Fondul de comerţ cuprinde bunurile necesare (elemente) pentru desfăşurarea activităţii comerciale avute în vedere de comerciant. Valoarea fondului de comerţ depinde de aceste elemente care servesc la gruparea şi reţinerea clientelei.

Elementele fondului de comerţ al căror număr şi importanţa diferă, variază şi se modifică de la caz la caz, în funcţie de specificul activităţii comerciale şi de nevoile comerţului, dar nu trebuie să aducă atingere elementului dominant necesar conservării clientelei.

Sunt trei categorii de elemente care formează fondul de comerţ: bunurile corporale, bunurile incorporale şi raporturi de fapt cu valoarea patrimonială. Fiecare categorie include anumite elemente cu un regim juridic propriu.

Elementele fondului de comerț

Fondul de comerţ cuprinde două categorii de bunuri: corporale şi incorporale. Natura bunurilor diferă în funcţie de specificul comerţului exercitat, producerea sau distribuirea mărfurilor, precum şi de serviciile oferite de comerciant.

• Art. 3 din Legea nr. 265/2022 privind registrul comerţului şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative cu incidenţă asupra înregistrării în registrul comerţului
  • r) fondul de comerţ – ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale – mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial -, utilizate de un operator economic în vederea desfăşurării activităţii sale şi a atragerii şi menţinerii clientelei;

Ce este fondul de comerț

• reprezintă ansamblul de bunuri mobile și imobile, corporale și necorporale, utilizate de un comerciant în desfășurarea activității sale comerciale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial, clădiri, spaţii comerciale, depozite, echipamente, utilaje, mijloace de transport, mărfuri, stocuri de produse);
• este un element în tranzacțiile comerciale, precum vânzarea sau închirierea unei afaceri,
• nu este o entitate distinctă, ci un ansamblu de bunuri necesare pentru desfășurarea unei activități economice.

Ce intră în fondul de comerț?

• Constituie elementele fondului de comerț ansamblul
  • bunurilor corporale includ elemente materiale esenţiale pentru desfăşurarea activităţii comerciale:,
  • bunurile incorporale sunt elemente necorporale, dar care contribuie semnificativ la valoarea fondului de comerţ (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, drepturi de autor şi licenţele, know-how-ul, vad comercial),
  • bunuri utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale
    • În activitatea lor, comercianţii folosesc o multitudine de bunuri în vederea desfăşurării activităţii comerciale.

Aceste bunuri diferă în funcţie:

• de calitatea de persoană fizică sau persoană juridică a titularului întreprinderii economice
• de obiectul de activitate pentru care a fost autorizat
• de specificul comerţului exercitat (producerea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii etc).

 Conform prevederilor codului civil:

• sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Termenul de profesionist îl include şi pe cel de comerciant.
• constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate, ce constă:
  • în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri, sau
  • în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ
• constituie activitate profesională activitatea desfăşurată organizat şi sistematizat

Conform prevederilor art. 6 din Legea nr.71/2011 alin.(1)

• În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianţi se consideră a fi făcute:
  • la persoanele fizice sau, după caz,
  • la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului

 Au calitate de comerciant (art. 1 din Legea nr. 26/1990):

• persoana fizică sau întreprinderea familială care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ,
• societatea comercială, compania naţională şi societatea naţională,
• regia autonomă, grupul de interes economic cu caracter comercial,
• grupul european de interes economic cu caracter comercial şi
• organizaţia cooperatistă

 Nu pot avea calitatea de comerciant:

• statul,
• judeţul
• comuna
• orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerț

În registrul comerțului se înregistrează mențiuni privind donația, vânzarea, locațiunea, ipoteca mobiliară asupra fondului de comerț, actele de adjudecare, executare silită și transmitere succesorală, precum și orice alte acte prin care se modifică datele înscrise referitoare la fondul de comerț.

