Despagubiri in baza RCA la nivel european

Despagubiri in baza RCA la nivel european

Drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi dintr-un contract de asigurări obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, sunt stabilite prin lege.

Asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forţat prin care asigurătorul:

• se obligă să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii ar trebui să răspundă faţă de terţe persoane păgubite prin accidente produse de vehicule:

1. asupra bunurilor,
2. asupra integrităţii corporale
3. asupra vieţii unor terţe persoane

• contra primei de asigurare încasată

În materia asigurării de răspundere civilă auto (RCA), răspunderea asigurătorului faţă de persoana prejudiciată:

• este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare;
• este o răspundere directă, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului;
• îşi îndeplineşte obligaţia proprie, neefectuând o plată pentru făptuitor şi nici alături de acesta;
• suportă în mod efectiv şi definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului;

Derogare de la regulă:

• numai în cazurile de recuperare de către asigurător, de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, a sumelor plătite ca despăgubiri;
• numai în asemenea cazuri asigurătorul are rol doar de garant al plăţii despăgubirilor:
• plata despăgubirilor nu va trebui să le suporte cu caracter definitiv,  cât timp el are posibilitate să-şi recupereze sumele avansate, în acest scop, prin recurgerea la calea acţiunii în regres.

Art. 25 din Legea nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie

 Dreptul asigurătorului RCA de a solicita recuperarea sumelor plătite

Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situaţii:

• a) accidentul a fost produs cu intenţie;
• b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;
• c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;
• d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimţământul contractantului;
• e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligaţiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfăşoare propria investigaţie, iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirilor

În procesele penale, societatea de asigurare participă în calitate de asigurător de răspundere civilă.

Contractul de asigurare:

• atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule,
• are scopul eliberării persoanelor fizice şi juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate

În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluţionat:

• prin negocieri,
• prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau
• de către instanţa judecătorească

În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri:

• în baza acordului rezultat în urma soluţionării alternative a litigiului sau
• în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă.

Societatea de asigurare în calitatea sa de asigurător, are posibilităţi de apărare:

• atât în nume propriu,
• cât şi prin subrogare în drepturile asiguratului.

Natura juridică a obligaţiei pe care şi-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită:

• de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată de Codul civil,
• de  răspunderea comitenţilor, pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor,

Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule în conformitate:

• cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul şi
• cu cel mai mare nivel de despăgubire prevăzut de legislaţia respectivă şi
• cel prevăzut în contractul de asigurare

Există obligativitatea citării societăţii de asigurare în calitate de asigurător de răspundere civilă fără a i se atribui calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant.

În cazul producerii unui accident de circulaţie, prin care s-a cauzat un prejudiciu pentru care era încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă:

• răspunderea civilă delictuală a celui care, prin fapta sa, a produs efectele păgubitoare, CU
• răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare

Despăgubirile se stabilesc, fără a se depăşi limitele prevăzute de legislaţia în vigoare:

• pe baza convenţiei dintre asigurat, persoanele păgubite şi asigurător, ori,
• prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată în România, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea

Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită:

• împotriva asigurătorului RCA,
• în limitele obligaţiei acestuia
• cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, asiguraţii sunt obligaţi să se apere în proces. În care scop citarea în proces a asigurătorului este obligatorie.

Ceea ce s-a dispus pe latură civilă în procesul penal se repercutează în procesul civil. Pentru a se produce o astfel de extindere a efectelor judecăţii din procesul penal, este necesar ca dezlegările date de instanţă să se bucure de autoritatea lucrului judecat.

Fundamentul autorităţii de lucru judecat este dat:

• de existenţa dezbaterilor contradictorii, în condiţii de garanţii procesuale, asupra aspectelor litigioase şi
• de verificarea jurisdicțională, cel care interzice repunerea în discuţie a celor tranşate de instanţă
• să nu se detaşeze lucrul judecat implicit de circumstanţele în care s-a realizat judecata, pentru că numai astfel se poate aprecia dacă a fost supus dezbaterii şi dacă mai poate sau nu să facă obiect al discuţiei ceea ce şi-a găsit o rezolvare implicită.

Extensia autorităţii de lucru judecat asupra chestiunilor rezolvate implicit poate fi admisă doar dacă:

• între ceea ce s-a statuat şi lucrul judecat implicit există o legătură necesară care presupune că în soluţia instanţei se regăseşte şi rezolvarea altei chestiuni
• să nu se detaşeze lucrul judecat implicit de circumstanţele în care s-a realizat judecata

Asigurarea de răspundere civilă auto la nivel european

Legea aplicabilă se stabileşte în funcţie de locul în care se produce prejudiciul, indiferent de ţara sau ţările în care ar putea apărea efectele lor indirecte.

În cazul unor vătămări corporale sau daune asupra bunurilor, ţara în care se produce prejudiciul trebuie să fie ţara în care s-au produs vătămarea şi respectiv daunele asupra bunurilor.

Regulamentul CE 864/2007 (Roma II) prevede că:

• persoana care a suferit un prejudiciu poate introduce o acțiune directă împotriva asiguratorului persoanei răspunzătoare pentru acordarea despăgubirilor
• dacă această posibilitate este prevăzută:

1. de legea aplicabilă obligației necontractuale sau
2. de legea aplicabilă contractului de asigurare

Norma de drept material aplicabilă este legea țării în care s-a produs prejudiciul:

• indiferent în ce țară a avut loc faptul cauzator de prejudiciu și
• indiferent de țara sau țările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt

Asiguratorul care acționează la nivel european, nu se supune direct prevederilor directivei. Directiva este obligatorie pentru state care au obligația să o implementeze în legislația internă, ea nu se impune direct simplilor particulari.

Poliţa RCA încheiată într-o ţară din UE implică:

• răspunderea asigurătorului întemeiată pe riscul produs (accident provocat de către asigurat în afara teritoriului ţării)
• incidenţa Cărţii Internaţionale de Asigurare (sistemul Carte Verde).

Regulamentul, ca act normativ comunitar, este de aplicabilitate  directă, instanțele fiind obligate să aplice dispozițiile din regulament în litigiile cu care sunt învestite (art.4 din Cod procedură civilă).

Directivele:

• nu sunt acte normative cu aplicabilitate direct
• se adresează statelor
• trebuie transpuse în legislația internă a statelor membre.

Regulamentul CE 864/2007 (Roma II):

• se aplică:

1. obligațiilor necontractuale în materie civilă şi comercială, în situații care implică un conflict de legi;
2. asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor
3. asigurarea de răspunderea delictuală pentru un fapt illicit (răspunderea proprietarului autovehiculului pentru defecțiunea acestuia)

• nu se aplică:

1. în materie fiscală, vamală, administrativă,
2. în răspunderea statului privind acte sau omisiuni efectuate în exercitarea autorității statului;

Prejudiciul produs:

• prin decesul unei persoane în accidentul de circulație produs într-o ţară membră UE,
• ca urmare a defectării autovehiculului condus, proprietatea unei firme,
• este consecința unei fapte ilicite.

Se aplică legea ţării în care îşi au reşedinţa obişnuită în momentul producerii prejudiciului:

• persoana a cărei răspundere este invocată
• persoana care a suferit prejudiciul

Dacă din toate circumstanţele referitoare la caz rezultă că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu o altă ţară decât ţara în care îşi au reşedinţa comună, se aplică legea acelei alte ţări

BAAR se constituie ca asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare:

• indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul social,
• care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule.