteşte posesia sau detenţia legitimă a altei persoane asupra imobilului (uzufructuarului). Dacă posesia terţului nu este legitimă, ci abuzivă, proprietarul care ocupă terenul deţinut de un terţ nu va comite o faptă tipică de tulburare de posesie.

Exemplu: proprietarul unui teren dat în folosință unei alte persoane nu poate înlătura prin violență sau amenințare posesia acesteia, ignorând raportul juridic existent.

Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică a cărei posesie asupra imobilului este afectată prin săvârșirea faptei, sau proprietarul imobilului în situaţia în care imobilul nu este în stăpânirea acestuia. Calitatea de persoană vătămată nu este condiționată exclusiv de existența unui titlu de proprietate. Relevantă este posesia asupra imobilului, în condițiile prevăzute de lege.

Când fapta este săvârşită prin violenţă, ameninţări, prin desfiinţarea sau strămutarea de hotar de mai multe persoane împreună participarea este posibilă numai în forma instigării şi a complicităţii anterioare, deoarece comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună implică coautoratul şi complicitatea concomitentă.

3) Latura obiectivă

Latura obiectivă cuprinde elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate. Prin posesie se înţelege stăpânirea în fapt a imobilului, detenţia precară. Este necesar ca posesia să fie a altei persoane decât a făptuitorului. Dacă imobilului nu i se poate stabili apartenenţa, atunci fapta nu va fi infracţiune.

• În ipoteza în care o persoană a stăpânit un imobil, iar după înstrăinare refuză să îl părăsească:
  • nu se va reţine săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie,
  • fapta nefiind tipică, întrucât nu putem reţine existenţa unei ocupări.

Ocuparea presupune o activitate infracţională de durată, iar nu o simplă pătrundere ca în cazul infracţiunii de violare de domiciliu. Infracţiunea de tulburare de posesie este o infracţiune continuă, semnifică luarea în stăpânire a imobilului, în întregime sau numai în parte, trebuind să fie efectivă. Ocuparea trebuie să fie făcută fără drept, adică în absenţa vreunui titlu ori prin mijloace nelegale. Dacă ocuparea s-a realizat în baza unui titlu, care ulterior este anulat, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.

a) Elementul material al faptei

• Elementul material al faptei se săvârşeste în următoarele modalităţi normative:
  • Violenţa
  • Ameninţarea
  • Desfiinţarea semnelor de hotar
  • Strămutarea semnelor de hotar

Violenţa sau ameninţarea privesc persoana. Violenţa care se îndreaptă asupra lucrului nu se încadrează în sfera elementului material al faptei prevăzute de art. 256 cod penal. Dacă prin intermediul lucrului ea se răsfrânge asupra persoanei, atunci ea va constitui element material al faptei de distrugere prevăzute de art.253 cod penal.

La momentul săvârşirii faptei prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar nu este necesar ca posesorul imobilului să fie de faţă. Se asimilează desfiinţării semnelor de hotar şi plasarea unor semne ce delimitează imobilul. Semnele de hotar trebuie să aibă un caracter licit, rezultat din învoiala părţilor, sau dispoziţia autorităţilor.

• Elementul material îl constituie ocuparea fără drept, totală sau parțială a unui imobil:
  • fără consimţământul posesorului sau
  • fără o aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, sau
  • refuzul de a părăsi imobilul ocupat fără drept.

• a) Ocuparea prin violență presupune utilizarea unor acte de constrângere fizică îndreptate împotriva persoanei care exercită posesia, în vederea ocupării imobilului.
• b) Ocuparea prin amenințare presupune folosirea unor amenințări de natură să constrângă persoana vătămată și să permită autorului preluarea imobilului.
• c) Ocuparea prin desființarea semnelor de hotar constă în înlăturarea sau distrugerea semnelor care delimitează un imobil, în scopul ocupării fără drept a terenului.
• d) Ocuparea prin strămutarea semnelor de hotar presupune mutarea semnelor de delimitare de la poziția lor legală, astfel încât autorul să își extindă în mod nejustificat stăpânirea asupra imobilului vecin.
  • Semnele de hotar trebuie să fie stabilite în mod legal, prin acordul părților sau prin intervenția autorităților competente, după caz.

Important: Simpla pătrundere pe un teren, existența unui litigiu de proprietate, ridicarea unei construcții fără autorizație sau limitarea accesului la un imobil nu întrunesc automat elementele infracțiunii de tulburare de posesie. Trebuie dovedite modalitățile concrete de săvârșire prevăzute de art. 256 Cod penal.