• Art. 103 din Legea nr. 265 din 2022
  • (1) În registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la:
    • a) modificări ale actelor, faptelor şi datelor înregistrate în registrul comerţului;
    • b) schimbarea sediului sucursalelor persoanelor juridice;
    • c) donaţia, vânzarea, locaţiunea, ipoteca mobiliară asupra fondului de comerţ, actele de adjudecare, de executare silită şi de transmitere pe cale succesorală, însoţite de documentele prevăzute de lege, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului privind fondul de comerţ;

Raporturi juridice cu element de extraneitate (art. 2638 cod civil)

• se aplică principiul libertăţii alegerii de către părţi a legii aplicabile raporturilor juridice de drept internaţional privat
• în lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse,
• nu poate fi identificată legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat

Art. 2638 Codul civil – Legea aplicabilă în lipsa alegerii
(1) În lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat.
(2) Se consideră că există atari legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data încheierii actului, după caz, reşedinţa obişnuită, fondul de comerţ sau sediul social.

Elementele materiale sau corporale ale fondului de comerț

Categoria elementelor corporale cuprinde bunuri mobile, la care se adaugă drepturi mobiliare afectate unui fond de comerţ. Acestea sunt bunuri tangibile, care pot fi atinse și au o existență fizică.

• Bunuri imobile: clădiri, terenuri.
• Bunuri mobile:
  • Instalații, mașini și utilaje.
  • Materiile prime, materialele și produsele finite.

• Clădirile și spațiile comerciale: includ locațiile fizice în care comerciantul își desfășoară activitatea (magazine, birouri, depozite etc.). Deși uneori clădirile nu fac parte din fondul de comerț propriu-zis, utilizarea lor este esențială pentru funcționarea afacerii.
• Echipamentele și utilajele: mașinile, echipamentele, mobilierul și toate mijloacele materiale folosite în activitatea comercială fac parte din fondul de comerț.
• Stocurile de mărfuri: bunurile destinate vânzării sau utilizării în activitatea comercială sunt incluse în fondul de comerț și pot avea un impact semnificativ asupra valorii acestuia.

A) Bunurile Imobile

Sunt considerate elemente ale fondului de comerţ bunurile imobile când sunt strâns legate de activitatea comercială şi devin indispensabile exercitării comerţului:

• fie că sunt imobile prin natura lor (clădirea în care se desfăşoară activitatea)
• fie că sunt imobile prin destinaţie (instalaţii, utilaje, maşini etc.)

Includerea imobilelor în fondul de comerţ este justificată:

• din punct de vedere practic
• din punct de vedere legal pentru a se identifica în relaţiile comerciale. Fiecare comerciant trebuie să-şi stabilească un sediu, ce nu poate fi stabilit decât într-un bun imobil.
  • Registrul Comerțului va refuza înmatricularea unui comerciant dacă acesta nu are identificată o unitate locativă cu destinaţie de sediu.

Comercianţii au nevoie de anumite spaţii pentru:

• a-şi desfăşura activitatea pe care o realizează,
• pentru efectuarea operaţiunilor de producţie, prestarea de servicii, executarea de lucrări, vânzarea-cumpărarea de mărfuri etc.
  • Bunurile imobile folosite pentru exercitarea activităţii comerciale pot fi deţinute de către comercianţi cu titlu de proprietate sau cu titlu de folosinţă.

B) Bunurile mobile corporale

• Fondul de comerţ cuprinde şi bunurile mobile corporale cum sunt:
  • materiile prime, materialele, etc. destinate a fi prelucrate,
  • produsele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială. Există o rezervă în legătură cu mărfurile, deoarece sunt destinate valorificării prin vânzare către clientelă. Întrucât fondul de comerţ se înfăţişează ca o universalitate, acesta trebuie să cuprindă şi mărfurile rezultate din activitatea comercială.

Bunurile mobile care fac parte din fondul de comerţ sunt cele care au o anumită stabilitate şi care servesc la exploatarea fondului de comerţ cum sunt: mobilierul destinat comerţului, stocurile de combustibili, mărfurile, materiile prime, ambalajele, utilajele, instalaţiile, fie că acestea sunt mobile sau imobile prin destinaţie.

Materialele şi utilajele au uneori multă importanţă, cum ar fi în transporturi unde constituie mijloc sau fond fix. Activele aferente capitalului imobilizat potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi incorporale sunt bunurile şi valorile destinate să servească activităţii agenţilor economici pe o perioadă mai mare de un an şi care se consumă treptat.

Elementele incorporale ale fondului de comerț

Acestea sunt bunuri intangibile, dar care au o valoare economică. Identificarea comerciantului şi a întreprinderii sale se realizează prin: domiciliu sau sediu social, nume comercial sau firmă, emblemă şi naţionalitate.

• Firma și emblema: numele sub care funcționează afacerea și sigla acesteia. 
• Drepturi de proprietate intelectuală: brevete, mărci comerciale. 
• Clientela și vadul comercial (achalandage): clienții fideli și reputația afacerii care atrag clienți. 
• Drepturi de comerț: licențe sau alte drepturi esențiale pentru desfășurarea activității. 
• Brevetele de invenţii, mărcile şi indicaţiile geografice, dreptul de autor etc.

a) Clientela și vadul comercial

• Clientela reprezintă unul dintre cele mai importante active necorporale ale fondului de comerț, constituind totalitatea relațiilor cu clienții existenți sau potențiali.
• Vadul comercial se referă la amplasarea afacerii și la accesibilitatea sa pentru public, având o mare influență asupra succesului activității comerciale.

Drepturile de proprietate intelectuală: mărci comerciale, brevete, licențe, denumiri comerciale și alte drepturi de proprietate intelectuală care contribuie la individualizarea și diferențierea afacerii pe piață.

Contractele încheiate: contractele comerciale (de furnizare, distribuție, leasing etc.) existente între comerciant și alte entități fac parte din fondul de comerț, fiind esențiale pentru continuitatea activității.

Licențe și autorizații: drepturile de a desfășura anumite activități comerciale, obținute prin autorizații și licențe legale, reprezintă un element necorporal esențial pentru funcționarea afacerii. Acestea conferă comerciantului dreptul exclusiv de a-l exploata în folosul său cu respectarea condiţiilor stabilite de lege.

b) Firma sau numele comercial

Potrivit art. 3, lit. j) din Legea nr. 265/2022, firma este denumirea sub care profesionistul care are obligaţia de înregistrare în registrul comerţului îşi desfăşoară activitatea şi sub care semnează.

Se interzice înscrierea unei firme care conţine cuvintele: ştiinţific, academie, academic, universitate, universitar, şcoală, şcolar sau derivatele acestora, precum şi notar, executor, avocat, consilier juridic, consultanţă juridică sau cuvinte care sunt asociate unor profesii care implică exerciţiul autorităţii publice.

Nu poate fi înscrisă o firmă care conţine cuvintele „naţional”, „român”, „institut” sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, dacă aceasta este de natură să creeze confuzie cu denumirea unei autorităţi sau instituţii publice centrale sau locale.

Rolul firmei:

• identificarea comerciantului prin individualizarea lui faţă de alţi comercianţi şi
• atragerea clientele
  • Conţinutul firmei diferă după calitatea de comerciant persoană fizică sau societate comercială (Legea nr.265/2022).

1. Firma comerciantului persoană fizică se compune din numele comerciantului scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia (art.31 alin. 1)
2. Firma unei întreprinderi familiale cuprinde numele membrului de familie la iniţiativa căruia se înfiinţează întreprinderea familială, cu menţiunea întreprindere familială, scrisă în întregime. 31 alin.2 interzice adăugarea altor menţiuni care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului. Sunt permise totuşi menţiuni care să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerţului său.
3. Firma unei societăţii comerciale diferă în funcţie de forma juridică a societăţii.

• Firma unei societăţi în nume colectiv cuprinde numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea „societate în nume colectiv” scrisă în întregime
• Firma unei societăţi în comandită simplă se compune din numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea „societate în comandită” scrisă în întregime.

Înscrierea numelui unei persoane în firma unei societăţi în nume colectiv ori în comandită simplă are însemnătate juridică din perspectiva răspunderii persoanei în cauză. Dacă numele unei persoane străine de societate figurează, cu consimţământul său, în firma unei societăţi în nume colectiv ori în comandită simplă, aceasta devine:

• răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate obligaţiile societăţii
  • Aceeaşi regulă este aplicabilă şi comanditarului al cărui nume figurează în firma unei societăţi în comandită pe acțiuni (art.53 din Legea nr. 265/2022).

•  Firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune din:

  • o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi
  • va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate pe acţiuni” sau „S.A.” ori, după caz, „societate în comandită pe acţiuni”.

• Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune din:

  • o denumire proprie
  • numele unuia sau al mai multor asociaţi
  • va fi însoțită de menţiunea înscrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau „SRL”.

Pentru a constitui un element de individualizare a comerciantului, firma trebuie să îndeplinească condiţia noutății și a distincției pentru a se evita confuziile. Legea nr. 265/2022 dispune că orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente, printr-un caracter de noutate. Pentru aceasta trebuie să aibă un conţinut diferit de celelalte firme înscrise în registrul comerţului.

Art. 52 din Legea nr. 265/2022
(1) Firma unui profesionist persoană fizică ce are obligaţia de înregistrare în registrul comerţului cuprinde numele şi prenumele acestuia, precum şi forma de exercitare a activităţii economice, şi anume persoană fizică autorizată ori întreprindere individuală.
(2) În cazul în care există identitate de nume şi prenume cu altă persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală, întreprindere familială înregistrată în registrul comerţului ori rezervată în vederea înregistrării, firma va fi completată cu iniţialele prenumelui tatălui sau al mamei sau cu prenumele întreg al acestora, iar, dacă şi după completare se păstrează identitatea, se va adăuga o altă menţiune care să identifice mai precis persoana sau felul comerţului său.
(3) Firma unei întreprinderi familiale cuprinde numele membrului de familie la iniţiativa căruia se înfiinţează întreprinderea familială, scris în întregime, sau din numele şi iniţiala prenumelui acesteia, la care se adaugă menţiunea „întreprindere familială”, scrisă în întregime.

Sancţiunea nerespectării condiţiei de noutate a firmei constă în refuzul înscrierii acesteia în registrul comerţului. Oficiul registrului comerţului va refuza înscrierea unei firme care, neintroducând elemente deosebite în raport cu firme deja înregistrate, poate crea confuzie cu acestea.        

c) Emblema

Emblema este facultativă. Condiţiile de valabilitate ale mărcilor sunt de fond şi de formă. Art. 30 al.2 din Legea nr. 26/1990 defineşte emblema:

• fiind “semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen”. Prin semn se înţelege o reprezentare grafică figurativă sau nefigurativă
• emblemele vor fi scrise în primul rând în limba română

Deși legea a fost abrogată de Legea nr. 265/2022, această definiție este încă utilizată în doctrină și practică, deoarece noua lege nu oferă o definiție expresă distinctă a emblemei. În prezent, emblema este tratată ca element al fondului de comerț.

 Protejarea emblemei:

• nu se obţine doar din exploatare
• trebuie în mod obligatoriu înscrisă în Registrul Comerțului

• Prin înscrierea emblemei, comerciantul dobândeşte un drept de proprietate incorporală asupra acesteia, care poate fi exercitat în condiţiile legii. Astfel, emblema va putea fi folosită de comerciant:
  • pe panouri de reclamă, oriunde ar fi aşezate,
  • pe facturi, scrisori, note de comandă, prospecte, afişe, publicaţii şi
  • cu condiţia de a fi însoţită în mod vizibil de firma comerciantului (art. 43 alin.2 din Legea nr. 26/1990).

Înstrăinarea şi folosirea emblemei

• Poate fi înstrăinată nu numai în cadrul fondului de comerţ ci şi separat.  În cazul în care titularul emblemei a fost prejudiciat:
  • prin înscrierea în Registrul Comerţului a unei menţiuni care aduce atingere dreptului său de proprietate incorporală asupra unei embleme protejate
  • poate cere instanţei judecătoreşti radierea acelei menţiuni.

Pentru prejudiciile cauzate prin folosirea fără drept a unei embleme, persoana vinovată va fi obligată la plata unor despăgubiri. Dacă întrebuinţarea unei embleme este de natură să producă confuzie cu emblema folosită legitim de alt comerciant fapta:

• este considerată infracţiune de concurenţă neloială şi se sancţionează în condiţiile art. 5 alin.1 din Legea nr. 11/1991, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 5 din Legea nr. 11 din 1991
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă:
a) folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

d) Marca de fabrică sau de comerț

Sunt semne, desene şi chiar denumiri care individualizează produsele unui fabricant sau mărfurile unui comerciant, deosebindu-le de ale altui fabricant sau comerciant.

Condiţiile de fond ale mărcii sunt:

• Noutatea trebuie să fie absolută, adică invenţia să fie originală. Condiţia noutăţii este relativă, spre deosebire de a brevetelor de invenţie a cărei noutate este absolută
• Specializarea mărcii constă în calitatea acesteia de a individualiza şi de a distinge mărfurile unui comerciant. Nu este suficient ca o marcă să fie nouă, originală, ci trebuie ca marca să distingă provenienţa mărfurilor sau produselor unui anumit comerciant.

Condiţiile de formă ale mărcii sunt:

• Marca trebuie înregistrată la O.S.I.M. (Oficiul de stat pentru învenţii şi mărci).
• Înregistrarea are efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra mărcii.

Marca poate fi înstrăinată şi împreună şi separat de fondul de comerţ prin vînzare -cumpărare, donaţie, testament etc. Marca se bucură de  protecţie dacă a fost înregistrată la O.S.I.M. Protecţia juridică produce efecte timp de 10 ani.

Diferența dintre Firmă și Marcă

Firmă	Marcă
Identifică societatea	Identifică produse/servicii
Este obligatorie	Este opțională
Se înregistrează la ONRC	Se înregistrează la OSIM
Nu se poate separa de firmă	Poate fi vândută/licențiată

e) Clientele și Vadul comercial

Clientela şi vadul comercial sunt elementele indispensabile ale fondului de comerţ, însă nu se bucură de o reglementare expresă în drept.

Clientela reprezintă totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant la fondul de comerţ al acestuia, pentru procurarea unor mărfuri şi servicii.

Se pot distinge 3 categorii de clienţi:

• 1) Clienţii legaţi de comercianţii în cauză prin contracte de aprovizionare, adesea pe lunga durată, cu sau fără clauză de exclusivitate, alcătuind clientela captivă.
• 2) Alţi consumatori se adresează constant unui comerciant determinat datorită încrederii ce leo inspiră produsele sau serviciile oferite de acesta pe piaţă, formând clientela atrasă.
• 3) În comerţul cu amănuntul poate exista şi categoria clientelei ocazionale formată din consumatori întâmplători, atraşi de amplasamentul fondului de comerţ.

Clientela se caracterizează prin următoarele trăsături specifice: este comercială, personală şi actuală. Comercialitatea este trăsătura specifică majoră a comercianţilor şi se deosebeşte de clientela civilă a membrilor unor profesii liberale: avocaţi, notari, medici, etc.

Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul, adică clientela. Se observă o strânsă legătură între clientelă şi vadul comercial, care în cele din urmă configurează rentabilitatea activităţii comerciale specifică unui fond de comerţ.

• Aptitudinea fondului de comerţ de atragere a clientelei constituie rezultatul unor factori multipli, precum:
  • locul unde se află amplasat localul
  • calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite
  • preţurile practicate
  • comportamentul personalului comerciantului în raporturile cu clienţii
  • abilitatea în realizarea reclamei şi publicităţii comerciale, etc.

Se recunosc titularului un anumit drept incorporal asupra clientele. Acest drept este exprimat prin protecţia de care se bucură acesta împotriva actelor şi faptelor ilicite de sustragere a clientelei (Legii nr. 11/1990).

f) Drepturile de proprietate industrială şi comercială sau drepturile intelectuale

Fondul de comerţ poate cuprinde anumite drepturi de proprietate intelectuală asupra unor creaţii noi. Obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în două categorii:

• creaţiile noi cuprind: invenţiile, know-how-ul, desenele, modelele industriale, modelele de utilitate şi semne noi,
• categoria semnelor noi fac parte mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine şi indicaţiile de provenienţă.

Creaţiile noi

Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție şi apărate prin brevetul de invenţie.

