Darea de mită este infracțiunea care constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase necuvenite, în condițiile prevăzute de art. 289 din Codul penal. Infracțiunea este reglementată de art. 290 Cod penal și se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Darea de mită reprezintă o formă de corupție activă și se poate realiza chiar dacă persoana căreia i se oferă folosul necuvenit nu îl acceptă. Legea penală reglementează și două situații speciale: constrângerea mituitorului și denunțarea faptei înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.

Ce înseamnă Darea de mită

Darea de mită presupune promisiunea, oferirea sau remiterea unor bani ori a altor foloase necuvenite unei persoane care exercită atribuții de serviciu, în scopul influențării modului în care aceasta își îndeplinește atribuțiile. Pentru existența infracțiunii, folosul trebuie să fie legat de îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea unui act de serviciu sau de efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu, în condițiile prevăzute de art. 289 din Codul penal. Darea de mită poate fi săvârșită direct sau indirect, inclusiv prin intermediul unei alte persoane.

Exemplu: O persoană îi promite unui funcționar bani pentru a-i facilita obținerea unui document cu încălcarea atribuțiilor sale de serviciu. În funcție de împrejurările concrete, promisiunea poate întruni elementele infracțiunii de dare de mită, chiar dacă funcționarul refuză banii.

Care este temeiul legal al infracțiunii de Dare de mită

Darea de mită este reglementată de art. 290 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în corelație cu art. 289 din același act normativ.

• Articolul 290 Cod penal prevede:
  • (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Care sunt modalitățile de săvârșire a infracțiunii

a) Promisiunea de bani sau alte foloase

Promisiunea constă în angajamentul de a oferi ulterior un folos necuvenit. Aceasta poate fi exprimată verbal, în scris, explicit sau implicit, dacă sunt întrunite condițiile legale. Infracțiunea se poate consuma în momentul promisiunii, fără să fie necesară remiterea ulterioară a banilor sau acceptarea promisiunii de către destinatar.

b) Oferirea de bani sau alte foloase

Oferirea presupune prezentarea sau propunerea concretă a unui folos necuvenit. Pentru existența acestei modalități nu este necesar ca oferta să fie acceptată. Refuzul persoanei căreia i se oferă folosul nu înlătură, prin el însuși, răspunderea penală a celui care a făcut oferta.

c) Darea efectivă de bani sau alte foloase

Darea presupune remiterea efectivă a banilor, bunurilor sau altor foloase necuvenite, direct ori indirect, în condițiile prevăzute de lege. În această situație, folosul poate fi transmis printr-un intermediar, fără ca remiterea să aibă loc nemijlocit între persoanele implicate.

Care sunt elementele constitutive ale infracțiunii ”Dare de mită”

1. Obiectul juridic

Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale referitoare la corectitudinea, integritatea și buna desfășurare a activităților de serviciu. Prin incriminarea dării de mită se urmărește prevenirea influențării nelegale a actelor de serviciu și protejarea încrederii în exercitarea atribuțiilor profesionale sau publice.

2. Subiectul activ

Subiect activ poate fi orice persoană fizică ce îndeplinește condițiile răspunderii penale și care promite, oferă sau dă folosul necuvenit. În condițiile legii, răspunderea penală poate reveni și unei persoane juridice. Fapta poate fi săvârșită personal sau prin intermediul unei alte persoane. Participația penală este posibilă sub formele prevăzute de Codul penal, în funcție de contribuția fiecărui participant.

• Autor poate fi:
  • orice persoană fizică sau juridică care are capacitate penală
  • poate fi săvârșită în calitate de subiect activ nemijlocit și de un funcționar
• Autorul infracțiunii de dare de mită nu poate fi considerat totodată și complice și instigator la infracțiunea de luare de mită.
• Participația penală este posibilă în toate formele – coautorat, instigare, complicitate.

3. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv este entitatea ale cărei relații de serviciu sunt afectate prin săvârșirea faptei.