Nu comite infracţiunea de ”Tulburarea de posesie”

• cel care efectuează acţiunea de ocupare a unui imobil în baza unui ordin de repartiţie sau
• cel care realizează această acţiune în baza unei hotărâri de evacuare.

• Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie în situaţia în care terenul:
  • are o situaţie juridică incertă, fiind folosit în comun atât de inculpaţi, cât şi de părţile vătămate,
  • fără ca vreunul dintre aceştia să probeze existenţa unui drept în acest sens.

Dacă nu se poate reţine că terenul s-a aflat în posesia exclusivă a părţilor vătămate, situaţia premisă a infracţiunii prevăzute de art.220 cod penal nu există. Întrucât ocuparea presupune o durată prelungită de timp, nici elementul material al infracţiunii constând într-o ocupare nu este realizat în cazul în care acţiunea inculpaţilor a constat doar într-o pătrundere pe teren, fără ca aceasta să aibă în timp o întindere suficientă pentru a constitui elementul material al tulburării de posesie. În cazul în care, la data dobândirii posesiei terenului, aceasta s-a făcut în baza unor acte legale, iar ulterior actele au fost anulate, dreptul de proprietate fiind reconstituit în favoarea altei persoane, necedarea terenului de către posesorul de fapt nu constituie infracţiune.

b) Urmarea imediată

Constă în trecerea fără drept, a imobilului ori a unei părţi a acestuia în stăpânirea de fapt a făptuitorului.

c) Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

Tulburarea de posesie se săvârșește cu intenție directă sau indirectă. Autorul trebuie să acționeze cunoscând împrejurările relevante ale faptei și acceptând ocuparea fără drept a imobilului aflat în posesia altei persoane. Nu este suficientă simpla existență a unei erori de delimitare a proprietății sau a unui dezacord între vecini. Dacă persoana a acționat cu convingerea justificată că ocupă un teren asupra căruia are un drept, această împrejurare poate fi relevantă pentru stabilirea existenței intenției. Mobilul sau scopul urmărit de făptuitor nu reprezintă o condiție distinctă pentru existența infracțiunii.

Nu interesează mobilul sau scopul cu care a fost săvârşită infracţiunea. Pentru existenţa infracţiunii de tulburare de posesie nu este suficient să se realizeze o ocupare, în totalitate sau în parte, a unui imobil aflat în posesia altuia, ci este necesar ca această acţiune să fie realizată, sub aspectul laturii subiective, cu intenţie. Este aşadar, necesar, ca făptuitorul să fi ştiut în momentul săvârşirii faptei că ocupă fără drept imobilul aflat în posesia altuia. Dacă făptuitorul a acţionat cu credinţa că este în drept să realizeze această ocupare, lipsind intenţia, infracţiunea de tulburare de posesie nu există.

Când există infracțiunea ”Tulburarea de posesie” și când nu există

Încadrarea juridică depinde de împrejurările concrete în care s-a produs ocuparea imobilului. Nu orice conflict privind limitele unui teren reprezintă o infracțiune. Trebuie făcută distincția între ocuparea penalmente relevantă și situațiile care pot fi soluționate exclusiv prin mijloace juridice civile sau administrative.

Situații care pot întruni elementele infracțiunii

• O persoană ocupă o parte din terenul vecinului după ce îl amenință și îl împiedică să își exercite posesia.
• O persoană desființează semnele de hotar legal stabilite și ocupă suprafața de teren astfel delimitată.
• O persoană mută bornele cadastrale sau alte semne de hotar și își extinde stăpânirea asupra terenului aflat în posesia altuia, în condițiile prevăzute de art. 256 Cod penal.

Situații care nu atrag automat răspunderea penală

• Simplul conflict dintre doi vecini cu privire la limita dintre proprietăți.
• Existența unor neconcordanțe între documentația cadastrală și situația din teren.
• O simplă pătrundere temporară pe teren, fără realizarea unei ocupări în sensul legii penale.
• Existența unui litigiu privind dreptul de proprietate, fără întrunirea modalităților de săvârșire prevăzute de art. 256.
• Ocuparea realizată în baza unui titlu juridic valabil, situație în care trebuie analizate efectele și întinderea acelui titlu.
  • Fiecare situație trebuie evaluată individual, pe baza probelor și a actelor juridice relevante.

Formele infracțiunii ”Tulburarea de posesie”

Infracțiunea poate fi analizată sub aspectul actelor de pregătire, tentativei, consumării și epuizării. Actele de pregătire şi tentativa sunt posibile, dar nu sunt pedepsite. În cazul variantei agravate, dacă activitatea făptuitorului este întreruptă, rămânând în stadiu de tentativă, acesta poate fi tras la răspundere penală pentru infracţiunea de loviri sau alte violente, ameninţare sau distrugere.

Infracţiunea se consumă numai după ocuparea definitivă a imobilului sau a unei părţi a acestuia, nu în momentul pătrunderii în imobil. Nu se consumă instantaneu, la momentul intrării făptuitorului în imobil. Infracţiunea fiind continuă se epuizează în momentul în care încetează ocuparea fără drept sau când infractorul este condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.

Pedeapsa pentru tulburarea de posesie

Conform art. 256 alin. (1) Cod penal, tulburarea de posesie se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă penală. Instanța stabilește sancțiunea în raport cu gravitatea faptei, împrejurările concrete, urmările produse și criteriile generale de individualizare a pedepsei. Este important de precizat că violența, amenințarea și desființarea sau strămutarea semnelor de hotar reprezintă modalități alternative de realizare a infracțiunii, nu variante agravante distincte prevăzute de art. 256. Dacă prin săvârșirea faptei sunt realizate și alte infracțiuni care nu sunt absorbite de infracțiunea de tulburare de posesie, se poate analiza existența unui concurs de infracțiuni.

Plângerea prealabilă pentru tulburarea de posesie

Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor operează ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Excepţia de la această prevedere este situaţia când bunul este în întregime sau în parte al statului. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, însă împăcarea părţilor înlătură răpunderea penală. Conform art. 295 și art. 296 din Codul de procedură penală, plângerea se adresează organului de cercetare penală sau procurorului și trebuie formulată în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.

• Plângerea trebuie să cuprindă, în principal:
  • datele de identificare ale persoanei vătămate;
  • descrierea concretă a faptei;
  • identificarea imobilului afectat;
  • data sau perioada în care s-a produs ocuparea;
  • modalitatea prin care a fost realizată fapta;
  • datele persoanei reclamate, dacă sunt cunoscute;
  • probele disponibile și solicitarea efectuării cercetărilor.

Ce probe pot fi folosite

• În funcție de situația concretă, pot fi utile:
  • actele de proprietate și documentele privind posesia;
  • extrasele de carte funciară;
  • documentațiile cadastrale;
  • procesele-verbale de constatare;
  • fotografiile și înregistrările video;
  • declarațiile martorilor;
  • expertizele topografice;
  • orice alte mijloace de probă admise de lege.
• Depunerea unei plângeri nu înseamnă automat că fapta va fi încadrată ca infracțiune. Organele judiciare trebuie să verifice dacă sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege.

Variante agravate ale infracţiunii ”Tulburarea de posesie”

Un aspect important îl reprezintă diferența dintre infracțiunea prevăzută de art. 256 Cod penal și infracțiunea reglementată de art. 47 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară. Potrivit art. 47 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, modificarea materializărilor limitelor de proprietate, înființarea sau mutarea fără drept a semnelor de hotar și a reperelor de marcare a anumitor limite constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Săvârşirea faptei prin violenţa sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare

• pe lângă relaţiile sociale patrimoniale, în această formă agravată sunt lezate şi alte valori ca libertatea persoanei, integritatea corporală sau sănătatea sa
• absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzute de art.193 cod penal, infracţiunea de ameninţare prevăzută de art.206 cod penal, sau infracţiunea de distrugere prevăzută de art.253 cod penal.

Se va reţine în schimb concursul cu infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 cod penal, sau cea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.194 alin 2 cod penal, şantaj prevăzută de art.207 cod penal, distrugerea calificată prevăzută de art.254 cod penal.

• Cele două reglementări trebuie analizate distinct.
  • Art. 256 Cod penal sancționează ocuparea fără drept a unui imobil aflat în posesia altuia, prin modalitățile expres prevăzute de lege.
  • Art. 47 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 incriminează anumite intervenții nelegale asupra materializărilor limitelor de proprietate și reperelor de marcare.
• În funcție de împrejurări, trebuie verificat dacă sunt întrunite condițiile uneia dintre infracțiuni sau dacă fapta poate avea o altă încadrare juridică.

Săvârşirea faptei prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar sau a reperelor de marcare de două sau mai multe persoane împreună.

• reprezintă forma mai gravă a variantei agravate prevăzute de art. 256
• participanţii au calitatea de coautori sau complici concomitenţi.

Diferența dintre Tulburarea de posesie și alte conflicte privind proprietatea

Tulburarea de posesie nu trebuie confundată cu alte infracțiuni sau acțiuni civile care pot apărea în legătură cu un imobil.

• Tulburarea de posesie presupune ocuparea fără drept, prin modalitățile prevăzute de art. 256 Cod penal.
• Violarea de domiciliu presupune pătrunderea fără drept sau refuzul de a părăsi un domiciliu, sediu profesional ori un loc asimilat, în condițiile art. 224 Cod penal.
• Distrugerea presupune distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun, în condițiile art. 253 Cod penal.
• Acțiunile posesorii reprezintă mijloace de protecție civilă a posesiei, reglementate de Codul civil, prin care posesorul poate solicita protecția împotriva tulburărilor de fapt sau de drept, în condițiile legii.
• Acțiunea în revendicare este mijlocul juridic prin care proprietarul neposesor solicită recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului de la persoana care îl deține fără drept.
  • Alegerea căii juridice corespunzătoare depinde de natura conflictului, de drepturile părților și de probele disponibile.

Exemplu practic de Tulburare de posesie

Un proprietar deține și folosește un teren delimitat prin borne și semne de hotar stabilite în mod legal. Un vecin, fără a avea un drept asupra suprafeței respective, mută bornele de delimitare și ocupă o parte din teren, extinzându-și astfel stăpânirea asupra suprafeței aflate în posesia vecinului, împiedicând astfel accesul acestuia la propria proprietate sau folosirea ei corespunzătoare. Fapta reprezintă pericol pentru normala şi paşnica folosire a unui imobil.

În această situație, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 256 Cod penal, fapta poate constitui infracțiunea de tulburare de posesie. Pentru stabilirea răspunderii penale trebuie analizate documentele cadastrale, situația efectivă din teren, legalitatea semnelor de hotar, împrejurările ocupării și intenția autorului. Simpla constatare a unei diferențe între suprafața din acte și situația din teren nu este suficientă pentru stabilirea existenței infracțiunii.

Exemplu: În codul silvic este incriminată ocuparea fără drept, în întregime sau în parte, a unor suprafeţe din fondul forestier naţional

• Art. 106 din Codul silvic
• Reducerea suprafeţei fondului forestier naţional fără respectarea dispoziţiilor art. 36 şi 37 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
• Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi schimbarea destinaţiei obiectivului pentru care s-a obţinut aprobarea de scoatere din fondul forestier naţional sau de ocupare a fondului forestier naţional, dacă schimbarea destinaţiei se produce în termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier

 În art.47 alin.4 din Legea nr.7/1996

Modificarea materializărilor limitelor de proprietate, înfiinţarea sau mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare a limitelor de zonă a căii ferate, drumurilor, canalelor, aeroporturilor, porturilor, căilor navigabile, delimitărilor de hotare cadastrale, silvice, geologice şi miniere, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Întrebări frecvente despre Tulburarea de posesie

Este infracțiune dacă vecinul ocupă o parte din terenul meu?

Nu orice ocupare a unui teren constituie infracțiune. Pentru existența tulburării de posesie trebuie dovedit că ocuparea fără drept a fost realizată prin violență, amenințare, desființarea sau strămutarea semnelor de hotar.

Poate proprietarul să comită infracțiunea de tulburare de posesie?

Da. Proprietarul poate deveni autor al infracțiunii dacă ocupă fără drept un imobil aflat în posesia legitimă a altei persoane, prin modalitățile prevăzute de art. 256 Cod penal.

În cât timp trebuie depusă plângerea prealabilă?

Termenul general este de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei, conform art. 296 Cod procedură penală.

Mutarea bornelor cadastrale constituie tulburare de posesie?

Mutarea semnelor de hotar poate constitui o modalitate de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 256 Cod penal dacă este urmată de ocuparea fără drept a imobilului în condițiile legii. Separat, poate fi incident art. 47 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, în funcție de obiectul și împrejurările faptei.

Ce pot face dacă o persoană mi-a ocupat terenul?

Persoana vătămată poate solicita verificarea situației juridice și cadastrale a imobilului, poate strânge probe privind ocuparea și, dacă sunt întrunite condițiile legale, poate formula plângere prealabilă. În funcție de situație, pot fi utilizate și acțiunile civile pentru apărarea posesiei sau a dreptului de proprietate.