• Brevetul de invenţie este un titlu eliberat de stat prin Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) celui care se pretinde şi face dovada că este autorul invenţiei. Brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe durata de valabilitate a acestuia. Brevetul de invenţie se acordă persoanelor fizice şi persoanelor juridice.
• Constituie invenţie în sensul Legii nr. 64/1991 creaţia ştiinţifică sau tehnică care prezintă noutate a fost brevetată şi dată publicităţii în ţară sau străinătate, reprezintă o soluţie tehnică şi poate fi aplicată pentru rezolvarea unor probleme din economie, ştiinţă, ocrotirea sănătăţii, apărarea naţională sau în orice alt domeniu al vieţii economice şi sociale.
• Este autor al unei invenţii persoana care a creat o invenţie. Din această definiţie, rezultă că invenţia trebuie să satisfacă condiţii de fond şi condiţii de formă.

Semnele noi

Mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu. Identificarea unor produse, servicii şi mărfuri se realizează cu ajutorul mărcilor de fabrică, de comerţ şi de serviciu, al căror titular este în condiţiile legii comerciantul. Mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu sunt semne distinctive, folosite de comercianţi pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile lor de cele identice ori similare ale altor comercianţi şi pentru a stimula îmbunătăţirea calităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor (art. 21 alin. (1) din Legea nr. 28/1967).

Desenele şi modele industriale pot face parte din fondul de comerţ cu condiţia să prezinte noutate. Regimul se aseamănă cu cel al mărcilor. Potrivit art. l din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, drepturile asupra acestor desene şi modele sunt recunoscute şi protejate prin eliberarea unui titlu de protecţie de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Acest titlu este certificatul de înregistrare al desenului sau modelului industrial care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe teritoriul României.

Perioada de valabilitate a unui certificat de înregistrare a desenului sau modelului industrial este 5 ani de la data constatării depozitului reglementar şi poate fi reînnoit pe 2 perioade succesive de câte 5 ani. Creatorul are dreptul de exploatare, de a interzice terţilor să facă acte de reproducere sau de difuzare a desenelor sau modelelor fără autorizarea sa şi de a-l ceda. Transmiterea se poate face prin cesiune sau pe bază de licenţă exclusivă sau neexclusivă şi prin succesiune. Transmiterea are efecte faţă de terţi, începând cu data înregistrării la OSIM în registrul naţional al cererilor depuse sau, după caz, în registrul naţional al desenelor şi modelelor industriale. Litigiile sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Alte semne distinctive care sunt aplicate pe mărfuri şi pe produse

Din această categorie fac parte: mărcile şi etichetele colective, mărcile naţionale, certificatele de calitate, mărcile însoţitoare. Şi aceste semne sunt protejate în unele cazuri.

Denumirile de origine

Denumirile de origine şi denumirile controlate sunt menţiuni care indică locul fabricării unor produse, de regulă de natură alimentară, de calitate deosebită datorită condiţiilor naturale ale solului, climei-etc. în special pentru vinuri, dar pot fi şi ape minerale, bere, brânzeturi, ţigări etc. Ele sunt deci titluri de calitate şi au devenit în majoritatea legislaţiilor obiectul unui drept exclusiv sau privativ. Aceste denumiri nu se confundă cu mărcile.

Indicaţiile de provenienţă

Indicaţiile de provenienţă aşa cum le arată numele, sunt semne distinctive care arată cumpărătorului ţara sau localitatea de unde provin produsele dar nu pentru a constitui un element de calitate, cât pentru a nu-l induce în eroare pe consumator asupra locului de unde vin aceste produse, pentru a respecta anumite reguli de lealitate în comerţul internaţional şi pentru a nu permite intrarea în ţară a unor mărfuri străine, prin ascunderea adevăratei lor provenienţe. Recompensele obţinute la expoziţii trebuie să fie înscrise la OSIM pentru a fi utilizate iar când sunt cedate, menţiunea trebuie să fie făcută în registrul OSIM.

Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de invenţie, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.  Acesta conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia.