• În funcție de situație, acesta poate fi:
  • autoritatea publică, instituția publică,
  • instituția sau persoana juridică de interes public ori privat în cadrul căreia persoana mituită se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu,
  • autoritatea publică a statului străin, instanța internațională sau organizația internațională în care persoana mituită își desfășoară serviciul.
    • Identificarea subiectului pasiv concret depinde de natura raportului de serviciu și de împrejurările în care a fost comisă fapta.

4. Latura obiectivă

Latura obiectivă constă în acțiunea de a promite, oferi sau da bani ori alte foloase necuvenite, în legătură cu actele de serviciu indicate de art. 289 Cod penal.

• Elementul material constă în:
  • promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite unui funcționar,
  • pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act
  • actul este referitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri

Toate modalitățile alternative ale elementului material pot fi realizate:

• direct de mituitor sau
• indirect prin intermediul unei persoane interpuse (complice la infracțiunea de dare de mită).
  • În cazul în care persoana interpusă este cea care l-a determinat pe mituitor să comită infracțiunea, se va reține numai instigarea la dare de mită.

Promiterea de bani sau alte foloase necuvenite se poate realiza:

• verbal ori în scris,
• expres sau implicit,
• este necesar ca bunurile promise să nu fie prezentate persoanei mituite

Nu prezintă importanță pentru săvârșirea infracțiunii dacă promisiunea este acceptată sau nu. Bunurile necuvenite promise pot fi date și după îndeplinirea sau neîndeplinirea actului, dar în baza promisiunii anterioare, fapta consumându-se la momentul promiterii.

Oferirea de bani sau alte foloase necuvenite presupune că bunurile oferite să fie înfățișate celui mituit. Nu prezintă importanță pentru săvârșirea infracțiunii dacă oferta este acceptată sau nu. Darea presupune remiterea efectivă a banilor sau a altor foloase necuvenite, precum și primirea acestora direct sau indirect de către cel mituit.

5. Latura subiectivă

Darea de mită se săvârșește cu intenție. Autorul trebuie să cunoască natura conduitei sale și să acționeze în condițiile și cu scopul cerute de norma de incriminare. Existența intenției și legătura dintre folosul promis, oferit sau dat și actul de serviciu se stabilesc pe baza probelor și a circumstanțelor concrete ale cauzei.

Urmarea imediată

• Starea de pericol pentru buna desfășurare a raporturilor de serviciu în cadrul:
  • autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate public (art.176 cod penal)
  • al persoanei juridice de drept privat,
  • al autorităților publice ale statului străin, al unei instanțe internaționale sau organizații internaționale.
• Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Când se consumă infracțiunea de Dare de mită

Infracțiunea se consumă în momentul realizării uneia dintre modalitățile alternative prevăzute de lege: promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase necuvenite. Prin urmare, nu este necesar ca funcționarul să accepte folosul, să îl primească efectiv sau să îndeplinească actul urmărit de mituitor.

În ceea ce privește tentativa, trebuie avută în vedere structura infracțiunii: promisiunea, oferirea și darea sunt modalități alternative de executare, iar simpla ofertă poate constitui deja infracțiune. Calificarea juridică a unei conduite concrete depinde de actele efectiv realizate și de condițiile prevăzute de lege.

Care este pedeapsa pentru Darea de mită

Potrivit art. 290 alin. (1) Cod penal, darea de mită se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Pedeapsa concretă se stabilește de instanță în raport cu dispozițiile legale aplicabile și cu împrejurările cauzei. În funcție de situația juridică, pot deveni incidente și dispozițiile privind confiscarea bunurilor care au făcut obiectul infracțiunii.

Confiscarea banilor sau a bunurilor

Conform art. 290 alin. (5) Cod penal, banii, valorile sau alte bunuri oferite ori date sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se poate dispune confiscarea prin echivalent. Legea prevede însă situații speciale de restituire, inclusiv cele reglementate de alin. (4), referitoare la constrângerea mituitorului și la remiterea bunurilor după denunțul care îndeplinește condițiile legale.

În ce situații nu se pedepsește persoana care dă mită

Codul penal prevede două situații distincte care trebuie analizate separat.

1. Constrângerea mituitorului

Potrivit art. 290 alin. (2) Cod penal, fapta nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns, prin orice mijloace, de persoana care a luat mita. Aplicarea acestei dispoziții presupune dovedirea constrângerii și a împrejurărilor concrete în care a fost realizată. Simpla existență a unei solicitări insistente sau a unei situații neplăcute nu conduce automat la aplicarea excepției legale. În condițiile art. 290 alin. (4), bunurile date în această situație se restituie persoanei constrânse.

• este o cauză specială care înlătură caracterul penal al faptei de dare de mită
• constă în presiunea pe care acțiunea celui care a luat mită a exercitat-o asupra persoanei care a dat mită,
• presiunea este în scopul de a-l determina pe acesta din urmă să săvârșească infracțiunea de dare de mită.

• Spre deosebire de cauza generală de înlăturare a caracterului penal al faptei (constrângerea fizică sau morală), constrângerea mituitorului presupune condiții de îndeplinire mai largi:
  • se poate realiza prin orice mijloace și nu numai prin amenințarea cu un pericol grav
  • nu trebuie să fie irezistibilă

Art. 290 alin. 2 Cod penal ”Fapta prevăzută în alin.(1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.” Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul dării de mită se restituie mituitorului care a fost constrâns să săvârșească fapta. Art. 290 Cod penal ”Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.”

2. Denunțarea faptei înainte de sesizarea organului de urmărire penală

Art. 290 alin. (3) Cod penal prevede că mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. Această cauză de nepedepsire este condiționată de momentul denunțului. Dacă organul de urmărire penală fusese deja sesizat, simplul fapt că persoana recunoaște ulterior fapta nu îi conferă automat beneficiul prevăzut de acest alineat. Consecințele asupra bunurilor sunt reglementate distinct de alin. (4) și trebuie analizate în funcție de momentul și circumstanțele remiterii.

Care este diferența dintre Darea de mită și Luarea de mită

Darea de mită și luarea de mită sunt infracțiuni distincte, reglementate de art. 290, respectiv art. 289 Cod penal.

Criteriu	Darea de mită	Luarea de mită
Temei legal	Art. 290 Cod penal	Art. 289 Cod penal
Conduită	Promiterea, oferirea sau darea folosului necuvenit	Pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de folos necuvenit
Autor	Persoana care promite, oferă sau dă mita	Persoana care îndeplinește condițiile legale pentru subiectul activ al infracțiunii
Pedeapsa prevăzută de norma de bază	Închisoare de la 2 la 7 ani	Închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, în condițiile art. 289

Cele două infracțiuni sunt legate prin aceeași operațiune de corupere, dar fiecare are propriile elemente constitutive. Răspunderea penală se stabilește separat, în raport cu fapta și contribuția fiecărei persoane.

Întrebări frecvente despre Darea de mită

Darea de mită este infracțiune dacă funcționarul refuză banii?

Da. Dacă sunt îndeplinite condițiile art. 290 Cod penal, promisiunea sau oferirea folosului necuvenit poate constitui infracțiune chiar dacă destinatarul refuză oferta.

Este infracțiune dacă mita este promisă, dar nu este plătită?

Da, promisiunea poate constitui o modalitate de săvârșire a infracțiunii. Plata efectivă nu este o condiție obligatorie pentru existența acesteia.

Ce pedeapsă se aplică pentru darea de mită?

Art. 290 alin. (1) Cod penal prevede închisoarea de la 2 la 7 ani, sub rezerva aplicării dispozițiilor legale incidente în cauza concretă.

Dacă persoana a fost constrânsă să dea mită, răspunde penal?

Art. 290 alin. (2) prevede că fapta nu constituie infracțiune dacă mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cel care a luat mita. Îndeplinirea condițiilor legale trebuie stabilită în funcție de probe.

Dacă persoana denunță darea de mită, mai poate fi pedepsită?

Mituitorul beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 290 alin. (3) dacă denunță fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.