Potrivit art. 2 din Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi:

• cuvinte, inclusiv nume de persoane,
• desene, litere, cifre,
• elemente figurative, forme tridimensionale
• forma produsului sau a ambalajului său,
• culori, combinaţii de culori, holograme,
• semnale sonore,
• orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi

Art. 2 din Legea nr.84/1998 Republicată
Poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiţia ca aceste semne să fie capabile:
a) să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; şi
b) să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităţilor competente şi publicului să stabilească cu claritate şi precizie obiectul protecţiei conferite titularului lor.

 Titularul are dreptul exclusiv:

• de a folosi sau exploata semnul ales ca marcă
• dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către alte persoane.

g) Drepturile de Autor

Elementele fondului de comerţ poate să cuprindă şi anumite drepturi de autor rezultate din creaţia ştiințifică, literară şi artistică. Titularul fondului de comerț în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor, are dreptul:

• de reproducere şi difuzare,
• de reprezentare sau folosire, în alt mod, a operei
• dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare

Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor are loc în condiţiile prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Fondul de comerţ va putea cuprinde şi anumite drepturi patrimoniale de autor rezultate din creaţia ştiinţifică, literară sau artistică. Titularul fondului de comerţ, ca autor sau dobânditor al unor drepturi patrimoniale de autor are dreptul de reproducere şi dreptul de difuzare, de reprezentare ori de folosire a operei şi în consecinţă de a culege beneficii corespunzătoare. Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor are loc în condiţiile prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor.

h) Regimul Creanțelor și Datoriilor

Creanţele şi datoriile comerciantului nu fac parte din fondul de comerţ pentru că el nu este un patrimoniu în sens juridic. Acest fond nu cuprinde întreg patrimoniul juridic, ci numai unele bunuri corporale şi necorporale, anumite elemente de activ. În cazul transmiterii fondului de comerţ, creanţele şi datoriile nu se transmit dobânditorului.

Anumite drepturi şi obligaţii care izvorăsc din contractul de muncă, contractul de asigurare a fondului de comerţ şi contractul de furnitură (gaz, apă, electricitate, telefon etc. ) se transmit dobânditorului dacă contractele nu au fost reziliate. Cesiunea de creanţă trebuie să fie notificată dobânditorului. Cesiunea de datorie se face numai prin novaţie cu acordul creditorului.

Rolul și evaluarea fondului de comerț

Fondul de comerț are un rol esențial în evaluarea și tranzacționarea unei afaceri. La vânzarea unui fond de comerț, toate aceste elemente (corporale și necorporale) sunt transferate către noul proprietar, ceea ce asigură continuitatea activității economice. Valoarea fondului de comerț poate varia în funcție de elementele componente, de rentabilitatea afacerii și de potențialul de creștere al acesteia.

Importanța juridică a fondului de comerț

Din punct de vedere juridic, fondul de comerț este protejat prin reglementări specifice care vizează vânzarea, închirierea sau gajarea acestuia. De asemenea, elementele necorporale, precum mărcile sau brevetele, beneficiază de protecție prin legislația de proprietate intelectuală.

Se poate vinde fondul de comerț?

Da, fondul de comerț poate fi vândut, însă nu ca un bun singular, ci ca un ansamblu de bunuri și drepturi utilizate în desfășurarea unei activități comerciale.

• Vânzarea fondului de comerț presupune transferul unor elemente precum:
  • bunuri corporale (echipamente, mobilier, stocuri)
  • bunuri incorporale (clientelă, vad comercial, marcă, nume comercial)
  • eventuale drepturi și contracte
• Imobilele NU fac parte automat din fondul de comerț (decât dacă sunt incluse expres în contract).

Cum se realizează vânzarea?

Se face prin contract de cesiune a fondului de comerț, care trebuie să prevadă clar: ce elemente se transferă, prețul, data transferului, eventuale obligații (exemplu: neconcurență). Transferul dreptului de proprietate se stabilește în contract și se înregistrează la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

• Firma nu poate fi vândută separat de societate, reprezintând identitatea juridică a acesteia
• Marca poate fi vândută sau licențiată independent de societate, dacă este înregistrată.

Exemplu

Un restaurant poate vinde fondul de comerț incluzând: mobilierul, echipamentele, numele, marca, clientela fidelă. Spațiul închiriat NU se transferă automat, ci doar dacă există acordul proprietarului.